A inceput razboiul axilelor neepilate. Parjoliti saloanele, ocupati grotele

Imi placea vara. Cui nu-i place? Vine cu piele dezgolita, cu expunere, cu bluze si fuste ridicate, scurtate, obraznice. Vara miroase a sex. Ceea ce era perfect atata timp cat era sex cu un… sex epilat si atata timp cat feminismul nu isi varase coada hada – si neepilata! – si aici.

Vad bantuind pe fb un colaj de fotografii cu fete care ridica amenintator bratele. La axila pandesc amenintator-castratoare smocuri de par blond, roscat, brunet. Iar titlurile ne slavesc frumusetea naturala. Mai deunazi, de atata naturelete, Hanah Montana isi vopsise parul de la axila in frumoase nuante azurii.

Pe mine nu ma intereseaza frumusetea naturala, daca asa va fi fiind. Frumusetea naturala e urata si inteapa. Tineti-o pentru voi, nu mi-o mai varati in ochi ridicand brate, picioare, marind pilozitatile din mustata. ”Naturala” e si matraguna. Si ornitorincul. Si o broasca raioasa. Si maimuta.

Altfel, imi pare bine sa constat ca ati rezolvat restul problemelor grave si ati decis ca indepartatul parului cu care natura, da, v-a blagoslovit, nereusind sa mai tina pasul cu progresul tehnologic care face azi parul inutil, reprezinta ultima reduta a societatii patriarhale. Va si vad, cum stateati la un ceai, rontaiati biscuitei si va cam plictiseati. Una dintre voi adusese o penseta si-ncepuse sa-si smulga sprancenele. Purta ochelari cu lentile false, ca sa para intelectuala si sa fie iubita pentru creierul ei, un costum de grasa ca sa nu mai fie confundata cu un obiect sexual si executa doua operatiuni in acelasi timp, dovedind ca-n spatele lui Napoleon, statea Josephine, fara sa fie clar ce anume facea acolo: manca si smulgea sprancene.

Cand, deodata, cu fata schimonosita de durere, un gand a strafulgerat-o: ”Simt chingile pensetei mutilandu-mi feminitatea. Simt cum fiecare fir de par smuls echivaleaza cu un pas in spate facut in fata sexismului, a machismului. Ilustrele noastre inaintase s-ar zvarcoli cu brosurile in mana si si-ar smulge bigudiurile din cap”. Asa a pornit ofensiva numita si ”lupta axilelor impadurite cu erectiile”.

Femei de toate felurile, chiar si dintre cele care si daca ar fi epilate pe dinauntru, tot n-ar starni nicio miscare in jur, au decretat ca nu se vor mai chinui ca sa se conformeze unor standarde absurde si au inceput sa defileze cu mainile sus, cum ne tinea pe noi invatatoarea cand faceam vreo boacana, cu potentiala consecinta a scaderii dramatice a natalitatii. Inutil de intrebat daca nu cumva si mentinerea pilozitatilor naturale nu se-nscrie tot la incadrarea intr-un standard absurd. Caci absurdul e de doua feluri: bun si rau. Iar ala prescris de feministe face bine la stima de sine, digestie si creste si volumul si stralucirea parului. Ati inteles, mocofanilor?

Asa stand lucrurile, visez si eu la o vara ca altadata. Cu femei sclave, epilate si misto si care nu ne atacau, din nimic, cu imaginea axilei lor impadurite.

Nu stiu unde sa ma duc, sa cer un fel de azil psihic. Ma declar victima a abuzului de pilozitate feminina si ma trec fiori incercand sa-mi imaginez ce va veni in verile urmatoare. Se va muta, pe harta frontului corpului feminin, mai la sud linia de atac?