Secolul vitezei, o denumire cum nici ca se putea mai buna, data de umanitate ultimei sute de ani, un veac in care omenirea a trecut prin niste schimbari majore, de neconceput si de neimaginat la sfarsitul secolului XIX (poate cu exceptia lui Jules Verne). Bunicii si strabunicii nostri au fost uluiti de trecerea de la caruta sau trasura la automobilele de mare viteza, de la pictura la fotografie digitala, au asistat cu gura cascata la lansarea primului satelit artificial, la prima aselenizare umana transmisa in direct pe acea fereastra ciudata pe care apareau imagini de la mii de kilometri distanta si au ramas de-a dreptul buimaciti la vederea primului calculator, incapabili sa inteleaga la ce poate folosi o asemenea dracovenie.
Pana si noi, „tinerii”, simtim din ce in ce mai puternic aceasta componenta a conflictului dintre generatii de cate ori vedem un pustan de clasa I tastind cateva pagini pe minut si dind sfaturi in legatura cu diverse „softuri”, purtind in permanenta Ipod-ul in urechi si fiind foarte suparat ca nu i-a iesit nu stiu ce functie in Excell. Ne gandim in asemenea momente ca tare tantalai mai eram la varsta lui, cand jucam „Piticot” sau „Nu te supara frate” iar singurele activitati care ne stimulau intelectual erau construirea de castele din cuburi sau desenarea de bastonase. Totusi, fiindca suntem tineri, suntem capabili sa recuperam, majoritatea reusind, intr-o masura mai mare sau mai mica, sa tina pasul cu tehnica. Cand zic majoritatea ma refer bineinteles la majoritatea barbatilor, fiind stiut ca femeile suporta foarte greu schimbarea, in principal datorita ametelilor care le cuprind la vederea butoanelor de orice fel.
Femeile inteleg in general prin tehnica avansata acele minunate produse care sa le scuteasca de efort fizic sau intelectual, motiv pentru care cuptoarele cu microunde, de exmplu, in baza rationamentului ca femeile se ocupa in general de gatit, au un mod de utilizare ce se adreseaza parca unor copii de doi ani, avind desenate pe cele nu mai mult de 8 butoane reprezentari grafice ale diferitelor sortimente de mancare – pentru ca femeia sa stie ca, daca baga un cartof in cuptor, sa apese pe tasta pe care este desenat un cartof.
Ustensilele adresate barbatilor au de obicei meniuri complicate deoarece acestora le place sa decopere si sa fie in permanenta surprinsi de posibilitatile produsului pe care l-au achizitionat. Daca ne uitam la telefoanele mobile nu putem sa nu observam ca femeile la prefera pe acelea de generatie veche, cu meniu piramidal simplu, in care este practic imposibil sa te ratacesti, ba chiar observam ca o femeie va prefera, in locul achizitionarii unui telefon nou, sa-l preia pe cel vechi al partenerului de viata cu care s-a acomodat in timp ce ii citea in secret mesajele pentru a fi sigura ca nu e inselata, mergind pe premisa ca ii va fi foarte greu sa mai invete sa umble la inca un telefon. Calculatorul este si el o enigma pentru mare parte dintre femei. In loc sa incerce in permanenta sa invete lucruri noi legate de folosirea acestuia, femeile au tendinta de a face repetitiv cele cateva lucruri pe care le stapanesc sau sa joace la nesfarsit unul sau doua jocuri, convinse fiind ca le-ar fi imposibil sa mai invete cum se joaca si altele. Pai cu un interes atat de redus pentru dobandirea unor noi abilitati, sa ne mai mire ca aportul feminin la progresul stiintei este practic neinsemnat si ca din cele cateva sute de laureati Nobel doar 33 sunt femei?
dar de ce sa ne stresam cand va avem pe voi prin preajma, vitejilor? am mai scris asta pe aici. de ce sa stim sa facem chestii tehnice si neplacute? ca sa ne puneti sa le facem singure? nuuuuuuuuu… lasa, fiti voi, dragutilor, destepti
doar pentru ca femeilor nu li s-a oferit accesul la chestii tehnice nu inseamna ca nu le duce capul dupa cum tu singur scriai, Valentine, intr-un alt articol, noi femeile suntem mai tocilare, invatam mai bine, de altfel, din 100 de clase de liceu, in 9- cele mai bune la fizica si la mate sunt fete