Ce vremuri erau pana prin anii 50. Din punct de vedere al placerilor sexuale atinse si al compatibilitatii, barbatul era singurul care conta, placerile femeii sau atingerea orgasmului de catre aceasta fiind ceva insignifiant, de neluat in seama, ba chiar destul de iesit din comun daca se intampla din greseala. Femeia era, in acceptiunea masculina, obiectul de care te tineai cand faceai sex, furnizor de placere si aducator de urmasi.
Perioada postbelica a cunoscut o inflorire a conceptului de egalitate a femeilor cu barbatii in toate domeniile, inclusiv in acest delicat domeniu al vietii sexuale. Daca inainte o femeie era destul de fericita ca barbatul nu o bate prea des, o respecta intr-o anumita masura si o lasa sa stea la masa odata cu el, astazi femeile gasesc o gramada de motive pentru a fi nefericite, imposibilitatea atingerii orgasmului fiind unul dintre cele mai importante.
Vina in aceasta problema o poarta intotdeauna barbatul, dupa cum reiese din toate discutiile pe care le au femeile intre ele cu privire la performantele pertenerilor. Principala problema este nesincronizarea, barbatul consumand actul sexual ori prea repede ori prea tarziu. Isi pune oare vreo femeie problema ca ea este cea care ar avea niscaiva dificultati? Nu prea. Rar se intalnesc femei care sa spuna chestii de genul: „Cred ca sunt frigida, m-a tinut saracul 45 de minute si tot nu am simtit mai nimic”. Majoritatea prefera formulari de genul: „Al meu nu reuseste niciodata sa ma satisfaca” sau „Nu stiu ce sa ma mai fac cu el”.
Profitand de faptul ca barbatii ajung la orgasm in majoritatea cazurilor, iar a excita un barbat nu prea e mare smecherie, fiind si la indemana bunicii sa il aduca pe bunicul in pozitie de drepti, toate studiile din ultimul timp se adreseaza fericirii femeii.
Dintre acestea, cele mai multe au ca aspect central comunicarea dintre parteneri, practic femeia trebuie sa-l indrume pe barbat in a actiona in asa fel incat sa o aduca la apogeul satisfactiei sexuale. Ce efect are aceasta? In mod normal, sexul este pentru barbati o rabufnire a tuturor instinctelor animalice, o partida buna este una in care spontaneitatea se imbina cu uitarea de sine si trecerea in latura mai putin umana, instinctiva, a personalitatii. Pai cum sa mai vorbesti de spontaneitate daca femeia iti transforma actul sexual intr-un reportaj de pe Discovery, gasind oportun sa-ti transmita, in timpul raportului sexual, ca a citit undeva ca, daca ti-ai ridica un picior mai sus si i-ai pune gleznele dupa urechi, placerea ar fi mai mare pentru amandoi datorita stimularii mai intense a clitorisului si fortei de frecare mai mari dintre penis si peretii vaginului.
E normal sa-ti piara toata pofta si sa incerci sa termini cat mai repede o partida de sex care incepe sa semene cu o ora de dirigentie cu o diriginta sfatoasa de saizeci de ani. De unde si pana unde sa mai ai chef de nebunii cand partenera iti vine cu DVD-uri de genul „5 pasi pentru o viata sexuala fericita” in care ti se indica cele mai incomode pozitii, toate in scopul de a o multumi pe ea. Frustrarile cauzate de incercarile ei nu prea subtile de a-ti arata ca s-ar putea si mai bine duc de regula la adoptarea din partea ta a unei pozitii de genul: „Daca nu-ti place, n-ai decat sa-ti gasesti alt prostovan sa stea in cap ca sa te faca sa te simti bine” , care nu poate avea efecte prea faste in cadrul cuplului.
Pentru linistea si sanatatea vietii intime, v-as sugera sa fiti mai deschise si spre problemele lui si intensitatea placerii lui si sa aveti tact in tot ceea ce priveste discutiile legate de sex. In fond, nu se stie a cui este vina.
eu cel putin din toate articolele astea ale tale mai invat cate ceva despre voi barbatii…fie ca vrem sau nu sa recunoastem vrem sa va satisfacem si sa fim satisfacute…la fel vreti si voi…si o data ce femeia a fost satisfacuta va vrea sa rentoarca favorul…asa ca poate ar fi bine sa te mai documentezi la treaba cu satisfacutul unei femei…si tu vei avea de castigat…imi plac articolele tale..desi misogine..sunt pline de umor si de sfaturi(trebuie cautate si descifrate putin)…nu sunt de acord nici cu feministele nici cu misoginii…trebuie cumva sa ne intalnim la mijloc…nuantele de gri sunt mai bune oricand decat albul si negrul.
Cu greu ma pot abtine de la cateva replici la fel de usturatoare ca ale tale .
Misoginismul tau, si nu numai al tau, al tuturor barbatilor misogini, are o cauza psihologica pe care sigur nu vreti sa o recunoasteti ; si anume faptul ca probabil, de foarte multe ori, v-ati simtit mult inferiori in fata sotiilor, amantelor sau colegelor de serviciu, care s-au dovedit a fi probabil mult mai inteligente si mai rationale decat unii dintre voi.Si voi, misoginii, nefiind capabili sa apreciati aceste calitati la o femeie, le-ati transformat mai degraba in anomalii, in defecte.Ca si cand femeia nu a fost creata de Dumnezeu cu creier ca si voi …..considerati cumva ca sunteti singurele fiinte din Univers care au creier ?
A….. da, si animalele au creier…Numai ca , Dumnezeu ne-a creat pe noi si pe voi cu un creier deosebit, capabil sa discearna, <<in egala masura>>, binele de rau ….capabil sa aprecieze,<< in egala masura>>, ce este frumos si ce nu…….si voi spre deosebire de noi ati fost inzestrati cu masa musculara si dimensiuni mai mari decat noi, acesta este singurul aspect care face diferenta intre noi si nimic altceva.Mai bine spus , Dumnezeu s-a gandit sa va ofere ceva in plus , pentru a va simtii si voi barbati. Si cand se simte un misogin barbat ….???????????