De-a lungul veacurilor, razboiul a fost o prerogativa mai ales masculina, barbatii fiind aceia care, atunci cand patria a cerut-o, si-au luat traista in bat si au plecat la oaste pentru a apara tara de cotropitori si a se sacrifica pentru neatarnarea neamului.
Curios, pentru femei cel putin, este faptul ca in general barbatii nu regreta prea mult atunci cand sunt chemati la incorporare, fiind de regula chiar nerabdatori sa se duca pe front, chiar daca asta ii poate costa chiar viata. Inca din antichitate vechii greci abia asteptau cate o campanie de cativa ani presarata cu batalii de calitate in care sa-si dovedeasca maiestria. De asemenea, Evul Mediu a cunoscut o inflorire deosebita a razboiului si mai ales a modurilor de purtare a acestuia iar Epoca Moderna si apoi Contemporana au adus apogeul acestei indeletniciri aparent distructive si lipsite de sens.
De ce ne place atat de mult sa ne razboim? Ei bine, probabil razboiul este ultima activitate umana in care femeile inca nu prea conduc. Ba chiar, in vreme de razboi, femeile capata un caracter destul de neinsemnat, asa-zisele lor nevoi cazind mult in urma nevoilor de aparare, nimic nefiind mai glorios pentru un barbat decat sa vada cum sunt rechizitionate epilatoare, posete, oale si tigai, pantofi cu toc si cate si mai cate pentru a se face din ele uniforme, avioane si tancuri.
Femeia ramane in timpul conflagratiilor militare un soi de regina fara regat, chestie care nu poate fi decat multumitoare pentru noi. Unde mai pui ca nici nu se poate pune problema de iesit sa mancam in oras, cumparaturi care dureaza ore intregi si plimbari interminabile prin parc in conditiile in care pe afara sunt atacuri aeriene. In plus, toate acele chimicale care ne mananca viata, lacul de unghii, fixativul, spray-urile de toate felurile, milioanele de creme si lotiuni, nu sunt de gasit fiind folosite in industria chimica tot pentru producerea de armament. Pai atunci pe ce sa dam banii? Desigur, pe acele lucruri pe care ni le dorim noi, barbatii, din moment ce toate cele destinate femeilor sunt „off-limits”.
Dar adevaratul avantaj pe care il aduce razboiul pentru barbati este acela ca, in sfarsit, putem pleca de acasa cu baietii cateva luni si nici macar nu trebuie sa va cerem voie. Cum niciun motiv din lume nu ar putea justifica absenta noastra un timp indelungat fara consecinte de genul divortului, de cate ori au mai voit barbatii sa scape de femei pentru o perioada buna de timp au inventat un conflict ideologic si au plecat la lupta, zambind pe sub mustati ca v-au pacalit inca o data.
Cateva luni de jucat carti, mers prin cluburi si tras cu pusca sunt cam tot ceea ce isi poate dori un barbat, cu conditia ca acasa sa il astepte cineva ingrijorata. Indirect, s-ar cam putea zice deci ca femeile sunt sursa tuturor razboaielor, daca nu ar fi ele barbatii nemaitrebuind sa se prefaca inversunati unii pe ceilalti si sa se omoare reciproc doar pentru a gasi scuza sa plece de acasa. Probabil in lipsa femeilor statele si-ar rezolva diferentele prin meciuri amicale de fotbal sau in alte moduri mai pasnice. Din pacate am avut ghinion. Singurul mod in care va mai putem face sa ne lasati sa ne facem de cap este sa va promitem ca ne omoram intre noi, sadismul feminin facind si in acest caz milioane de victime.
Dar plecati, mama draga, la razboi, ca noi nu va tinem acasa! Imi pare rau sa va anunt insa ca deja si femeile detin pozitii importante in cadrul armatei, asa ca ma indoiesc ca si pe-acolo aveti vreo sansa sa scapati de noi. Vrem si noi niste glorie, nu?
am trait sa-o aud si p asta….. oameni care doresc razboi…… =))
Si femeilor le place razboiul…sa-si faca de cap, de asemenea. Suntem si noi oameni, desi voi(barbatii) nu vreti sa recunoasteti in ruptul capului.Si de plecat la razboi, de unde stiti ca nu vrem si noi sa ne scapam de voi…, ca sa ne facem de cap, cu cei carora nu le place razboiul, ci le plac femeile…?