Despre habotnice si misogini frivoli

De o saptamana incoace, sunt intr-o stare continua de uimire. Parca nici berea nu mai aluneca la fel de usor, nici bancurile cu blonde nu mai sunt la fel de spumoase. Nici sa ma hlizesc la obeze pe strada nu prea imi mai vine. Nu, nu va grabiti cu concluziile. Nu am fost supus nici cu forta, nici de buna voie, niciunui ritual de purificare. Nu m-a tinuat nimeni cu urechile intr-un lighean plin de muschi de copac cules atunci cand se evapora roua, nici nu m-a vizitat vreo pisica neagra sau vreun broscoi lila. De data asta, chiar s-a intamplat ceva. Poate ca fenomenul incepuse mai demult, dar eu, ocupat fiind cu cele frivole si cele pamantene nu i-am dat atentie. Insa, de curand, nu am mai putut nega ceea ce era deja evident.

Saptamana asta am dat numai peste cucernice. Femei smerite, cu ochii in pamant, cu straie cernite, lalai. Unele aveau cearcane, altele erau cu dresurile tocite in genunchi. Eram nedumerit. Ma intrebam daca e o noua molima, o boala a primaverii. La un moment dat, am inceput sa ma interesez daca nu cumva s-a intors Bivolaru in tara si a creat o uniune ciudata cu sfintiile care viseaza la catedrale cat Casa Poporului si la pomeni care sa tina, ca nuntile, trei zile si trei nopti. Un amic m-a lamurit. Femeile isi ispasesc pacatele, isi spala gandurile necurate, invidiile si frustrarile. Cum se face asta? Este relativ simplu. “Tin post”. Asa se zice in limbaj curent. Adicatelea nu mananca produse de origine animala.

Pitipoancele au renuntat la boticuri lucioase si gonflate. Parca le-a mai scazut si circumferinta bustului. Gentile s-au micsorat, s-a mai renuntat la arsenal, la gesturi lascive, la statutul picior peste picior, la materialele elastice si mulate. Cele care ieri rupeau mesele in Bambu azi sunt in haine de doliu, haine care chiar reusesc performanta de a acoperi partile asa-zis rusinoase ale corpului. Am vrut sa ma frec la ochi, dar una dintre ele m-a pocnit peste ochi cu o legatura de busuioc si mi-a zis sa nu ma mai holbez ca un obsedat si un pervers. Va jur ca nu eram cu mainile in partile intime, iar in mintea mea nu cred ca au reusit sa intre, nu inca cel putin.

Citeste si:  Femeia - animal de prada

Sa va mai spun ce mi s-a intamplat. Intr-o zi, am ajuns la birou foarte insetat si m-am repezit catre o sticla de apa. Trei femei pe tocuri, dar nu dintr-alea ascutite si inalte, ci mai mici si mai bondoace, au inceput sa tipe simultan. Este mai mult decat pot suporta de obicei, dar se pare ca o forta straine mie m-a intarit. “Da’ de ce?”, am reusit sa baigui intre tipete si urlete. Cica era apa sfintita. Eu m-am uitat cu atentie, tin sa precizez. Nu era fosforescenta, nici nu pluteau prin ea acele mici reziduuri care sa ma faca sa le confund cu niste corpuri angelice, cu niste strigoi sau, ma rog, entitati supranaturale. Am hotarat sa-mi risc integritatea fizica si le-am intrebat cu o voce mieroasa: “Da’ de unde stiti voi? De unde provine? Ce o face sfanta?”. Ele au zis “Prostule si ignorantule care esti! Parintele, cine doamne iarta-ne si pazeste-ne de cretini ca tine!”. Eu le-am rugat frumos de tot sa-mi faca o programare, ceva, ca vreau si eu sa ma sfinteasca, sa fuga toti conservantii, toate e-urile si tutunul pe care le-am bagat in mine de-a lungul anilor.

Citeste si:  Intrebare de vampir: am voie sa ucid dobitoace?**

Prima data au dorit sa para inteligente si sa nu ma ia in serios. Se indoiau profund de dorinta mea sincera de a accede la alt nivel, acela al intelegerii si cunoasterii totale. Pana la urma insa, nevoia de a se vedea in postura de salvatoare (cred ca doreau chiar sa se serveasca de presupusa mea recuperare ca motivare a unei mariri de salariu) a invins. Au intrat pe site-ul unei parohii (caci daca nu stiati, va pun eu la curent: acum il gasiti pe Omnipotent chiar si online, dar nu va spun contul lui de mess) si m-au programat la un parintel rosu in obraji si cu o burta sanatoasa. Ce sa zic, arata chiar ca si cum mi-ar fi dorit tot binele din lume, asta daca nu pun la socoteala cantitatile de proteine asezonate cu colesterol si de vin sfintit pe care parea sa le fi ingurgitat de cand s-a dedicat acestei profesii pline de greutati si riscuri inevitabile. Caci ce poate fi mai greu decat sa mani o turma vesnic dezorientata si mai proasta ca o gaina?

In fine, la ora si ziua stabilita, m-am prezentat in fata lacasului de cult. Colegele salvatoare si cucernice nu m-au putut insoti, dar mi-au dat o multime de biletele numite acatiste, scrise pe hartie roz si parfumata. Stiti deja ca am obiceiul sa cotrobai prin corespondenta lor, asa ca am aruncat si eu un ochi. Va garantez ca toate colegele mele au probleme serioase, e de inteles de ce se impune o interventie paranormala. Una dorea, de pilda, de la Iepuras o operatie de liposuctie (Asta cine o mai fi?, m-am intrebat in zadar, iar la final am conchis ca e un element ce face parte din fanteziile zoofilelor). O a doua cerea niste centimetri in plus. Dar nu pentru ea, daca ma intelegeti. In fine, a treia dorea pace in lume, dar inainte de asta dorea sa se imbolnaveasca de psoriazis colega numarul doi, cea cu centimetrii. In fine, cine sunt eu sa judec dorintele arzatoare ale colegelor mele din moment ce pentru asta tocmisera un sobor de inalte fete si burti late?

Citeste si:  Vorbitul despre sentimente. Noi si ele

Cand dau sa intru in biserica, ma intalnesc cu un card de babe. Se luasera la harta pentru ca nu se puteau hotari care dintre ele sa pupe prima mana preotului in seara de Inviere. Si, si mai cumplit, incercau sa stabileasca de acum, care lumanare se va aprinde prima. Le-am propus sa traga la sorti sau sa joace poker si castigatoarea sa ia tot, si pupatura, si lumina. Am intentionat chiar sa le fredonez melodia cu pricina, dar ele m-au facut poponar si pagan, pe deasupra. Propunerea mea nu a fost, deci, primita cu entuziasm, asa cum ma asteptam, ba din contra, au incercat sa ma pocneasca in cap cu o cadelnita care s-a dovedit dureros de oportuna. Nu m-au nimerit prea bine, totusi, si atunci au incercat sa-mi sparga capul cu un coltuc de paine ce astepta si ea sa fie sfintita in acel cadru extrem de spiritual si de emotionant.

In cele din urma, satul sa astept mila crestineasca, m-am indreptat spre prima carciuma. Barmanul s-a dovedit mult mai milostiv si mai punctual.


2 Comentarii
  1. vad ca nu apostat nimeni pe aici. cred ca din cauza trebuirlor casnice, care nu se mai termina.
    oricum, misoginule, chestiile astea sunt foarte adevarate. si pe mine ma enerveaza cei care tin post doar pt. ca asa trebuie, care tin sarbatorile pt. ca asa e bine, fara sa stie ce reprezinta si mai ales, cele care se dau evlavioase doar in perioada asta, in rest uita ca e un Dumnezeu sus.

  2. corect, mai si mir ca-s asa putine postari aici. articolul e foarte reusit, evidentiaza realitatea de rasu-plansu.. babele se bat la propriu pe apa sfintita de nu stiu ce sarbatoare, lumea se roaga la biserica sa castige la loto sau sa slabeasca 3kile… adica..mai e nevoie de alte comentarii?? mai e nevoie sa spunem ca totul e o mascarada?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.