Discurs complex despre barbatul ideal

Domnisoara din fata mea are un tricou rosu mulat si o fusta neagra asijderea. Cand vorbeste nu se uita in ochii interlocutorului, ci isi muta cumva globii oculari in partea stanga sau dreapta. Directia depinde de o anumita credinta adanc inradacinata: domnisoara crede ca un unghi o favorizeaza si celalalt, nu. Ea nu isi da seama ca ceea ce numim albul ochilor este la fel, fie ca se uita la dreapta, fie ca se uita la stanga. Imi vine s-o magulesc si sa-i spun „Vai, draga mea, partea ta dreapta e adorabila, pacat de stanga, daca ti-ai fixa cumva capul cu niste atele speciale, mai ca te-as lua de nevasta”. In fine, sa trecem peste efuziunile sentimentale de la care nu ma prea pot abtine uneori. Stiu ca ele trezesc ce e mai bun in mine.

Cum ziceam. Domnisoara isi roteste ochii spre dreapta. Isi scoate limba desi nu inteleg la ce ii foloseste in acest moment. Nu are nicio insecta pe barbie pe care s-o hapaie cu repeziciune. Trec peste. Intuiesc ca se simte sexi si ca vrea sa-mi dea de stire ca are o limba, undeva in spatele dintilor. Stiu ca, in general, incep sa se intample multe lucruri inexplicabile atunci cand in incapere intra o femeie. Limba dispare in cavitatea bucala. Reapare trei secunde mai tarziu. Incerc, din nou, sa trec peste si sa accept bizarul ca facand parte integranta si inseparabila a vietii.

Domnisoara incepe sa glasuie pe o voce cand stinsa tanguitor, cand pitigaiata. In functie de profunzimea celor spuse, care atinge uneori cotele unui hau incomensurabil.

„Barbatul ideal trebuie sa fie puternic si sa ma protejeze. El trebuie sa aiba simtul umorului, sa faca glume bune care sa ma faca sa rad. Eu, daca nu rad, plang. Cand plang, mie imi apar riduri si nu vreau sa imbatranesc. Nu stiu daca si voua vi se intampla la fel, dar asa sunt eu, mai speciala. Barbatul ideal trebuie sa fie curtenitor, sa-mi tina usa cand intru la cosmetica si sa ma astepte frumusel, pe un scaun, pana termin pentru ca doar pentru el ma fac eu frumoasa. El trebuie sa mearga la sala, sa arate bine ca sa nu rada prietenele mele de mine ca stau cu Al Bundy. Si, in niciun caz, sub nicio forma, nu trebuie sa fie vanzator. Nici de pantofi, nici de altceva. Hai, bine, poate de masini si case ca am auzit eu ca astia iau si un comision din care eu pot sa-mi cumpar cosmetice. Ca sa ma fac frumoasa. Pentru el.

Citeste si:  Ti se pare ca am fundul mare?

El trebuie sa inteleaga ca, desi unii oameni cred ca te nasti frumos, nu este tocmai asa. Vreau sa imi dedic viata spulberarii acestui mit. Frumusetea nu este gratis. Ea se castiga, se obtine cu multe eforturi si viata cuplului trebuie sa fie canalizata in aceasta directie. El trebuie sa tina minte ca avem un scop nobil si nu trebuie sa se sustraga, prin tot felul de smecherii, de la acesta. Nu ma voi lasa pacalita de faptul ca, daca el e fericit, sunt si eu fericita. Asta este doar o lasitate tipic masculina si nu ii voi cadea prada. Trebuie sa inteleaga ca, daca il primesc in viata mea, vom lupta sub acelasi stindard, respectiv cel al frumusetii mele.

Nimic nu e prea mult, prea greu pentru acest inalt ideal. Daca eu sunt inteligenta, si vedeti bine cat sunt, este pentru ca natura mi-a dat un dar. Desteptaciunea mea este o arma in vederea dobandirii statutului de diva. Doamne, ce cuvant! Ma infior toata numai cand il rostesc si e bine ca ma infior ca eu stiu ca fiorii au legatura cu frigul, deci ma voi conserva mai bine. Vedeti cum ma servesc de neuronii aia despre care invidiosii si dusmanii spun ca-mi lipsesc? Nu stiu sigur cati sunt pentru ca nu am fost inca informata daca s-a descoperit o metoda sigura de numarare a lor, dar rezultatele actiunii lor se vad cu ochiul liber, desi am auzit ca ei ar fi microscopici. Nu pot sa bag mana in foc, poate este doar un zvon si eu stiu ca nu e bine sa te bazezi pe barfe, nici macar pe cele din ziare. Da, neuronii ma ajuta sa fiu frumoasa, ceea ce se poate vedea si pipai, dar in mod delicat.

Citeste si:  Sex si insulte in lumea feminina

Unde ramasesem? Da, la barbatul ideal care trebuie sa fie ideal in carne si oase, nu doar in visurile mele. Ca atunci ar fi ca o fantoma si la ce mi-ar servi? La nimic, va spun eu, fantomele nu sunt bune la nimic. Nu te pot proteja si nici nu spun bancuri bune si n-au nici picioare cu care sa apese pedala acceleratiei. Ca din cauza asta nu au nici masini. In orice caz, sa stiti ca eu nu sunt din aia, care se enerveaza cand aude bancuri cu blonde. Eu oricum sunt vopsita asa ca nu stiu daca se pune. Uite, inca un exemplu puternic in sprijinul teoriei mele cum ca frumusetea se castiga. Pai ce era acum de capul meu daca ramaneam cu parul maro? Vai de mine si de mine! Parul maro este cel mai urat par din lume, dar uite, cu cativa neuroni te poti face blonda si atunci viata ta va fi mult mai buna. Unde mai pui ca am citit, nu stiu daca voi ati auzit, ca galbenul este o culoare vesela si optimista (desi inca nu s-a descoperit ca si culorile ar avea ganduri privind viitorul)!

Citeste si:  Un pic de sinceritate ...

Barbatul ideal nu trebuie sa sufere de dureri de sale pentru ca mie nu-mi plac gandacii si cum s-ar mai apleca sa ii omoare? In general, nu trebuie sa sufere de niciun fel de metehne fizice. Boala este ceva ce ma intristeaza ingrozitor. Ingrozitor. Si v-am mai explicat ce mi se intampla mie cand sunt trista. De asemenea, el trebuie sa aiba capacitatea de a ridica valize atunci cand plecam la mama in vizita. Trebuie sa stie si sa o complimenteze pe mama, dar sa fie sincer ca mama isi da seama cand cineva o minte. El trebuie sa isi faca timp pentru a ma sustine psihic si financiar ori de cate ori sunt trista. Trista o sa fiu sigur timp de cateva zile pe luna, dar poate sa fie fericit de faptul ca va sti dinainte cand va fi nevoie de el intrucat eu sunt foarte ordonata in aceste chestiuni. In fiecare luna, voi marca in calendar cu stelute rosii si semne de exclamatie timpurile de restriste. As putea sa desenez si niste mici cranii negre, niste craniute, dar nu vreau pentru ca negrul, desi in trend, este o culoare trista si pesimista (desi nu s-a descoperit daca culorile au ganduri si opinii, dar eu cred ca au). Bine, acum trebuie sa recunosc, ca tristetea vine uneori si neprevazut. In situatii imprevizibile, pe care eu le urasc. Din acest motiv, el trebuie sa fie antrenat pentru a fi pregatit oricand sa ma faca bine.

Va urma…


4 Comentarii
  1. Vaaaai! Inca mai sper ca acest discurs este pura fictiune a unui creier masochist! Daca nu, draga domnule, ti-ai meritat-o din plin. Inca incerc sa imi dau seama din ce subregn face parte si cum ai ajuns pe acele taramuri pe care se plimba astfel de creaturi … mitice.

  2. Dincolo de licenta artistica ….. exemplarele din articol sunt f des intalnite

    un semn usor de recunoscut este faptul ca se ataca (se oftica) cand sunt descrise

  3. Sper,totusi,ca nu toate articolele vor fi atat de superficial tratate si m-as bucura sa iti dai mai mult osteneala.Misoginismul nu este nici arta si nici vreo stiinta pe care ar trebui sa o stapanesti.e ceva cu care te nasti,iar daca tu nu esti de-a dreptul misogin ,te rog nu mai scrie articole atat de puerile.Am inteles,traim intr-o tara in care snobismul si prostia sunt ,din pacate,niste \’\’calitati\’,dar nu ne sufoca cu pareri infantile despre reprezentante ale unei specii care ar ar putea fi cu usurinta o arma biologica( poluare psihica,vizuala s.a).Vreau sa citesc ceva despre femeile cu adevarat destepte,pe ele vreau sa mi le critici,intr-un mod constructiv desigur,vreau sa vad cu ce gresesc ele,ce slabiciuni au si ce crezi tu ca se mai poate face sa le indreptam.Restul… e tacere,celelalte sunt oricum pierdute.

  4. :)) hai ca a fost misto articolul asta, m-am hlizit! :)) esti figura rau de tot, maximus. ma tem ca exemplarul descris de tine are surori multe peste tot in lume, chiar si in roumanie, notre chere patrie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.