Fiecare pentru el

Nu va ganditi uneori ca tare frumoasa mai era viata pana pe undeva prin secolul trecut? Aceasta frumusete a vietii era data, printre altele, de faptul ca fiecare isi stia oarecum rolul si locul. Ce presupune asta? Barbatul isi asuma in general rolul de „provider”, indeletnicindu-se cu achizitionarea materialelor necesare pentru ducere unui trai decent burghez iar femeia se ocupa cu treburile casnice si avea grija de copii, chestie oarecum normala si dezbatuta si in alte articole.

De ceva decenii, dupa cum se poate observa cu ochiul liber si fara o analiza prea amanuntita, societatea a inceput sa cunoasca o anumita omogenizare. Femeile au tabarat peste noi in toate domeniile si isi baga nasul peste tot, chestie destul de benefica pentru barbati, care isi doresc de milenii sa o mai lalaie pe acasa.

Citeste si:  Despre femei, cai albi si turnuri inalte

Ipocrizia specific feminina altereaza totusi intr-o masura destul de mare aceasta perceptie a egalitatii intre sexe si a emanciparii femeii moderne. Daca inainte barbatul procura cele necesare vietii iar femeia perpetua de zor specia, era normal ca, dintre cei doi, in caz de pericol sa se sacrifice acela care era intr-o anumita masura dispensabil: barbatul. Am vazut totusi anumite cazuri in care acest spirit de sacrificiu era cam dus la extrem.

In ultima ecranizare a filmului Titanic (adica cea cu Leo) observam cum locurile din barcile de salvare se ocupa repede cu doamne (ca sa nu zicem babe) care se baga fara remuscari in fata unor barbati aflati in puterea varstei. Cum respectivele doamne nu ar mai fi putut oricum sa contribuie cu ceva la mostenirea genetica a omenirii, fiind demult trecute de varsta procrearii, nu vad un singur motiv rational pentru care ar fi avut prioritate la viata in fata unor marinari sanatosi-tun care ar fi fost fara-ndoiala un castig pentru viitorul speciei umane. De ce contrazicem selectia naturala? Pentru ca asa este politicos? Sa ne mai mire ca, fizic vorbind, omenirea a intrat in declin? Asta e, Titanicul s-a scufundat, vremurile s-au schimbat si acum femeile isi canta dreptul la egalitate in fata oricui dispus sa le asculte. S-a schimbat cu ceva lipsa totala a spiritului de sacrificiu feminin? Nu. Zilele trecute am vazut un pompier intervenind cu o scara gigantica la un incendiu prin centrul Capitalei. Interventia nu ar fi fost cine stie ce, daca la baza auto-specialei nu s-ar fi adunat o gasca de doamne intre doua varste tipind cat le tine gura sa salveze femeile captive inauntru, provocind o busculada din cauza careia singurul batranel prins in casa era sa nu poata iesi.

Citeste si:  Magia Craciunului. Sau drumul de la sosete la sarmale

Cum egaliatea nu poate fi „partiala”, abia astept ziua in care, in caz de cutremur, o sa se auda o voce strigind „Barbatii si copii mai intai” sau, in caz de catastrofa aviatica, o femeie care sa ii intinda inlacrimata sotului ultima parasuta si sa ii spuna teatral „ai grija de copii”. Oricum, pentru nefericitele care vor avea proasta inspiratie sa fie in apropierea mea in caz de dezastru, va avertizez ca prima mea replica va fi „fiecare pentru el (sau pentru ea)!”

Citeste si:  Am deslusit misterul feminin

3 Comentarii
  1. Scuze ca iti tai macaroana sau avantul tineresc (barbatesc era sa spun), dar nu lua drept bun tot ce vezi in filme.
    Am citit undeva o marturie despre camerele de gazare din timpul holocaustului. Cand deschideau usa, dupa ce murisera toti, cadavrele erau asezate sub forma de piramida, din cauza ca aerul toxic se raspandea de jos in sus, se urcau unii pe altii, desi pana la urma toti mureau.
    Ideea e ca la baza piramindei erau femeile si copii, apoi peste ele, barbatii mai slabi si mai in varsta si apoi barbatii tineri.
    In caz de pericol iminent, sa fim seriosi, barbatii se folosesc de forta lor fizica mai mare (singurul punct unde le recunosc superioritatea) ca sa supravietuiasca in defavoarea altora, cum si tu ai recunoscut ca ai face-o. Iti apreciez sinceritatea.
    Asa ca las-o mai usor cu lectiile de morala daca nu vrei sa pari un lup moralist.

  2. mi s pare incorect k femeile s aiba prioritate in fatza barbatilor in caz d incendiu cutremur etc..si nu e vorba d egalitatea dintre femei si barbati dar toti oamenii sunt egali in fatza lui dumnezeu toti avem un suflet o viata d care trebuie sa avem noi insine grija ..in cazul titanicului majoritatea barbatilor au decis k femeile sa scape cu viata prin urcarea lor in barcile d salvare ei stiind bine k nu vor supravietui au ales k ei sa fie cei care vor muri deci barbatii practic s au sinucis atunci cand au salvat doar femeile si sinuciderea e un pacat ..si tot asa nici copii nu ar trebui sa aiba prioritate in fatza oricarui om indif d cat d batran ar fi si chiar dak n ar mai putea perpetua specia …pt dumnezeu nu conteaza trupul ci doar sufletul fiecarui om si chiar dak e vorba de un copil sau d un om matur toti avem acelasi fel d suflet adik nu e suflet d copil si suflet d batran sunt suflete d oameni si n ar trebui sa si sacrifice nimeni sufletul pt al altuia ci fiecare ar trebui sa moara atunci cand ii e sortit nu in locul altuia..chestia cu sacrificul e o prostie adik inteleg sa ajuti un copil pt k e mai neajutorat si o femeie mai neputincioasa dar nu sa ti dai viata pt ei …dumnezeu t va intreba la judecata d c de exemplu n ai intains o mana unui om cand puteai sa l salvezi doar prin acel gest p kre nu l ai facut pt k d exemplu ai fost nepasator si nu ti s ar fi intamplat nimic rau tie… dar nu t va intreba d c nu ti ai dat tu viata pt a altuia pt k pt el fiecare viata conteaza si nu ti ar cere sa t sacrifici pt altcineva..deci incercati sa ajutati p cei mai slabi atat cat s poate nu pana la moartea voastra…dak sunteti constienti k prin sacrificul vostru veti muri inseamna k acceptati sa va sinucideti si veti muri mai pacatosi decat sunteti si poate nu veti ajuunge in rai va veti petrece vesnicia intr un loc in care nu va va fi frig niciodata:)))) …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.