Ispita hipermarketului

O raritate in Romania secolului care s-a incheiat, hipermarketul patrunde tot mai adanc in viata noastra, dezvoltarea numerica si calitativa a acestui tip de magazin scotind de pe piata micile boutique-uri de cartier in care stateai la coada pentru orice produs infim si neinsemnat pentru ca vanzatoarea sa iti spuna candid, cand in fine ajungeati fata in fata, ‘Nu mai avem!’.

Putem spune ca suprematia hipermarketului este data de comoditatea naturala a omului, de putinta de a-i oferi acestuia o gama variata de produse pentru a alege si, in mod deosebit, de inconstienta femeilor.

Urmarind femeia in momentul intrarii intr-un hipermarket se poate observa o transformare imediata, constind in uitarea lumii exterioare si contopirea cu acest univers mirific al promotiilor si reducerilor de preturi, o integrare spirituala deplina in acest spatiu magnific al lucrurilor vrute si nevrute, necesare si inutile.

Nu afirmam, desigur, ca la intrarile in asemenea magazine s-ar afla oarecare dispozitive de spalare a creierului feminin, acesta fiind probabil imaculat inca inainte de pasirea in supermarket. Daca modificarile comportamentale sunt evidente, ele sunt corelate cu simptome fizice demne de luat in seama: ochii sunt afectati de un soi de strabism, rotindu-se independent in toate partile, pulsul creste, mainile tremura, forta fizica se dezvolta atingind cote herculene (o femeie e in stare sa impinga pana la o tona de cumparaturi). Instinctele de teritorialitate se acutizeaza, fiind adesea vazute femei certindu-se pe acelasi produs in fata unui stand plin cu produse identice.

Foarte interesanta este concluzia la care ajung femeile in hipermarket si anume ca nu prea au de nici unele. Foarte rar ne este dat sa intalnim femei care se simt atat de sarace si care au o pofta atat de mare de acumulare precum cele din hipermarketuri. Venite de obicei cu o lista de cumparaturi pe care se afla enumerate 10-15 produse necesare, ele descopera adesea ca, desi nu si-au dat seama pana atunci, intotdeauna si-au dorit o pereche de schiuri (cu toate ca nu schiaza) sau o invelitoare de piele pentru volan (desi nu conduc), grabindu-se sa le inghesuie in cosuri alaturi de alte inutilitati (pamant pentru flori, alimente de care nu auzit niciodata, dar care ‘erau la promotie’).

Intalnindu-se la casa cu sotul care nu a cumparat mare lucru, negasind nimic indispensabil, femeia incepe sa etaleze produsele, imaginind povestiri din care reiese ca intotdeauna si-a dorit asa ceva iar aceasta este una dintre cele mai frumoase zile din viata ei. El se preface ca o urmareste atent, facand in gand calcule si incercind sa isi dea seama de care produse ar pute-o face sa se desparta mai usor. De obicei nu reuseste decat sa provoace o criza de isterie din partea ei, care, de suparare, mai adauga la gramada si un set de covorase de baie mult mai frumoase decat cele cumparate saptamana trecuta. Sesizind tulburarea partenerei, barbatii de regula cedeaza, fiind multumiti ca in curand vor iesi din acest mediu cam daunator bugetului familial.

Inainte de a incheia, va ofer, ca de obicei, un sfat care s-ar putea dovedi salvator de casnicii: la intrarea in hipermarket inchideti ochii si rugati sa fiti indrumata de mana catre standul de care aveti nevoie. Nu deschideti ochii inainte de a parasi incinta hipermarketului pentru a nu cadea prada ispitei. Daca nu, limitati-va la magazinul de la coltul blocului. Aia n-au mai nimic !