La ai mei sau la ai tai…

Problema pe care o intampina majoritatea cuplurilor casatorite in ultimul deceniu si jumatate este, dupa cum probabil ca va dati seama si singure, aceea a gasirii unei locuinte, a unui cuibusor de nebunii pentru proaspetii insuratei in care sa isi poata manifesta in liniste si departe de priviri indiscrete toata dragostea si pasiunea. Majoritatea am ajuns sa tanjim dupa vremurile in care Partidul ne dadea o foaie de repartitie intr-un bloc recent si o butelie si ne ura „casa de piatra si aducerea pe lume a cat mai multor proletari in slujba patriei”. Astazi, la inceputul vietii de familie cuplurile se afla de obicei intr-o mare dilema: „Pana ne gasim ceva al nostru, stam la ai mei sau la ai tai?”.

De obicei fiecare dintre parteneri incearca sa traga spre mutatul cu ai lui deoarece considera probabil ca este mai avantajos sa duci batalia care va deveni in curind viata de cuplu pe teren propriu. Fiecare aduce argumente care mai de care mai umflate si mai convingatoare in favoarea mutarii cu proprii parinti de genul: casa alor mei e mai mare, avem intrare separata, mobilierul este nou, avem tot ce ne trebuie, este mai aproape de serviciu etc., si in defavoarea instalarii la parintii celuilalt: e prea departe, mi-e frica sa merg noaptea pe acolo, nu prea e zona buna, nu e destul spatiu si altele. Ceea ce omit de obicei sa-si spuna tinerii insuratei este ca de regula niciunul dintre ei nu-si suporta socrii.

Totusi, daca pentru ea a locui impreuna cu el si parintii lui nu prea este o mare problema deoarece parintii care au baieti sunt mai receptivi si ingaduitori cu alegerile fiilor lor se poate observa din experienta a milioane de cupluri ca locuitul impreuna cu parintii ei nu este decat cea mai sigura cale spre imbatranire prematura si divort. De unde aceasta aversiune a socrilor mici impotriva alesului inimii fiicei lor? Se pare ca aceasta porneste inca de cand aceasta este mica si parintii planuiesc deja ca ea se va marita cu un neuro-chirurg sau macar cu un astronaut. Cum sunt sanse destul de slabe ca ea sa puna mana pe o partida atat de buna, parintii ei il vor considera pe partenerul ei de viata doar un soi de inlocuitor pana la aparitia adevaratului Fat-Frumos putred de bogat si renumit in toata lumea. Cum acesta nu va aparea niciodata, asteptarea se transforma in frustrare care se materializeaza in mici sicane pe care el trebuie sa le suporte in fiecare zi de la socri.

Acestea incep cu strambarea subtila din nasul soacrei de cate ori ii vede fluturasul de salariu si se termina cu discutii aprinse pe teme de genul: esti sau nu in stare sa intretii o podoaba ca fiica-mea. Concomitent cu exasperarea lui si zdruncinarea lui psihica i se inoculeaza si ei tot soiul de idei care mai de care mai crete care incep de regula cu sintagma:”Mama eu nu ma bag in viata voastra dar…” si continua cu :”cred ca gaseai si altul mai bun”, „nu prea este de valoarea ta” si „ieri cand a venit nici nu si-a scos ciorapii”. Convinsa in cele din urma ca si-a cam „luat teapa” cu maritisul ea incepe sa adopte o atitudine superioara fata de el si sa-i inchida gura brusc ori de cate ori are si el ceva de spus. Dupa ce imbatraneste cu zece ani in doar cateva luni el se hotaraste sa puna piciorul in prag si o pune ceremonios sa aleaga intre el si parintii ei. Raspunsul ei este cel putin ciudat: „Vai draga dar nici nu stiam ca avem o problema, in plus mama te place atat de mult”. Nefiind sigur daca el este nebun sau restul lumii a luat-o razna el se intoarce frumos la mamica lui, nemaidorind sa auda in veci de ea si de parintii ei.

In cazul in care vreun barbat citeste din greseala randurile acestui articol, inainte de a te lasa convins sa te muti cu ai ei – tine minte: ea va fi intotdeauna odorul lor iar tu, scuzind exprimarea, vei fi doar amaratul care le… beep – beep – beep… puiutul.