O pechineza vrea sa dezgroape ceva

Femeilor, un barbat care sufera din ratiuni sentimentale li se pare sexy. Stati asa, nu va bucurati inca, nu va grabiti sa va umpleti casa de sticle pe jumatate golite, de scrumiere in care chistoacele nu mai loc, nici sa va desenati niste cearcane pana la jumatatea obrazului. Nu aceasta este calea spre succes. Se cuvine sa nuantam putin lucrurile.

Se stie ca lor le plac cadavrele. Mirosul suferintei, darele lasate de lacrimi, fie ele si virtuale, le excita. Si excitatia creste daca cea care cauzeaza durere, hemoragii, alcoolism si suferinta este o surata de-a lor. Daca simt ca ascunzi pe undeva, intre doua coaste sau intre degetele de la picioare, o plaga, atunci se vor napusti asupra ta, amenintand sa te doboare cu totul. Sa fim drepti insa, ele sunt convinse ca o fac din ratiuni umanitare, cu cele mai nobile intentii din lume. Cu alte cuvinte, incearca sa vindece o rana cu alta. Barbatul cu cicatrice latindu-se pe undeva pe corpul lui este cea mai excitanta fiinta din lume, potentialul de seductie este mai puternic decat orice afrodisiac.

Daca vreti sa convingeti o „infirmiera” ca aveti nevoie de „serviciile” ei, este contraindicat sa afisati o suferinta lacrimogena, dulceaga, patetica, exagerata si isteroida. Suferinta trebuie sugerata, nu afisata ostentativ. Ele trebuie sa o ghiceasca, nu sa fie izbite de ea. Nu va rupeti hainele, nu plangeti, nu va smulgeti parul din cap. Stiu ca sunt putini printre noi care ar utiliza niste arme atat de slabe, am simtit insa nevoia sa fac aceasta precizare. Pentru ca, in cazul in care apelati la aceasta strategie, veti fi categorisiti drept „loseri”, „ratati”, „penibili”, „pampalai”, „smiorcaiti” etc. Formula magica este un mix de testosteron cu sange. James Dean nu plangea. El incaleca o motocicleta si demara in tromba. Nu spunea nimic, nu se plangea, dar avea privirea aia de animal turbat, ranit, incoltit. Aveai certitudinea ca acelui om i s-a intamplat ceva cutremurator, sfasietor. Privirea ca privirea, dar geaca de piele… intelegeti? E vorba de dozajul ingredientelor. Daca il nimeriti pe cel corect, caprioarele se vor repezi sa va oblojeasca inima cu bucati de latex, cu decolteuri generos cascate, cu vorbe dulci ca mierea. Adica, sa fim realisti, nu va asteptati la leacuri adecvate. Nu-si face nimeni iluzii in aceasta privinta.

Dintr-un motiv misterios si bolnav cu siguranta, care contrazice orice logica (dar am renuntat oricum sa cautam ratiune acolo unde nu e decat patologie), un barbat suferind e pentru ele un barbat romantic. Si, desigur, aduce o speranta nemarturisibila, careia nu ma voi sfii insa sa-i dau curs aici: ele se gandesc ca acolo unde una a reusit, poate reusi si o a doua. „Cu ce sa fie X mai buna decat mine? Daca ea l-a adus in halul asta, ganditi-va cate pot eu!” si zambetul se lateste had pe fata, in departare parca incep sa se auda clopotele de nunta, plozii si vacantele in sistem all inclusive.

Femeia are ceva de hiena, de necrofag in ea. Te vede fara un membru, atunci stie cu siguranta ca exista posibilitatea ca ea sa ti-l smulga pe al doilea din moment ce esti prea slabit sa te aperi. Asadar, se va apropia de tine cu vorbe catifelate si suave. Iti va insira platitudini precum: „timpul le vindeca pe toate, dar pana atunci hai sa-l facem cat mai placut”, „ai sa vezi, viata e frumoasa, merita traita”, „trebuie sa inveti sa te bucuri de lucrurile marunte ale vietii”, „ce nu te doboara, te face mai puternic” (asta ma enerveaza in mod deosebit). Ceea ce ea ignora cu desavarsire e ca, si daca ai fost ranit, esti opera unei leoaice. Iar ea, sarmana, e o biata pechineza a carei codita infoiata ii obtureaza privirea.

Nu va faceti iluzii privind capacitatea ei de empatie. Va incerca sa scormoneasca prin sufletul tau, sa dezgroape vreun scandal, vreun secret cu iz de barfa, de monden. Nicio fapta nu o misca intr-atat incat sa n-o divulge la prima intalnire cu sleahta ei de amice. Se vor cauta ipoteze, explicatii, complexe oedipiene inchipuite si cate si mai cate. Totul va fi vulgarizat, tarat in tina. Pentru ca femeia are aceasta tendinta nativa: sa manjeasca orice pentru ca, prin aceasta operatiune, sa-i devina mai familiar. Atata timp cat nu intelege ceva, cat nu are acces, va incerca sa maculeze respectivul lucru. Pentru ca este singura metoda in care poate functiona. Pentru ca semanandu-i ei, nu-i mai este strain. Nu te mira daca auzi ca ai fost parasit pentru ca ai trei testicole (desi ea ar trebui sa stie mai bine), pentru ca mama ta nu face o zacusca suficient de buna sau pentru ca esti un varsator atipic. Daca razi, rasul va fi analizat, sunetele hacuite, investite cu interpretari de care nici tu nu erai constient. Daca tusesti, se va preciza directia in care ti-ai inclinat capul si modul in care ti-ai pus mana la gura. Daca bei vin, atunci se va zice ca esti profund si suferi adanc, asa cum ar trebui, cum se cuvine. Daca bei bere, esti fericit si ai dat-o uitarii pe mimoza. Asta bineinteles datorita pechinezei. Iar daca bei ceva cu mai multe grade, atunci este clar ca ziua ca vrei sa-ti ineci amarul in 100 de ml de licoare din pahar. Sa nu fii socat cand te vei trezi cu o lanterna varata gratios in ochi doar pentru ca te-ai intors de pe o parte pe alta noaptea si ea trebuie sa afle de ce si daca are vreo legatura cu trauma ta, reala sau nu.

Asadar, pechineza trebuie manuita cu grija. Oferiti-i tot balegarul de care are nevoie sa se scalde fericita, amuzati-va de schelalaieli ei daca puteti, dar dati-i si un sut la momentul oportun.