Oaia ratacita recuperata de feng shui

Simt deja cum ma cuprinde magia. Am invatat sa recunosc primele simptome. Sa vedeti ce mi s-a intamplat: luni la pranz, ma prinsese un fel de febra (semn ca trebuie sa ma indrept de urgenta catre un Carrefour, faptul nu suporta amanare), catre marti seara, un junghi intre coaste imi aducea in corp fiorii dragostei fata de semenele mele in special, iar joi dimineata m-am trezit cu fata invapaiata de un psoriazis extrem de pasional. Semne clare, semne indubitabile: m-am molipsit de febra sarbatorilor. Magia iernii, anuntul ca Bucurestiul va intra in cartea recordurilor cu cel mai lung carnat si cea mai mare dulcegarie sub forma unui tort, ma prinsesera si pe mine in tentaculele lor ucigase, emitatoare ale unui parfum tare. Nici nu-mi mai statea gandul la postul, la creditele pentru cadouri de care ma plangeam saptamana trecuta. Eram gata sa devin un barbat respectabil, care acorda prinosul cuvenit de sensibilitate unor atari sarbatori crestinesti. Ma taram, dar eram gata sa ma recunosc invins, sa capitulez, sa-mi dau seama ca pana acum imi traisem zilele degeaba, intr-o erezie infioratoare care facea sa se ridice parul vopsit, ars si apoi regenerat cu balsam si lotiuni minune de pe orice femeie admirabila.

Vinovatia resimtita ameninta sa ma lase fara vlaga. In zadar ceream iertare din priviri, femeile care imi pigmentasera viata cu esenta tare a feminitatii lor nu erau dispuse sa acorde clementa. Imi tot vorbeau prin semne, caci refuzau sa-mi adreseze cuvantul, de perioada necesara a purificarii, de arderi in purgatoriul castitatii menite sa ma transforme intr-un alt om, unul care comunica, intelege, nu judeca, nu da nici macar cu piatra vorbelor. Psoriazisul, junghiul si febra ma intovaraseau oriunde ma duceam. Devenisem un paria, chiar si prietenii refuzau sa-mi asculte vaietul. Tanti Mita a sugerat chiar ca o fi vreo facatura, vreun farmec intreprins de vreo nobila si iscusita descendenta a Mamei Omida, de faptul ca blestemul feminin, ancestral si arhetipal in esenta lui, ma ajunsese oricat de tare as fi fugit eu si cu oricat de multe injurii mi-as fi presarat retragerea. Nu ca n-as fi meritat ca asemenea plagi sa se pogoare cu furie apocaliptica asupra mea.

Dar, pana la urma, tot de la o zeita mi-a venit salvarea. Ea este o mare specialista in feng shui. Retrag toate cuvintele si toate rabufnirile si grimasele pe care le-am emis pana acum cu privire la aceasta practica. Totul functioneaza. Totul este eficient si iacata universul ma ajuta, universul si chi-urile lui coopereaza cu mine intru insanatosire si intoarcere pe drumul cel bun. Maestra mea a dovedit clementa si pentru asta va avea recunostinta mea vesnica. Da, am fost salvat, m-am nascut din nou, sunt un alt om.

Am inteles unde greseam, unde ma impiedicam, ce pasi executam gresit in acest tango pe care-l reprezinta relatia mea cu femeile. In loc sa le imbratisez pasional, in loc sa-mi mulez fizicul si mintea dupa voluptuoasele lor forme si principii, ma incapatanam sa topai haotic pe o muzica divina pe care n-o percepeam si n-o pricepeam. Nu eram deschis la armonie si sincronizare cu legile imuabile si acum legile imuabile, oricat de abstracte ar parea ele unui neinitiat, au hotarat sa ma pocneasca asa cum n-am fost in viata mea pocnit. Nici de pumnul unui barbat, nici de poseta, nici de pantoful cu toc cui ale unei femei.

Deocamdata stau in pat, abia imi pot misca degetele anemice pe tastatura, dar trebuia, era imperios sa dau de stire lumii ca in sfarsit am vazut lumina. Lumina si chi-ul tot intra si ies din mine de vreo cateva zile incoace. Ma veti intreba poate ce trebuie sa faceti ca sa fiti si voi prada fericirii imense care ma roade pe mine acum cu muscaturi mici si delicate, ca de pasarica.

Ei bine, duceti-va la baie. Nu, n-am presupus ca sunteti constipati sau ca doriti un moment de intimitate cu voi insiva. Lasati carnalul si digestia de-o parte si pregatiti-va sa deveniti niste fiinte eterice. Asa, ca mine. Daca aveti vreo oglinda in care este reflectat tronul, mutati-o degraba. Asa se face ca a fugit chi-ul de la voi. Asa v-ati trezit misogini, sarcastici, orbi in ceea ce priveste calitatile tovaraselor si asociatelor noastre de viata. In oglinda e bine sa se reflecte metalul robinetelor. Nu degeaba a staruit ea sa ne luam robinete cu culoare de alama pentru un „aer retro”. Ca sa dea bine in oglinda. Presarati degraba niste pietricele peste rezervorul de apa. Aceasta masura este de importanta vitala daca vreti sa mai reduceti macar din pagubele cauzate de ignoranta voastra anterioara. Daca partenera zice sa fie Swarovski, Swarovski sa fie. Nu e cazul sa va zgarciti cand e vorba de bunastarea voastra spirituala.

Daca robinetul mai pierde apa, daca instalatiile sunt subrezite, sunati de urgenta instalatorul. De data asta, nu e vorba de satisfactia personala a mai sus pomenitei partenere de viata. Nuu, trebuie starpit raul din viata voastra, care va invenina zilele, in special cele de salariu. Din cauza problemelor cu instalatiile, va tot trezeati la mila functionarelor din banci. Si nu pentru ca acele apometrelor s-ar fi invartit cu viteza mai mare sau pentru ca „iubita” era deprimata o data la trei zile si avea nevoie de „antidepresive” vestimentare si cosmetice. Nuu, ci din cauza ca apa care curgea anapoda si nu in scopuri igienice se razbuna si stingea focul prosperitatii de prin bucatarie. Asa se explica de ce frigiderul era mereu gol sau plin de iaurturi dietetice. Vezi cum totul are sens acum? Tot universul era impotriva ta. Acum, te-ai impacat cu apa si cu focul, cu vantul si cu ploaia. Si ele te vor ajuta sa deslusesti si misterele mintii feminine. Mai presara niste pietricele, mai pune o floricica, un covoras, astupa bine ferestrele goale de pe carduri ca sa nu mai fuga chi-ul aiurea, nu de alta. Acumuleaza chi, pretuieste chi, si sansa va fi de partea ta.

Acum am reusit sa ma dau jos din pat. Papucii nu mi-i mai aduce nimeni si nici ajutor nu pot striga ca s-ar speria chi-ul de vocea mea. Sunt o oaie ratacita care-si inghite behaitul agonic. De psoriazis inca n-am scapat, iar junghiul ma supara in continuare. Am chemat niste guru mai mititei asa, imbracati in kimono-uri, care sa mute mobila prin casa conform noilor mele aspiratii astrale. Incerc sa meditez intins pe un covor din orez viu, proaspat incoltit, cu degetul mare de la piciorul drept introdus intr-o farfurioara cu ceai verde, cu cel de la piciorul stang mangaind niste bilute colorate si cu un cui trecandu-mi prin lobul urechii. Tot ceea ce fac este esential pentru recastigarea echilibrului pierdut prin excesele la care m-am dedat in ultimii ani. Altfel, ma simt minunat, toxinele care imi imbolnavisera spiritul ies din mine, prin toti porii. Am o oarecare senzatie de deshidratare, dar astept sa ploua chi-ul asupra mea.

In sfarsit, incep si eu sa inteleg femeile si sa-mi dau seama cum se simt in pielea lor. Partenera mea sta cu picioarele atarnate de galeria de la perdea („ultra-stylish” barna, stil minimalist), tine niste patrunjel si o radacina de ghimbir la subrat si asteapta experienta revelatiei. Cum eu ma aflu la randul meu intr-o postura destul de dificila (farfurioara cu ceai, bilutele si cuiul), ma tem ca va mai intarzia. Revelatia, la ea ma refer. Va voi tine la curent cu parcursul meu spiritual sub atenta supraveghere feminina.