fbpx

Oda mamelor si progeniturilor supraestimate

Copilul recent adus pe lume devine aproape un zeu in viata femeii care l-a nascut. Frumos, emotionant, aplauze, lacrimi si suspine, va rog! Intalnirea fortuita dintre cele doua celule va fi incununarea unei vieti de femeie. Ceea ce nu inteleg eu este de ce respectiva tine sa-l impuna si in viata celorlalti ca mica divinitate dominatoare.
Haideti sa va dau cateva exemple edificatoare, ca sa ma intelegeti mai bine.

1. Copilul mazgaleste cu pixul pe foaie. Mama pune mana pe telefon si-si anunta toti cunoscutii: „Gigel al meu va fi al doilea Picasso!”. Cunoscutii se vor buluci, daca vor fi mai inocenti din fire, catre casa unde a venit pe lume un asemenea geniu. Operele vor umple peretii. Oamenii vor privi, nu vor intelege nimic, scrijeliturile lui nu par sa se distinga prin nimic de cele ale altor o suta de milioane de copii. Mama va insista: „Uitati-va la linia asta! Nu tradeaza ea o profunzime sufleteasca si o zbatere si asa, o chestie, artistica?”. Daca progenitura va mazgali toti peretii din casa, iar tatal va indrazni sa protesteze cu jumatate de glas cum ca abia au zugravit si nu-si permit reparatiile, mama va pretinde ca acesta sta in calea dezvoltarii copilului, ca nu-l lase sa se manifeste artistic si el si numai el va fi responsabil de un eventual esec. Tatal trebuie sa se resemneze cu gandul ca este un taran, un insensibil si un grobian, care nu stie sa incurajeze elanurile artistice ale fiului.

2. Copilul muta mobile prin casa. Taraste un scaun pe podea, enervand pe toata lumea. Ma doboara un ghiveci. Mama va decreta ca va fi un faimos designer de interioare. Vei fi invitat sa-ti lasi casa pe mana geniului cu Pampers, a carui viziune este una proaspata, spontana si inedita, desigur. Tu nu stii cum sa pleci mai repede, sa schimbi subiectul. Copilul sparge o vitrina. Mama va pretinde ca-i displace stilul clasic si ca este un adept al stilului minimalist. Tatal va fi mustrat aprig ca nu castiga suficient de bine pentru ca familia sa-si permita sa schimbe mobila o data la trei luni in conformitate cu viziunea micului tiran.

Citeste si:  Cerebelul de duminica

3. Copilul e rasfatat si urla toata ziua, cat il tin plamanii. Sa nu faci greseala sa subestimezi plamanii unei fiinte mici. Ei par sa nu fie direct proportionali cu inaltimea lui. Bineinteles, daca copilul urla, asta se traduce prin faptul ca manifesta semne clare de mare talent muzical. Indrazneste sa negi asta! Il va stimula sa raga din nou pentru a te convinge, pe tine, Toma necredinciosul, care n-ai fi capabil sa recunosti un talent nici daca ti-ar mutila timpanele cu decibelii pe care ii emite.

4. Copilul invata sa scrie. Face o compunere la scoala in care povesteste ca a venit iarna, a nins, a primit cadouri de Craciun, si-a julit un genunchi sau a mancat o acadea si i s-a cariat o masea. Chestii super interesante, unice, nemaivazute. Mama are deja o lacrima in coltul ochiului: odrasla se anunta a fi un nou Mihai Eminescu. Sau, ca sa fim in ton cu trendul actual, un Dan Brown, un Beigbedder, sau orice alt nume ce face deliciul cititoarelor. Incepe sa trimita productiile lui pe la reviste. Sta pe la usa redactorilor. Da spaga, se umileste, isi ridica fusta. Numele lui (ceva gen Fernando Sapaliga) ajunge pe undeva, tiparit, neaparat, intr-o fituica de mana a saptea, nu conteaza. Mama inrameaza pagina din ziar. Tu esti invitat sa faci temenele, si n-ar strica sa ti se umezeasca si ochii usor, discret. Odrasla la 10 ani isi va transpune in poezii nelinistea, angoasa, sehnsucht-ul si teama de acnee si tu va trebui sa deplangi, sa experimentezi impreuna cu el acest „mal de siecle”. Ala care s-a transmis de la romantici pana in zilele noastre. Cand nu va fi depresiv, copilul precoce se va declara ingrijorat de situatia actuala a societatii romanesti (mama va plange in tacere), de faptul ca nu au fost prinsi „teroristii” de la revolutie, precum si de coruptie. Copilului i se va cere parerea in legatura cu orice. Inainte sa ceara voie sa bea lapticul, copilul va servi pe nemancate un citat din Cioran. Sau Schopenhauer, sau orice alt filosof in trend. La varsta de 5 ani, il va citi pe Foucault. Pana la 10, va avea deja trei volume de poezie publicate si, daca vei indrazni sa-l intrebi daca a invatat tabla inmultirii, te va anunta ca se pregateste de lansarea primului sau roman.

Citeste si:  De ce nu e bine sa vii cu ea la carciuma

Va trebui sa te prefaci entuziasmat si sa-i ceri un autograf.

Mama se va imbatosa si va spune ca e epuizat copilul si sa nu-l mai deranjezi cu lucruri atat de prozaice. Tatal se automutileaza pe ascuns in baie si se intreaba cu ce-a gresit. Mama se va zbate pentru ca odrasla sa-i ajunga cetatean de onoare in orasul de bastina. Se va organiza un teledon pentru strangerea de fonduri destinate crearii unui grup statuar in onoarea „celui mic”. Cel mic va fi imortalizat stand pe olita, postura caracteristica varstei, dar cu „Critica ratiunii pure” in brate. Mama, adevarat Mecena, va privi din umbra cum cel care de abia a dobandit controlul asupra sfincterelor sale trece in istorie si in nemurire. Copiii il vor hartui la scoala. Mama nu va sti si va fi mandra.

Citeste si:  Fetele si Bahus

Sunt sigur ca cel putin o data ati intalnit astfel de mame. Mame cu copii mazgalitori despre care spun ca au talentul lui Dali. Mame cu copii urlatori, dar pe care ele ii prezinta ca pe niste enesti mai noi si mai prost crescuti. Mame cu copii obraznici, care sunt insa „precoce”, cu „aplomb” si „dezinhibati”.

De ce fac mamele astea? De ce indoctrineaza un copil fara inzestrari neobisnuite, de ce se joaca cu mintea lor facandu-i sa se creada genii cand realitatea ii va pedepsi crunt pentru ridicolul mamei lor? Probabil tot din frustrare. Ele n-au reusit. Copiii lor o vor face insa. Cu pretul respectului de sine, cu pretul oricaror insistente. Se vor milogi, vor da vina pe cei care nu vor recunoaste „meritele” extraordinare ale noilor domni Goe cu pretentii de intelectuali, simple marionete, reproducatori ai unor formule de lemn. Se vor duce la New York, vor sta in patru labe in fata unui juriu, vor rage ca niste pisici in faza de rut. Mamica va fi socata sa descopere ca, in loc sa apara un film documentar pe canalul Arte despre progenitura, aceasta va fi protagonistul unei productii difuzate pe Animal Planet. Ce tristete!

Desigur, vina este a societatii care nu stie sa recunoasca adevaratele valori.

Apropos, ca tot se apropie ultima data funebra din calendarul asta al sarbatorilor care zice ca femeia e minunata si trebuie musai cadorisita, adica 8 martie, aveti grija ce povesti le spuneti copiilor. Daca iau lectii de pian de cinci ani si inca nu stiu sa citeasca o partitura, nu-i mai chinuiti si nu mai sperati in zadar ca vor ajunga sa cante la Filarmonica.

20 Comentarii
  1. Pe mine acest articol ma duce cu gandul, in egala masura, la specimene gen Cristian Gava sau la surorile alea cretinoide, numite Indigo.
    Vi se intampla si voua?
    Sau sunt singurul din Romania care-i antipatizeaza?

  2. Am citit cu groaza articolul si, cu si mai multa groaza, mi-am dat seama ca in societatea noastra sunt din ce in ce mai multe astfel de mame, oricat de mult ma doare sa recunosc acest lucru (pentru ca si eu sunt mama la randul meu). Sper doar din tot sufletul sa nu \”deraiez\” intr-atat……..
    Ca exemplu graitor, in afara celor de la Indigo, le-as mentiona si pe fetele, \”celebre\” deja, de la Cheeky Girls. Si or mai fi multi altii……..

  3. E o atitudine distructiva sa-i induci copilului sentimentul ca e mai valoros decat ceilalti, cand realitatea contrazice. Va ajunge un adult dificil, vesnic frustrat, cu sentimentul ca nu e inteles si apreciat. Se va adapta greu in relatiile cu ceilalti si cel mai rau va avea multe probleme in casnicie. Vorbesc in cunostinta de cauza, am avut multe conflicte cu fosta jumatate, plecand tocmai de la refuzul meu de-a ma inclina vesnic in fata valorii ce-o reprezenta.

  4. Nu esti singurul Ghita, sunt si eu de acord cu tine :))) si cu Maria cu Ceeky alea!
    Am o experienta de impartasit……in urma cu 4 ani, m-am dus sa o iau pe sora mea de la scoala(cls I) si asteptand pe acolo, ieseau tot felul de scolari cu ghiozdane uriase in spate. Numai un copilas imbracat de firma, avea un dita-mai ghiozdanul Nike in spate, adidasi din-aia mishto cu roti in talpa tot de firma…ce sa mai……tot era Nike pe el. La un moment dat scoate un telefon din buzunar…..un Nokia mare in voga la vremea aia, formeaza un nr si aud: \”Auzi tu mami, Gigel de la mine din clasa are un telefon mai fain ca al meu, tu ai zis ca al meu o sa fie cel mai fain???? Sa stii k vreau unu mai bun ca al lui si cu camera mai mare ca nu face poze ca al lui Gigel!!!!\” Am ramas ca la dentist cu gura cascata si primul instinct a fost sa-mi scot telefonul meu din buzunar………..am constat ca al meu e alb-negru si nu color si cu camera ca al lui……….era departe tehnologia de mine!!!! M-am chinuit sa-mi dau seama unde am gresit, de ce eu nu am bani sa-mi cumpar unul ca al lui, si am constatat cu stupoare sa bursa mea de studenta nu era de ajuns pt un astfel de telefon…trist dar adevarat! Ghinionul meu ca nu am avut parinti ca el!!! :))) :))))

    Pana la urma nu am chiar asa mare ghinion pt ca macar eu stiu sa pretuiesc ultimii bani de paine din buzunar, spre deosebire de acel copil care este lasat balta de parintii sai!

  5. Citim ce citim si intelegem ioc!
    Articolul este despre mamele tute care au impresii false despre copiii lor. Cum ca ar fi nu stiu ce mari genii. Nu despre copiii rasfatati pur si simplu sau imbuibati, cu telefoane mobile de ultima generatie si tot felul de gadgeturi inutile la varsta lor.
    Din contra, pot sa fie foarte modest imbracati sau saraci, dar mamica sa le bage in cap ca au un mare talent (la ceva, orice).Ceea ce e o caracteristica tipic feminina.

  6. adevarat,dar imspaimantator.ce te-a facut sa scrii un asemenea reportaj?repet este f adevarat ce ai scris asa sunt unele mame,dar totusi ce te-a revoltat atat de tare incat ai scris acest articol.cunosc si eu asemenea mame si asemenea copii care m-a exaspereaza pur si simplu.si eu am 2 copii dar nu fac asa ceva.superb articolul.felicitari.

  7. felicitari ! La un moment dat privind ce se intampla in jurul meu vis-a-vis de astfel de progenituri si inteligentele lor mame,am crezut ca imbatranind pierd ceva important din ceea ce trece inevitabil pe langa mine.Ma bucur sa constat ca inca n-am luat-o alaturi cu drumul .Evident,copiii n-au nicio vina.Am intalnit niste discutii intre mamici, pe diferite forumuri,de-ti sta mintea in loc.In primul rand ca lor,mamelor,li se acorda o importanta exagerata ,de catre diferiti \”psihologi \” si \”sfatuitori \” incat ajungi sa crezi ca brusc rasa pura e formata numai din mamici ,de regula tinere.Parca ele si copiii lor au devenit centrul Universului.Exista si exceptii,fireste,insa sunt din ce in ce mai putine.

  8. ai mare dreptate si se vede ca vorbesti din experienta!daca mama ta te-a supraestimat cand erai copil chiar nu e vina noastra ! noi ceilalti muritori te intelegem si te compatimim !din alt punct de vedere mi se pare ca nu ai copii si acest lucru isi spune cuvantul,dar se poate la fel de bine sa fii un tata frustrat care a turnat unu <sau mai multi>copii dupa care isi lasa nevasta sa-i creasca iar cand vine \”obosit\” de la munca se simte neglijat ca ,consoarta nu-i mai acorda atentie din cauza progeniturii!mai sunt pe lume si familii care considera copii o binecuvantare ,care chiar au facut copiii din dragoste si amandoi parintii se ocupa de educatia lor!desigur este mai simplu sa nu te implici emotional si sa dai vina pe mama ca este exagerata,dar ca sa faci un copil este nevoie de doi asa ca logic ar fi ca si la educatia copilului sa fie tot doi!daca tatii ar participa activ la cresterea si educarea copiilor nu s-ar ajunge la situatii de genul celor descrise de tine!

  9. Mai Ghita da ce te enervezi asa…..a citit fata ce trebuia si si-a impartasit o experienta! Ridicatul progeniturilor la rangul de zei, se exprima si prin telefoane mobile si haine de firma.Sa nu-mi spui tu ka ai vazut un puradel din-asta cu telefon mishto si imbracat cu haine obijnuite….e absurd!

  10. Parerea mea este ca acest articol este rautacios sau in cel mai bun caz tratat superficial. Cel mai frumos lucru pe care il poti face ca mama este sa iti faci copilul sa aiba incredere in el. Este normal sa-i supra apreciezii calitatile si sa-l aluzi. Cereti sfatul unui psiholog. Este insa la fel de normal ca mamele sa se laude unor terte persoane. Aici aveti loc de critci…va dau dreptate ca este destul de jenant…dar in fata copilului laudele trebuie sa existe.
    Ce n-as da ca si ai mei parinti sa ma fi laudat pe vremea cand eram copil…increderea in sine este cel mai pretios lucru.
    Fetelor mele le spun urmatorul lucru: \’In acest moment puteti alege sa faceti orce in viata, puteti cuceri tot Pamantul cu frumusetea, inteligenta si bunatatea voastra.Am incredere in voi.\’

  11. ce imi vine sa rad … am citit si comentariile … iar imi vine sa rad …
    fetelor, sunt mama si am o progenitura pe care nu o laud tot timpul! am o progenitura pe care o critic cand este cazul si o laud cand este cazul, desi este destul de mica sa faca diferenta intre acestea cum trebuie!
    dar lucrez zilnic cu progenituri care intr-adevar se incadreaza in categoria celor de mai sus! partea cea mai grava este, dupa parerea mea, faptul ca desi incerci sa le spui si sa le explici parintilor (pentru ca nu numai mamele actioneaza asa … am intalnit si tatici!), ei reactioneaza contrar, au impresia ca ii judeci copilul si tu, cadru didactic, nu stii \”sa hranesti creativitatea si talentul unui copil\”!
    e tragic ce se intampla dar … se intampla!
    va pup

  12. Domnisoara/doamna cred ca esti putin frustrata. Ai prefera o mama care sa-si faca copilul idiot sau prost? Fiecare mama are dreptul sa-si creasca copilul si daca tu crezi ca te poti descurca mai bine asa sa faci..dar nu te apuca sa critici . Daca te crezi mai buna decat celelalte(care este ironia)..problema ta. O zi buna!

  13. problema nu o au mamele care-si cresc asa copii, ci societatea, ca le permite acestor oameni(pentru ca, sa fim cinstiti, nu sunt numai mame cei care isi incurajeaza copii in acest fel si tatii detin partea lor de vina) sa isi impuna cu bani sau putere aceste nonvalori

  14. aoleu am ras de m-am prapadit ! ff bun articolul! excelent! mai ales ca am o amica ce are un copil de 4 ani pe care il crede nu Dali, nu Mozart, nu Eminescu..ci TOTI LA UN LOC!!!!!!! e groaznic!! copilul e unul din cei mai obraznici, cei mai eneranti si cei mai cretini copii din cati exista insa pt familia lor e de-a dreptul Dumnezeu..mai au un pic si ii fac statuie! in fine..mi-e mila de bietul copil, nu are nici o vina ca parintii sunt bomba asa.. o sa ajnga rau in stilul asta..
    PS: ca sa vedeti cat sunt de bomba ai lui: ma-sa desi inainte sa il nasca pe el, ar mai fi vrut si alti copii.. acum nu mai vrea nici sa auda, pt ca vrea ca toata dragostea ei sa ii apartina micului geniu si nimanui altcineva..Doamne mare ti-e gradina!

  15. de data asta nu pot sa nu fiu de acord cu tine, misoginule. eu am 3 copii si urasc din toti rarunchii mei tipul asta de mame descreierate – asa cum le-ai descris tu. nu-ti pot spune cu cate am intrat in conflict pe la gradinite si scoli din cauza acestui <copilul meu e buricul pamnatului si zeul zeilor>. copilul trebuie si laudat, dar si atentionat unde greseste. nu zic sa nu-i incurajam, dar sa fim seriosi, de aici si pana la viitorul picasso ……. e cale fffff lunga.

    am mai intalanit si pe forum o mamica disperata ca am declarat ca micutii nostri sunt niste santajisti in miniatura. mama, ce porcaiala mi-a tras, cum pot vorbi asa de urat despre niste ingerasi. fratilor, eu am vazut negru in fata ochilor la propriu de vreo cateva ori, cu sufletelele mele, care, de altfel, sunt viata mea. dar totul are o limita, pe care trebuie sa stii sa le-o impui, pt. ca altfel vor trage mai tarziu, in relatiile sociale.

  16. Se pare că, si autorul articolului are o astfel de mamă care i-a insuflat ideea că dacă e băiat e \”buricul pamantului\” ÅŸi că are dreptul să critice femeile doar pentru că sunt femei. ÃŽnainte de a arunca cu piatra mai uitaÅ£i-vă ÅŸi în ograda voastră a \”masculilor\” îngâmfaÅ£i de doi bani ce sunteÅ£i…

  17. Tu ce fel de mama ai ??? Cred că nu te-a educat indeajuns. Dragostea materna nu poate fi echivalata cu nimic si nici luata in deradere. Cred ca ai probleme cu femeile dragule, du-te sa te consulte un psiholog.

  18. asa e, toate nulitatile isi promoveaza odraselele cat se poate de banale si netalentate, traind cu impresia ca s-au nascut cu vreun har. am intalnit genul de mame despre care vorbesti, insa articolul nu mi se pare atat de reusit de data asta..

Lasă un răspuns la Aly Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.