O vorba romaneasca spune ca timpul este cel mai bun profesor. Partea proasta, continua acelasi proverb, isi cam omoara toti elevii. Indiferent cat am spera si am dori ca noi sa fim acea fiinta care contrazice legile firii si care este iertata de timp, experienta miilor de generatii dinaintea noastra ne arata ca, oricat am incerca, intr-o zi vom fi batrani. Este firesc, este natural, este cum trebuie sa fie. Batranetea, in sensul ei abstract, nu ar trebui sa reprezinte decat o incununare a unei vieti tumultoase, o perioada de calm si relaxare, happy-end-ul filmului care este viata noastra, in care eroul face pace cu lumea si cu sine insusi.
Acceptarea conditiei noastre de simpli muritori, pioni in complicatul joc al vietii, necesita cu adevarat o lipsa de ego-centrism si efortul de a realiza locul si rolul nostru destul de modeste in contextul istoriei universale.
Cum nu ne aflam la o lectie de filosofie ci la ‘Coltul Misoginului’, rubrica destinata exclusiv iritarii tuturor cititoarelor noastre prin prezentarea unor aspecte indubitabile ale existentei feminine, cu atat mai enervante cu cat sunt mai greu de contrazis, sa ne aplecam putin asupra atitudinii vizavi de imbatranire a celor doua sexe.
Pe de o parte avem barbatii care, intr-o resemnare plina de intelepciune mioritica, nu prea pun mare pret pe faptul ca le-au aparut cateva fire albe pe la tample. Dimpotriva, criza pe care o sufera cam toate persoanele este atenuata de faptul ca un barbat in varsta este considerat un barbat matur, sex-appeal-ul neavind prea mult de suferit deoarece ceea ce se pierde prin aparitia burtii si a parului carunt se castiga prin experienta si atitudine, numarul mare de femei tinere care prefera relatii cu barbati intre doua varste fiind elocvent in acest sens.
Viziunea feminina fata de intrarea in aceasta etapa a vietii este putin diferita, ca sa nu spunem de-a dreptul caraghioasa. Acceptarea conditiei specifica barbatilor este inlocuita la femei de intrarea intr-o stare de negare. Aceasta incepe cam pe la treizeci de ani, cand primele riduri le baga in sperieti chiar si pe cele mai curajoase dintre ele. Cum chiar si femeile cu veritabile veleitati intelectuale sunt convinse ca iti faci loc mai usor in lume daca arati bine (atitudine cel putin superficiala), raspunsul se concretizeaza intr-o gramada de creme, unguente, lotiuni si tratamente anti-rid.
Urmeaza incaruntirea, combatuta si ea cu o serie de mijloace specifice, o femeie carunta pe la tample neavind nimic din aura atot-stiutoare a unui barbat. Partea proasta este ca buletinul poate da o femeie de gol asa ca acestea apeleaza adesea la tot soiul de tertipuri cum ar fi scaderea a zece-douazeci de ani din varsta afisata in public (strabunica de 92 de ani spunea adesea ca o dor salele de parca ar avea 80 de ani).
Aceste comportamente bizare nu pot duce dacat la o concluzie: o femeie se poate considera interesanta si fericita doar atata timp cat prezinta interes pentru barbati. In acest caz, cum ramane doamnelor cu emanciparea feminina?
eu nu sunt una dintre feministele inraite si aberante care sustin ca ne facem frumoase doar pentru noi. sa atragem sexul opus este si acesta un scop deloc de neglijat. din partea mea… emanciparea feminina ar trebui sa se intample in cu totul alte domenii
o femeie este tanara pana cand vin nepoteii, dupa asta deja s-a cam terminat cu joaca… daca pana atunci poate sa fie o mama cool, o bunica e mai mult exemplu pentru cei mici, si trebuie sa fi imbatranit frumos si elegant! asta e la indemana tuturor femeilor sincer, si fiecare varsta isi are avantajele ei.
ai mei 2 nepotei sunt minunati si ma bucur de ei cat pot, dar nu sunt singurul lucru bun din viata mea de acum, am avut grija sa pastrez bucuriile din tinerete si sa le fac cu atat mai importante la 50 de ani
draga valentin femeile trebuie sa stie sa isi doreasca mai mult decat o imagine interesanta pentru ca vor ramane cu familia la sfarsitul vietii!
Pai faptul ca ne straduim si in cele mai multe cazuri reusim sa aratam mai tinere decat in realitate nu e o dovada de emancipare? 😀
in primul rand vreau sa spun k am mai citit pasaje din acest articol in alte articole( nu mai ai inspiratie valy si te ai gandit sa mai strecori cate o idee doua dintr un articol si prin altele sperand k nu va observa nimeni?)dak spui k tre sa fim lipsisti d egocentrism si sa n acceptam locul in lumea asta atunci d c continui sa incerci sa n convingi k voi barbatii sunteti mai buni decat femeile?si rolul nostru nu e deloc mmodest noi suntem cele mai importante fiinte d p pamant care au fost create..cum am mai spus si in alte comentarii(eu imi permit pt k nu e nimeni obligat sa mi citeasca comentariul p cand tu ai postat articolul acesta pt a fi citit) frumusetea fizica dispare ramanand doar intelepciunea si frumusetea sufleteasca kre d fapt fac orice om sa fie frumos si interesant..chiar incep sa ma intreb si eu d c incearca atatea femei sa si ascunda varsta..:-??doar pt k s simt ele mai bine in pielea lor stiind k ink mai arata bine si pot minti k au cu cativa ani mai putin si dak da d c? pt a atrage atentia barbatilor? oare asta sa fie motivul pt kre traieste si are grija femeia d ea? sa placa barbatilor?:-?mi s pare cam …
Cu durere in suflet trebuie sa recunosc ca timpul, cel putin timpul trecut, curgea in favoarea barbatilor. Prezentul mi-a scos in cale mame de 40 de anii care aratau mai bine ca mine la 20.