Pisi cea jignita la mare

Continuarea de
aici.

Si atunci mi-a zis ca plecam in Grecia. Am rasuflat usurata caci se stie ca orice concediu de bun simt trebuie sa nu fie intr-o tara lipita de Romania, ci la o departare mai mare. Asa e ca si cum te-ai duce la tara. Doamne, Pisi 2, ce tristi sunt oamenii aia care se duc in vacanta la tara, pe la socri si rude care n-au nici macar room service. Orisicum, m-am bucurat, am batut iarasi din palmute si l-am si pupat pe iubi al meu si i-am zis asa:

– Stiam eu ca esti un iubi bun si ca n-o sa-mi faci tocmai mie vreo nemernicie.

El si-a prajit niste cartofi ceea ce nu prea mi-a convenit ca m-am gandit eu intr-o zi ca uleiul ala se evapora si dupa aia il inspir eu din aer si asa se adevereste ca unele dintre noi se ingrasa respirand. Stiu ca altii nu cred, dar eu am vazut pe pielea mea. Atunci nu am zis nimic ca doar ce-mi facuse o surpriza si am zis sa fiu toleranta, ca popoarele europene. Insa, dupa aia, cand el s-a dus sa se culce, m-am apucat si am facut muuuulte abdomene si flotari ca sa iasa din mine toti atomii cei rauvoitori de ulei.

Acum nu-ti mai povestesc chiar tot ce s-a mai intamplat si incerc sa ajung la punctele esentiale, nu de alta, dar eu tastez cu un singur deget si cred ca e suprasolicitat si mi se pare si ca a inceput sa mi se toceasca o unghie de la atatea taste. Am plecat peste o saptamana. Saptamana aia a fost un calvar, cum zice Mihaela Radulescu de casnicia ei. Am robotit intruna ca sa termin bagajele la timp. Tin sa spun ca iubi nu s-a implicat deloc si pentru asta n-am sa-l iert niciodata. La un moment dat, eram atat de epuizata incat ma gandeam sa anulez totul. M-a tinut pe picioare numai gandul ca exista unele persoane, printre care si vecine, care s-ar bucura ca nu am facut fata acestei grele incercari. Si, asa nedormita, slabita (am piedut 400 de grame in acea saptamana fatidica), mi-am adunat puterile si am razbit. Iubi venea seara de la munca aia a lui (cateodata ma gandesc ca are o amanta, ca prea se duce in fiecare zi!) si nu zicea o vorba de apreciere, ceva care sa-mi dea de inteles ca e constient de ceea ce fac pentru noi. In fine, barbatii astia…

Citeste si:  Curs intensiv in vederea casatoriei

Si acum incepe cosmarul. Caci e un cosmar, Pisi 2. Treaba cu valizele a fost doar un semn pe care ar fi trebuit poate sa-l iau in calcul daca nu as fi fost asa de euforica. Dar cine ma poate invinovati? Cine? Spune si tu…

Mai intai la aeroport. Iesim din Bucuresti si vad ca opreste pana in Mall Baneasa, unde am fost noi la party de shopping noaptea, mai tii minte?, ceea ce a fost de natura sa-mi trezeasca suspiciunea ca proasta nu sunt, doar ma stii! Parcheaza langa o cladire urata si intreb cu ochii mariti de groaza: “De ce am oprit aici?”. “Pai de-aici luam avionul”. Cladirea aia seamana cu o autogara, Pisi 2. Mai ca simteam ca ma duc cu rata undeva, cum ti-am spus mai devreme. Nu zburam cu TAROM-ul, Pisi 2. Zburam cu o companie de-aia ieftina, cu scaunele mici si inghesuite unde nu-ti dau nimic, iti toarna apa in pahar de plastic si nici duty-free-uri prea multe nu sunt.

Citeste si:  Femeia noua

Si iar am crezut ca mi se inunda rinichii si m-as fi sprijinit de un scaun daca nu era urat. Am fost muta. Muta, pur si simplu. Iar el, ca un monstru al nepasarii, se purta de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Ma tragea de mana de parca eram o zombi, fara directie. Cred ca pana la urma ceva sange mi-a ajuns si la cap caci altfel as fi protestat, l-as fi palmuit, as fi facut ceva ca sa nu ma las tarata in asa o nemernicie. Dar eram ca o stana de piatra, ceva mai usoara totusi, asa cam ca aluminiul. Nici nu mai stiu cum am aterizat in Grecia.

Acolo am zarit ceva oameni bine imbracati, care nu pareau totusi ca venisera la tara si am auzit si niste muzica, ceea ce m-a mai intremat asa, oaresicum. Dar bucuria mea a fost de slaba durata. Caci, din aeroport, iubi, care nu mai e iubi, e ne-iubi, m-a urcat intr-un autobuz. Am mers vreo 3 ore prin caldura ca i-am si zis “Daca stiam ca e asa cald, nici nu mai veneam. Caci, uite, aia au mintit in reclama si coafura rezista doar la vant, nu si la soare!”. Cand ma dau jos din autocar, pe o insula (nici nu mai stiu cum se numea), ce sa vezi, Pisi 2, ca mi-e si rusine sa-ti spun. Dar iti spun totusi ca stiu ca, daca nu spun, mi se aglomereaza cuvintele prin intestine si rinichii explodeaza, nu altceva: am ajuns intr-un sat!

Citeste si:  Cronica unei femei disperate - varianta simpatica

Un sat! S-A-T! Tot la tara am sfarsit! Si nu, nu m-am inselat eu. Am batut toate strazile, ceea ce m-a costat 3 tocuri rupte si 40 de paiete sarite de pe pantofi, si cum iti explici ca ajungeam intr-un fel de camp, cu niste pomi, in care cresteau niste chestii ca niste masline, dar care nu erau masline? Fostul iubi, actual neiubi zicea ca sunt masline! Dar erau rele si amare, parca eu nu stiu cum sunt maslinele, parca eu sunt de la tara si n-am fost niciodata la Carrefour! Deci, pe langa faptul ca m-a dus la tara, mi-a mai jignit si inteligenta!

As fi plecat de acolo imediat daca as fi stiut sa inot, Pisi 2. Stiu ca tu asa ai fi facut! Dar mi-a fost frica sa nu ma inec si de rechini, iar pe langa rechini in apa mai erau si niste animale cu clesti. M-am plictisit ingrozitor. Iar cu ocazia asta, mi-am dat seama ca iubi ne-iubi este el insusi un om plictisitor. M-a tarat intr-o zi pe la niste case mari, dar daramate, mai ramasesera numai niste ziduri cam cat mine de inalte. El le zicea temple la acele case daramate. Si statea cate o ora sa citeasca tot felul de chestii pe panouri si prin niste carti pe care le cumparase pe acolo de parca nu mai era criza cu adevarat! Daca nu mai era criza, zi si tu, Pisi 2, de ce ma adusese la tara?

Sper ca tu sa-mi dai vesti mai bune,

A ta indurerata si jignita,

Pisi 1.


8 Comentarii
  1. Esti incorigibil!
    Dar mortal. Ramai asa, sa nu te schimbi, promit sa te mai citesc fiindca am ras din nou de m-a durut burta…
    Si-ti multumesc ca plec binedispusa in oras…

    PS – stiam eu ca esti un misogin mai selectiv… si nu m-am inselat…
    Bineinteles ca vei \”tranti\” un articol \”altfel\” data viitoare, ca sa nu mai fiu asa sigura, ca sa incep sa ma indoiesc din nou, insa… stiu eu ce stiu, totusi

  2. Banuiesc ca nu mai e nevoie sa intreb daca a intepat-o vreo Yucca in fund.
    @Maximus/Irina, nota 20!!! Am ras la mai toate randurile – faza cu maslinele e …dementiala (si acum cand iti scriu rad in hohote), insa pe de alta parte sunt usor ingrozita de cata prostie poate exista in lumea feminina: \”El le zicea temple la acele case daramate\”.
    Bine zicea Napoleon: \”Furtul are totusi limite, prostia e nemarginita\”!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.