Povesti cu secretare si Brad Pitt

Ea statea prabusita pe un scaun. In jurul ei, distingeam orbecaind anumite obiecte, purtand logouri usor recognoscibile. Majoritatea erau produse dulci, cremoase, in culori dubioase. Galeti de inghetata, ciocolata de multe feluri, sticksuri si biscuiti in trei sortimente. M-am apropiat tiptil. Ea se chircise acum intr-o pozitie usor nefireasca. Am zis, deh, femeile, se stie, au nu numai o morala flexibila, ci si o spinare asijderea. Avea cearcane prelungi si urme de ciocolata pe la colturile buzelor. Am salutat-o timid, ea abia a raspuns cu vocea stinsa. Pe monitor licarea verzului un solitaire cu siruri inegale si prezentand in aparenta o problema fara solutie.

Ma intrebam in mijlocul carui dezastru sentimental nimerisem si ea parea atat de fragila incat m-am si temut sa intreb ce s-a intamplat, fiindu-mi frica sa nu care cumva sa i se rupa figura in hohote de plans mai ceva ca un staniol, ca un ambalaj de trufandale. Stateam ca pe ace si abia indrazneam sa spulber cu rasuflarea mea aerul incarcat in mod aproape palpabil de tensiune. Ma simteam mai ceva ca intr-o bucatarie in care sunt scurgeri de gaze, simteam cum pluteste pericolul.

Poate ca va intrebati unde ma aflam: in biroul unei secretare. Si ghinionul, soarta cruda si nemernica ce ma pocneste la intervale mai mult sau mai putin regulate, faceau sa am nevoie de fiinta prabusita pe scaunul ergonomic, privind nostalgic un rege de cupa. Am respirat adanc si mi-am permis sa sparg sacralitatea momentului cu o cerere, evident, cat se poate de neinsemnata, nefacand parte lumilor astrale in care plana in acel moment mintea incetosata si incetinita de zaharuri a secretarei din poveste.

Citeste si:  Salvati-ma de rezolutii ca de planuri ma salvez singur

Recunosc, m-am simtit ca un vierme, ca cea mai nemernica fiinta de pe fata pamantului, ca o arahnida, ca o molusca, ca o taratoare minuscula din pleistocen:
– Stii, am nevoie de o adeverinta.

Nimic. Privirea inmanusa in continuare regele de cupa. Uitandu-ma mai bine, am zarit pe fundal o poza cu o vedeta masculina in costum de ginere. Lumina a inceput sa patrunda incet in incapere, prin depresii si dulcegarii menite sa le aline.

Fiinta in sacou, cu privirea bantuita, nu raspunde. Acum incepe sa rontaie incet, hipnotic niste arahide glazurate. Sunetul pocnetului dintre doua masele umple incaperea timp de vreo cinci minute, eu abia respir, nu stiu de ce, dar ma simt ca si cum as fi pe punctul de a intrerupe o ceremonie de investire a unui monarh, de accedere la un rang calugaresc superior, ma rog, o chestie extrem de importanta, iar eu as fi un turist strain si nu as cunoaste cutumele locului. Astept rabdator sa se termine si punguta de arahide, care odata „vidata” de pofta neomeneasca a secretarei noastre, ajunge azvarlita, intre un fax si un xerox.

Am o noua tentativa, ma izbesc de aceeasi mutenie. Suferinta vizibila a secretarei incepe sa capete o concretete de beton si parca am si citit undeva ceva, legat de durerea palpabila. In fine, ies din incapere, ma inchin in fata evidentei si planuiesc ca, incepand din acel moment, sa trimit inaintea mea, ori de cate ori am nevoie de nepretuitele ei servicii, doi emisari: un preot si un psihiatru care sa certifice in vreun fel sau altul starea psihica a labilei noastre secretare.

Citeste si:  Vara, anotimpul cand chilotii infloresc pe strazi

Pe hol, cand am iesit, am constatat ca se intrunisera mai multe reprezentante ale sexului slab mintal si bezmetic. Ha-ha-ha! Una tinea in maini o cana cu ceai de tei, alta un tub de distonocalm, o a treia aparuse cu niste jeleuri tremurande in timp ce o a patra incerca sa le explice ca solutiile lor sunt false si ca o inima ranita nu poate fi carpita nici cu dulciuri (aici as fi putut s-o contrazic, avand in vedere cantitatea de peturi pe care tocmai o observam in lacasul bestiei secretariale), nici cu calmante si nici cu ierburi. Le-am analizat o vreme, in mod discret, am observat ca sunt calme, nu au nici cearcane, nici taieturi la incheieturi si nici urme de ciocolata pe la coltul buzelor si le-am intrebat, cand am simtit ca sunt in siguranta evident, ce a patit draga si eficienta noastra Mirabela.

Ele s-au uitat la mine ca si cum n-as fi stiut ca exista penicilina pe lumea asta, ca musulmanii se inchina lui Allah si ca Romania n-are o autostrada ca lumea. Ma faceam iarasi mic, amutit si coplesit de misterele femeiesti. Cea de-a patra, care parea sa aiba cea mai mare concentratie de ratiune dintre ele, mi-a spus ca draga si iubita Mirabela e suparata pentru ca s-a insurat Brad Pitt. Ca atunci cand vestea aparuse in ziare, la inceput, refuzase sa creada. Apoi intrase intr-o sala de fitness si nu mai iesise de acolo trei zile pana cand un instructor i-a recomandat daca nu somn, atunci macar un dus. Urmase o saptamana in care vorbise singura si scrisese tot felul de mascari despre Angelina Jolie pe siteuri si pe zidul de la Gara de Nord. Panarama, dezaxata, siliconata, buzata, nebuna tatuata si bautoare de sange de Billy Bob Thornton erau printre cele mai frecvente. Apoi, brusc, ca si cum puseul acesta de ura o epuizase complet, hotarase sa nu mai scoata o vorba. Se baricadase in birou si spuneau ele „se ascundea de realitate in spatele solitaire-ului si al dulciurilor”.

Citeste si:  Totusi, cine plateste?

Le-am rugat sa-mi puna o vorba buna. Poate cand depresia se incheia si atentia i se concentra pe un altul, eventual Johnny Depp (ca asta e vesnicul duet, unul blond, unul brunet), ar fi fost posibil in sfarsit sa dea curs rugamintii mele si sa imi elibereze nenorocita aia de adeverinta? Iar daca nu, sa intre in concediu medical!


24 Comentarii
  1. ce pot sa spun….oricat ai fii de misogin , pe asta ai nimerit-o. dar, ar trebuii sa inveti sa privesti si dincolo de aparenta. nu toate lucrurile sunt ceea ce par a fii.

  2. \”Ele s-au uitat la mine ca si cum n-as fi stiut ca exista penicilina pe lumea asta, ca musulmanii se inchina lui Allah si ca Romania n-are o autostrada ca lumea.\”
    Buna comparatia. este 1:57 si rad, rad ! Bravo, articol foarte bine scris.

  3. dap, imi place articolul numai ai ai ales o foarte proasta combinatie de a avea un text scris cu negru pe un fundal mov inchis, se intelege foarte greu si iti pierzi rabdarea si interesul…

  4. Din pacate e mai mult un fel de foileton de dugheana decat un articol.Refuz sa cred ca are macar cea mai mica ancora in realitate si daca a fost scris numai ca sa poti presara afirmatii superficiale si negandite real despre femei o puteai face intr-un context mai inteligent nu in atmosfera greu ingerabila a filmelor americane ieftine in care femeile dezamagite recurg la dulciuri si filme smiorcaite. In rest ca si lectura Browniana (la Sandra ma refer) poate fi placuta amatorilor de gen eu astept ceva mai ancorat in realitate .

  5. @Luana:
    Fata draga, daca vrei chestii ancorate in realitate, du-te la secretariatul unei universitati. Poate ai nevoie de ceva de acolo. Nu uita ca e program cu publicul de 2 ore pe zi si daca macar o data nu ai dus un pachet de cafea, ar fi bine sa duci un cartus de tigari.

    Acreala si nepasare… cat cuprinde.
    Plus ca, daca te intereseaza sa termini facultatea cu mediea mare, catre doamna secretara te indrepti, ca doar ea trece notele in cataloagele oficiale. Si din 5 face 7 contra unui milion.

    Ei, frumoasa realitatea asta?
    P.S. Se cumpara si diplome de licenta in felul asta, sa stii. Si tot secretarele sunt liantul!

  6. verze.ro asta se vrea a fi flu.ro, numai ca un pic mai spiritual? super original, aveti aceleasi articole ca si aici. din nefericire, maximus al vostru, machoman, nu e la fel de incordat cerebral ca cel prezent aici. (in articolul cu, craciunul al lui machoman, mai cititi-l inca o data. cadourile PE care le primesti, mai vanghelie).

    si voi, cei de la flu.ro, cum le permiteti la altii sa isi faca reclama asa bogea pe site-ul vostru? ia sa imi fac si io la firma mea. nr de angajati: 1. serviciul prestat: gigolo la domiciliu, in masina, la restaurant, virtual, etc. tarif: ieftin ca nu\’s asa secsi. nume: domino. status: fierbinte. http://www.domino-secsi-god.ro

  7. Nu cred ca e cineva asa de \”rabdator\” sa intre la secretara si sa stea 10 min sa se uite la ea cum rumega, dar sa zicem ca o credem…
    oricum daca exista femei proaste si debile psihic…e bine de stiut ca au si ele sufletul lor pereche…

  8. Destul de realist iar Luana cred ca s-a descoperit pe sine in personajul Mirabelei de e asa ofuscata,cred ca asuferit cumplit cand s-a casatorit Pitt, iar Nutzi are perfecta dreptate, mie groaza sa ma duc la secretariatul facultatzii

  9. Din cate stiu eu Brad Pitt nu s-a insurat deci e o povestioara inchipuita a domnului suparat ca nu a fost servit promt de catre \’o secretara\’. Parerile sunt pro si contra si ca sa echilibram balanta as putea sa va spun ca si eu am fost studenta si stiu ca secretarele sunt cam sictirite dar mai au si ele dreptate cand spun ca este o singura secretara la cate 500-1000 de studenti!!! Eu, sincera sa fiu nu as avea rabdarea necesara sa lucrez intr-un secretariat! Pentru cei/cele care nu imi impartasesc parerea le sugerez sa incerce sa lucreze in nebunia aia si apoi sa comenteze rautacios 🙂
    Cat despre articol … salbut, sub 7

  10. Hai ma, e pe bune ??? Precis nu inventezi?!
    Eu am fost fericita cand s-a insurat Brad Pitt cu Angelina Jolie!

    P.S. Secretarele sunt mai ciudate din fire, asa ca daca esti student ai mare grija! ELE, si nu rectorul isi spun cuvantul (vezi commentul lui @Nutzi)

  11. Nu stiu daca neaparat se face referire la secretarele din facultati… dar dau dreptate celei/celui ce a zis mai sus ca o persoana care intra in contact cu exagerat de multe persoane nu poate mereu sa fie fresh si sa-ti zambeasca… o fi avand saraca problemele ei….si sincer, mi se pare putin exagerat articolul, desi frumos 🙂

  12. femeile astea ce comenteaza aici sunt limitate ca niste scutere chinezesti. voi tre\’ sa luati totul ad literam? tot asa ati spus si dupa ce ati citit jack si vrejul de fasole: nu, e imposibil! cum sa dai o vaca pe 5 boabe de fasole, fie ele si fermecate?

    btw, mi s-a schimbat statusul. nu mai sunt fierbinte, sunt inghetat si racit. help! 🙁

  13. Daca \”femeile aste ce comenteaza aici sunt limitate ca niste scutere chinezesti\”…pe tine comentariile de aici te fac ce? scuter japonez? :))

  14. sa stii, ca sunt f fiabile japonezele. asa ca o iau ca pe un compliment 😉

    oricum, a trecut afirmatia mea cu subinteles pe langa tine ca un TGV (e un tren, ca sa nu te scremi) pe langa o cireada.

  15. oricum esti un frustrat si un needucat, indiferent de ce tampenii ai scoate pe guritza ta spurcata… esti un dulce pentru ca incerci sa te faci afirmat pe un site destinat femeilor 😉

  16. dupa cum vezi, femeio, asta este coltul misoginilor. dar si tu esti o dulce pt ca incerci sa ma ataci. m-am ofticat atat de tare, incat imi plang in pumni ntz ntz ntz.

  17. Lasa-l, Jhoanna, are dreptul sa fie prost, daca numai atat poate!

    @Maximus – una e sa aiba oricine dreptul sa emita aberatii la articolele tale si alta e sa se faca abuz de acest drept! Te-as ruga sa stergi comentariul lui domino – citez : \”femeile astea ce comenteaza aici sunt limitate ca niste scutere chinezesti\”. Nu de alta, dar vomit cand vad atata prostie(Gomen nasai)!!! mai ales ca eu in comentariul meu eram exasperata de faptul ca si tu trebuie sa te confrunti cu\”boala secretarei nebune\” .
    Arigato gozaimasu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.