Solidaritate feminina?

Cand s-a lansat Flu vorbeam despre solidaritate feminina. Exista solidaritate feminina, nu-i asa? Atunci cum se face ca, intr-o lume chipurile „a barbatilor”, cel mai mult ne punem piedici tot noi, femeile, unele altora? Cand intram intr-un birou prima persoana pe care o consideram competitie este cea de gen feminin si in niciun caz colegii barbati. Daca stam la o coada si cativa oameni se baga in fata suntem cel mai putin ingaduitoare cu femeia, iar in trafic nu conteaza cati barbati au provocat un blocaj caci si pentru noi tot femeia este cea vinovata. Nu cumva avem o problema?

Nu fac parte dintre cei care considera ca femeia razbeste muuult mai greu decat barbatul in viata profesionala, dar, intrucat foarte multe dintre noi considera ca astfel stau lucrurile, nu credeti ca cele vinovate de acest lucru suntem tot noi? Dumnealor se acopera unii pe altii, se sustin si niciodata nu vor lasa ca un alt barbat sa cada mai jos decat o femeie intr-o anume situatie. Noi se pare ca nu facem decat sa ne bucuram daca mai pica o femeie si ramanem ultima reprezentanta a sexului frumos in situatia respectiva. Ne cam sapam groapa singure…

Citeste si:  De maine ma apuc de exercitii...

Mai avem si un mod de a manca zilele persoanei pe care am pus ochii care nu iarta. In general cred ca, daca o femeie hotaraste sa „te sape” este mult mai rau decat daca o face un barbat… pentru ca pur si simplu suntem mai bune la aceasta decat ei! Dar femeile foarte rar hotarasc sa mazileasca un barbat, indreptindu-si atentia catre ceea ce ele considera concurenta directa, respectiv alte femei.

Citeste si:  O pechineza vrea sa dezgroape ceva

Cum ar fi daca ne-am sustine si noi unele pe altele, creind si noi, cel putin pe anumite subiecte, cercuri inchise in care dansii nu au acces? Suntem mai multe decat ei, am impresia… Ar fi minunat… si nu ne-am mai plange atat de misoginism si nici de cat de greu este sa fii femeie; am avea si noi micile noastre lumi in care ne uitam la ei ca la niste gandacei nestiutori…

Citeste si:  Plang. Plec la mama. Mama plange si ea

Cred ca batalia feminismului se duce doar pe o mica portiune a teritoriului ce se cere cucerit. Sa echilibram ceea ce se intampla inauntrul nostru este mai important decat sa-i convingem pe barbati de lucruri pe care nu le credem nici noi. Cata vreme vom considera ca majoritatea femeilor sunt cam proaste, noi fiind, bineinteles, exceptia, cata vreme vom continua sa ne uitam la „sefa” ca fiind – evident! – mai putin inzestrata decat seful, cata vreme noi insene vom refuza sa votam o femeie presedinte nu avem niciun drept sa ii acuzam pe ei ca pun obstacole in calea realizarii noastre personale si profesionale.

Voi ce spuneti?


3 Comentarii
  1. e un ideal asta cu solidaritatea ruxandra! nu va exista niciodata pentru ca in adancul sufletului toate suntem niste scorpii cu un complex de inferioritate, si ne hranim din esecul altora mai frumoase, mai destepte sau mai bogate . barbatii actioneaza atunci cand vor sa puna un altul la pamant, noi dam din gura si ne uitam rautacios la cealalta cum cade …

  2. Din nefericire solidaritatea feminina se reduce la shopping (englezism care imi este la indemana acum si care defineste perfect atmosfera pe care vreau sa o descriu) si la Columbenisme (adica nimicuri si barfe).
    Un club al femeilor interesate de vanatoare sau de golf n-ai sa vezi!
    Dar tocmai de aceea suntem frumoase si destepte si de aceea suntem FEMEI \\! Asta ne deosebeste de ei, care sunt plicticosi
    in tacerile lor profunde, care sunt obositori in filozofia lor si care, daca n-am fi noi, ar vedea lumea numai in tonuri de gri!
    Noi le coloram cu vocea, cu chipurile si cu miscarile noastre existenta terna, asa ca.. sa ne multumeasca! Si nu ravniti, dragelor sa fiti ca ei! Sa vrea s-asa ceva n-or sa poata fi vreodata: mamae, sotii, iuboite… ADICA FEMEI!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.