Teatru ieftin platit scump

Nu am nimic impotriva artelor dramatice. Din contra, sunt un amator de teatru si film. Prefer insa ca acestea sa se desfasoare in spatii „autorizate”, special destinate lor. Respectiv sala de teatru si cinematograful.

Oricat de mult as iubi insa aceste arte, uneori ma cam satur. Tot ce e mult strica. Si orice barbat care, din nefericire, are in viata lui parte de femei, va primi si portii generoase din acest fel de mancare. Orice prajitura si orice deliciu incapute pe mana unui amator pot avea consecinte dezastruoase. Ceea ce ar trebui sa fie incarcat de aspecte pozitive, de arome rare si esente tari, ajuns in spatiul de manifestare al distructivei forte feminine, se transforma intr-o zeama scarboasa, gretoasa si de o consistenta dubioasa.

Femeile se educa, spun ele, si invata sa se exprime. In opinia mea, o fac prost. Si, din cand in cand, ajung sa-si puna in aplicare cunostintele de teatru, specia melodrama, pentru a obtine diverse lucruri de la noi, barbatii.

Va sunt cunoscute trantitul usii, bataia din piciorul incaltat si prevazut cu una bucata toc ascutit, extrem de periculos? Ochii dati peste cap, paloarea sau, dupa caz, roseata chipului lor? Gestul nervos prin care isi ridica parul cazut pe fata pentru a observa mai bine albul ochilor? (ele isi imagineaza ca sunt subtile). Capul intors printr-o smucire in alta parte ca tu, naiv curios, sa te intrebi de ce? Ei bine, nu ca sa-si ascunda lacrimile bolovanoase, ci, din contra, ca tu sa le vezi in cazul in care le-ai ratat pana atunci, si, in consecinta, sa te simti cea mai mizerabila fiinta de pe pamant.

Citeste si:  De ce intotdeauna in spate...

Si daca vezi ca-si fac vant, nu te mai gandi ca e din cauza ca duc lipsa de aer si nu te mai repezi ca natangul sa deschizi geamul. Dupa aceea, se vor plange din cauza frigului si te vor acuza ca vrei sa le provoci un guturai cu scopul nedeclarat de a le baga in mormant. Miscarea nervoasa a mainii face parte tot din arsenalul de gesturi imprumutate din teatru.

Fa-ti un bine si gandeste-te cu ce le-ai gresit. Piesa asta nu are doar un act, ci cate sunt necesare pentru ca opera montata sa aiba un deznodamant fericit.

Ea a facut asta dintotdeauna, numai ca tu, inocentule, nu ai observat decat in momentele de restriste, ca sa zic asa. La inceput, cand ea parea o fata de treaba, inzestrata cu o rara calitate printre reprezentantele castei ei, numita ratiune, era tot teatru.

Citeste si:  Eternul femifake

Rolurile din repertoriu sunt dintre cele mai variate, de la inocenta care are nevoie de protectia ta (fluturat din gene, grija fata de plante si animale, mangaiatul copiilor pe strada, lacrimatul la filme si, uneori, la reclame tv), pana la femeia stapana pe ea si pe viata ei (agenda incarcata, telefonul care suna neincetat, modul in care stie sa se impuna la piata, achitatul notei de plata), actrita cu care-ti imparti chinul (de fapt, „a imparti” e impropriu spus, din moment ce se afla tot pe partea ta de pat) nu va inceta sa te surprinda.

La un moment dat, te intrebi cate persoane or locui in corpul ei. Si care o fi algoritmul dupa care alege o ipostaza sau alta. Pana la urma, renunti. Nu are rost. Orice intrebare legata de femei tinde sa se transforme in filosofie arida si problematizare fara sfarsit, datatoare de dureri de cap si insuficiente renale.

Citeste si:  Femeile si masochismul

Acum intelegeti, drage colocatare, de ce nu vrem sa va insotim la teatru? La ala adevarat, unde avem si bilet de intrare pe care am dat bani, nu ca la cel pe care ni-l oferiti voi gratis (si vorba aia, dai doi lei, doi lei face). Pentru ca primim teatru in fiecare zi, la toate cele trei mese ale zilei. Si, asa ca sa stiti si voi si sa nu mai asteptati Oscarul degeaba: noi stim ca jucati teatru si, daca cedam, e pentru ca ne plictiseste spectacolul. E ca si cum am schimba postul la televizor. Si chiar daca schimbarea ne costa, tot suntem dispusi s-o facem. Orice numai sa nu mai vedem ochii rostogolindu-se prapastios, oricum in spatele orbitelor e haul fara margini, orice numai sa nu mai auzim scancete, plansete infundate, plansete asuzitoare, suspine ce prefigureaza un lesin.

A, si apropos, aveti grija. Data viitoare poate nu va mai aducem sarurile, ci niste oameni specialisti, de la institutii abilitate si care vor aduce cu ei niste camasi ultimul racnet. Da, Maricico, poti sa-ti lasi si umarul gol in ele. Stiu ca-ti place s-o faci pe femeia fatala.


4 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.