Alegerea Angelinei Jolie

Initial am vazut stirea pe site-urile romanesti. Intrucat redactorii nostri s-au molipsit toti de senzationalita, indiferent de pretentiile publicatiei pentru care lucreaza, nici macar nu m-am obosit sa dau click. Apoi, azi, am vazut articolul din New York Times. Semnat chiar de ea, subiectul: Angelina Jolie.

Materialul poarta un titlu „clinic”, detasat:”My Medical Choice”. Alegerea pe care actrita incearca s-o explice in cateva paragrafe consta in mastectomia preventiva la ambii sani pe care a suferit-o recent. Mama Angelinei Jolie a murit la 56 de ani de cancer la san, in urma unei lupte de 10 ani cu boala. Fiica ei, conform medicilor, are 87 la suta sanse sa dezvolte cancer de san si 50 la suta sanse de cancer la ovare din cazul unei gene mutante. Acum, dupa mastectomia preventiva, sansele au scazut la 5 la suta. Timp de aproape trei luni s-a supus interventiilor necesare, incheiate prin reconstructia sanilor si implanturi mamare.

Tot in articol, ne spune ca a decis sa-si faca publica povestea pentru ca femeile sa stie ca au si alte variante. A subliniat totodata importanta obtinerii finantarii necesare pentru ca femeile de pretutindeni sa-si poata face testarile si analizele care se impun atunci cand in familie exista cazuri de imbolnaviri. Un vis frumos, utopic pentru majoritatea statelor lumii. In SUA, testul pentru depistarea respectivei gene costa mai mult de 3000 de dolari. Asadar, pretul nu este unul accesibil.

Reactia mea a fost initial una de soc. „Cum sa treci printr-o procedura chirurgicala asa de brutala atunci cand nici macar nu esti bolnava?”. Apoi, inevitabil m-am intrebat ce as face eu. Pantofi teribil de incomozi si care raman probabil la gradul de fictiune pana cand nu te confrunti, in realitate, cu asa ceva. Cu toata empatia, nu stim ce simte cineva intr-o situatie de acest fel. Putem sa ne imaginam, dar nu facem decat sa formulam ghicitori, fara garantia ca sunt cele corecte, si sa ne raspundem tot singure, bajbaind la fel de nesigur. Realitatea crunta ii surprinde mai mereu pe cei care se trezesc varati in ea pana la gat, incapabili sa se miste asa cum obisnuiau s-o faca.

Ducand exercitiul acesta de imaginatie cu o jumatate de pas mai incolo, ma intreb ce fel de om as fi: m-as agata de cele 13 la suta sanse sa nu ma-mbolnavesc, amintindu-mi si ca oncologii sustin ca, atunci cand afectiunea este descoperita in stadiul 0, rata de vindecare este de aproape suta la suta, sau as prefera sa previn, chiar daca acum nu mai e retorica si nici nu-nseamna o vaga „schimbare a stilului de viata”, cum ni se spune in materialele despre dietele sanatoase?. Ci ceva brutal. O alta imagine despre sine, o alta perceptie asupra lumii.

Traim intr-o epoca in care ni se tot spune ca e mai bine sa prevenim decat sa tratam. Cinci portii de fructe si legume zilnic, doi litri de apa pe zi, miscare cel putin o jumatate de ora zilnic. Au spus si la televizor. Ni se tot repeta, in pauzele publicitare. Cativa, poate prea putini, rezoneaza si incearca sa aplice sfaturile. Cei mai multi le ignora, percepand informatia cu care sunt bombardati drept simplu zgomot de fundal. Preventia pe care a practicat-o insa Angelina Jolie e dintr-o alta liga. Are cu totul alte proportii.

Nu poti judeca pe nimeni cand face o astfel de alegere. Oricine are dreptul de a lua hotararile pe care le crede benefice pentru propria-i sanatate si de a-si asigura, asa cum considera, un somn mai linistit. Iar, cand ai copii, cand de tine depind si altii, dreptul e posibil sa se transforme in obligatie. Dar nu va voi ascunde ca ma sperie extremismul masurii. De la incercarile de a minimaliza, atat cat ne sta in putere, influenta factorilor agravanti (sa nu fumam, sa nu mancam junk food, sa nu consumam produse rafinate, sa nu folosim deodorant cu aluminiu etc etc), pana la o mastectomie preventiva, pasul este unul urias. Sa deschida el o autostrada viitoare?