Atentie: urmeaza Craciunul! A se consuma cu moderatie!

Acum, ca a trecut si Halloweenul, care mai nou (pentru mine, la altii e deja traditie) face parte din calendarul autohton, daca nu oficial, cel putin la nivel practic, sunt pregatita si incerc sa ma inarmez pe cat pot cu rabdare pentru nebunia consumerista numita in perioada aceasta a anului, Sfintele Sarbatori de Iarna.

Sa ne intoarcem putin la Halloween. Ultimele doua saptamani, am primit invitatii in diverse cluburi la petreceri organizate cu aceasta morbida ocazie. Apoi, am fost indemnata sa pregatesc retete speciale pentru Halloween desi la noi inca n-au inceput copiii sa bata pe la usi sa ceara dulciuri, dar nici nu cred ca vor intarzia sa o faca. Am mai invatat si 429 de metode de a sculpta dovlecii desi, eu una, prefer sa-i coc la cuptor. Nici nu stiu prea bine in numele cui am sculptat dovleci, ne-am pus colti de vampiri, in numele carui sfant sau ce s-a comemorat. Cu alte cuvinte, nu stiu prea bine ce sarbatorim de Halloween. Dar e musai sa sarbatorim.

Alte materiale aveau tonuri de-a dreptul alarmiste: „Esti in criza de idei? Te invatam noi cum sa te deghizezi de Halloween/ Ce sa mananci/ cum sa te parfumezi/ cum sa agati”. Toate acestea numai pentru Halloween. De teama fiintelor vampirice si a dovlecilor ranjind amenintator, m-am inchis in casa tot weekendul si m-am intrebat, din nou, daca nu cumva imi lipseste mie vreo gena esentiala, aia a sarbatorilor, aia a bucuriei, neaose sau imprumutate, nu conteaza. Dar am supravietuit. Am reusit sa ignor, a cata oara, manifestarile turmei urbane cu iz contrafacut.

Dar multumirea de sine nu a durat mult. Caci, duminica, impinsa fiind de nevoi fiziologice, a trebuit sa fac o incursiune in lumea minunata a hipermarketului. Afara era frig si rece, acolo era cald si lumina si vai ce spatiu primitor, ce beculete, ce caldura, ce sa mai, ca la mama acasa! Numai ca venise deja Craciunul! Ohoo! Stati asa? In cat suntem azi? Imi consult telefonul: 1 noiembrie – imi indica ecranul, fara umbra de echivoc.

Braduti, globulete, betea, figurine de ciocolata in forma de Mos Craciun, toate reclamau transferul lor in cosul de cumparaturi.
Se tot vorbeste de acea stare, acea dispozitie speciala, acel fior pe care ar trebui sa-l avem toti „in preajma sfintelor sarbatori”. Cand, toate vedetele tv si toti crainicii de la radio o spun, noi devenim mai buni, cand „lumina ne patrunde in inimi si in suflete”. Eu cred ca e cam greu sa prinzi fiorul de coada cand te afli in plin haos, in plina vrie a stirilor referitoare la cozile din hipermarketuri si la „ce mai pun romanii pe masa de Craciun”. Evident, dupa Craciun, urmeaza noile cozi si „ce mai pun romanii pe masa de Revelion”.

Cunoastem atat de bine scenariul incat va propun sa redactam de pe acum principalele stiri ale emisiunilor Tv din perioada „sarbatorilor de iarna”. „Magia Craciunului” s-a redus la goana dupa cumparaturi, la nervii din trafic, la alegerea unui brad si la mii de drumuri. Dupa ce toate acestea se incheie, suntem atat de obositi incat aproape ca ne bucuram ca a trecut totul, ne bucuram ca si cum am fi trecut o proba dificila, un examen pe masa ginecologului care nu ne face nicio placere, dar la care trebuie sa ne supunem. Pentru linistea si pentru sentimentul de apartenenta la o multime pe care ni-l confera.

Tabloul Craciunului, asa cum este el reflectat in spatiul mediatic, nu este deloc unul idilic. Nu are legatura nici cu crestinismul, nici cu smerenia, nici cu celebrarea pruncului Isus. Vom avea stiri cu oameni care au comis abuzuri de ordin alimentar si alcoolic. Ca si cum n-ar fi mancat tot restul anului si s-ar fi razbunat acum, in preasfanta zi. Vor mai fi si cei care, tot din cauza licorilor bahice, isi vor bate sotiile, soacrele, cuscrii etc. S-ar zice ca unde e prilej de bucurie, e si de durere si de spitalizare. Vor mai fi accidente rutiere, razii prin piete dupa carne de porc alterata si petarde vandute mai devreme de termenul legal. Si ce altceva? Sa nu uitam de „Dupa Craciun, romanii au ramas fara provizii si acum se formeaza noi cozi in marile magazine! Buna ziua, doamna! Ce ati cumparat aici?” sau „Ce veti prepara pentru masa de Craciun/ masa de revelion?” si raspunsul inevitabil „Bineinteles ca preparate traditionale romanesti”.

Craciunul a devenit sinonim cu: bradul, globurile, toba, carnatii, leberul, cozonacii, salata boeuf, sarmale, vin (caci orice masa trebuie stropita cu sangele Mantuitorului, nu-i asa, chiar si atunci cand duce la indigestie), ciorapei agatati de unde se nimereste (nu toti avem semineu, ca-n filmele americane), filme cu mosi craciuni normali, filme cu mos craciuni beti sau infractori, filme cu copii, filme cu femei singure care-si gasesc dragostea de Craciun, filme cu magie, colindatorii care incep sa apara inca de pe 15-16 decembrie. De Anul Nou, se repeta scenariul si se adauga niste sampanie, petarde si artificii aruncate haotic in spatele blocului, revelioanele organizate de primarii in diverse spatii si purtand nume „personalizate” dupa cel al „fauritorului”, gen „vanghelionul”. Ah, si capra, vin cu capra!

Acesta este meniul, doamnelor si domnilor.

Am o singura curiozitate: cand sarbatorim si Hanouka? Pont pentru lanturile de hipermarketuri: ar creste fabulos vanzarile la lumanari!