fbpx

Barbati care cer pensie sotiei la divort. O realitate posibila sau doar un subiect de bancuri?

Kaley Cuoco si Ryan Sweeting au anuntat ca divorteaza. Ei, nu e asta vreo tragedie, ba din contra, poate fi semnul unui nou inceput, iar petrecerile de divort au inceput sa fie din ce in ce mai frecvente. Nici vreo noutate nu e, iar in lumea lor si mai putin. Casnicia lor a durat 21 de luni, iar comunicatul trimis presei anunta despartirea lor de comun acord datorita diferentelor ireconciliabile. Conform zvonurilor, problemele de adictie de analgezice ale tenismenului ar fi contribuit la acumularea a numeroase tensiuni intre ei. Iar inainte de asta, relatia parea sa fi fost zgaltaita si de umbra unui adulter. Gura sloboda a lumii zicea ca intre actrita si partenerul ei din «Big Bang Theory », Johnny Galecki, ar fi ceva mai mult decat o relatie colegiala sau amicala, bazata pe repetitii si sesiuni de shopping. Sigur ca ele au fost infirmate «niciunul dintre noi nu este un spargator de casnicii sau de relatii», s-ar fi spus de la amvonul Twitter.

Citeste si:  Care e treaba cu femeile care fraternizeaza cu “dusmanul”?

Ceea ce parea insa un divort amiabil si rapid (ea, mai prevazatoare, ceruse semnarea unui contract prenuptial), conform US Magazine, s-a dovedit a lua o turnura… curioasa. Tenismenul de 28 de ani se pare ca i-ar fi solicitat pensie alimentara actritei.

Si, daca tot am adus vorba – va dati seama ca barfa mondena a fost doar un pretext, cum priviti voi pensia alimentara si alte felul de «retributii» cand un cuplu se desparte si nu exista copii, iar cei doi sunt bine, sanatosi? Au ei vreo datorie financiara unul la celalalt? Este normal, de pilda, ca o femeie sa-i returneze un eventual inel de logodna in cazul in care relatia s-a rupt? Sau cadouri costisitoare?

Citeste si:  Calul de dar al feminismului se cauta mereu la dintii rolurilor

Feminista din mine zice ca da. La fel cum sustin in continuare ca este normal sa ne achitam si jumatatea de nota la restaurant. Sigur, intr-o lume ideala, nu conteaza ai cui sunt banii atata vreme cat ne-mpartim viata. Dar nu traim intr-o astfel de lume si divorturile urate, certurile interminabile, acuzele mizerabile in care sfarsesc multe cupluri imi dau dreptate.

Am vazut insa femei de-a dreptul scandalizate de ideea de a-si achita cafeaua. Care considera ca li se cuvin «atentiile». Micile atentii. Eu le privesc ca debutul unui sir de compromisuri. Iar asta o spun eu, care detest oamenii zgarciti. Insa meschinaria n-are sex. Sa te astepti sa primesti ceva si sa nu doresti sa oferi sunt doua fete ale aceleiasi urate monede. Si, pe de alta parte, barbatii care-si asuma dependenta financiara, totala sau partiala, de partenere sunt ridiculizati, batjocoriti si nu mereu de catre alti barbati, toti dornici de pozitia alfa si setati pe modelul celui care vaneaza hrana pentru familie. Ci si de catre alte femei.

Citeste si:  Un text despre Craciun. Fara "Ho-ho-ho!"

Toate astea vin, cred eu, din carente de educatie. Cei care incearca sa cumpere si fetele care cred ca li se cuvine vin din niste camine in care asta le-a fost predicat drept regula.
Asa ca, deocamdata, cred ca nu trebuie sa ne facem prea multe griji cu privire la vreo plata alimentara. Dar ar trebui sa ne obisnuim, incetul cu incetul, cu gandul. Daca noi putem cere, trebuie sa ne pregatim si pentru eventualitatea in care o vor face si ei. Nu prea va-ncanta, nu?

23 Comentarii
  1. \’\’ Este normal, de pilda, ca o femeie sa-i returneze un eventual inel de logodna in cazul in care relatia s-a rupt? Sau cadouri costisitoare?\’\’

    Ce sa faaaaaaaaaaaaac ?

    Feminism, feminism, dar totul pana la cadouri. Acolo arunc feminismul pe fereastra ca praful de pe faras pe care mi-e lene sa-l duc la cos.

    Si-ti explic de ce. In relatiile mele alea suficient de lungi cat sa o iau pe campii am facut chestii pt barbati care nu mi-au adus nicio placere. Sex in trei, cu o alta femeie, pe care a trebuit (Ewwwwwww !) sa o mangai si alte chestii povestibile numai dupa ora 00. Sa fac ciorbe sau pilaf d-ala cum face maica-sa. Sa ma duc sa-i iau hainele de la curatatorie ca el n-are timp. Sa-i ridic moralul cand nushtu ce echipa n-a dat gol. Sa-l suport cand urla goooooooool de-mi sperie papagalii si gandacii de bucatarie si trebuie sa-i duc pe toti la psiholog. Ca sa nu mai vorbesc de tortura psihica de a fi intrebata, in momente de tulburator romantism stropit cu Pinot Noir : \’\’Dar tu cu cati te-ai culcat, hai, fii sincera, ca nu-s cati ai spus tu…..sunt mai multi !!!\’\’. Sau \’\’O femeie trebuie sa fie curata, nu ca tine, tu nu vezi ce-i aici, zici ca sta un burlac aici, nu o femeie\’\’. Sau, total din senin, \’\’Imi faci si mie un sex oral?\’\’ Sau in masina, cu mine ca pasager: \’\’Baaaaa, pewla mea, accelereaza odata, aaaaaaaaa, e femeie, eram sigur…..\’\’ Sau \’\’Te duci sa-mi iei si mie o bere de la magazin ca nu e pauza inca la meci\’\’. Sau \’\’Hai sa facem baie impreuna\’\’. Dar cred ca cea mai enervanta dintre toate e \’\’Ce pana mea relatie e asta cand tu nu vrei sa dormi cu mine???\’\’. Si cand ii explic ca sforaie de scoala armata de teracota din China, \’\’Eeeee, pai trebuie sa te obisnuiesti ca doar nu mi-am luat femeie ca sa dorm singur\’\’. Si proasta de mine doarme cu el, si dimineata singurul care se trezeste vesel si cu chef de cotzaiala e el, eu merg ca un zombi la baie sa-mi admir cearcanele si moaca de mumie dupa o noapte in care m-am trezit de cel putin 4 ori strigand panicata: \’\’E cutremur?!\’\’

    Si dupa toate astea, tot eu trebuie sa dau cadourile inapoi? Hai, inelul de logodna as mai intelege (dar numai daca e cu zirconiu), dar restul? Whyyyyyyyyyyyy, whyyyyyyyyyyyyyy, Irina ???

    Daca eu ii fac sex oral cand n-am chef (si e munca titanica, laborioasa si …sufocanta sa faci sex oral asa cum ii place barbatului), macar sa ma aleg cu niste bijuterii sau parfumuri scumpe cand ma paraseste pentru alta, mai tanara (nu s-a intamplat, dar….I\’m not getting any younger !!).

  2. @Samara Hai ca esti chiar amuzanta! Daca tu cu din astia ai relatii, ai dreptate! Nu da inapoi nici un capat de ata!

    Pe de alta parte, ma indoiesc ca doar femeia suporta niste chestii. Si barbatul le suporta daca nu este un nenorocit (pentru detalii vezi comentariul de mai sus). Inelul de logodna ar trebui inapoiat nu pentru bijuteria in sine ci pentru ceea ce inseamna. In rest, nu prea cred. El nu cred ca imi da mie inapoi cadourile.

    Pensia alimentara in cazul inca care partenerul care o primeste este perfect sanatos si nu are copii, mi se pare o mare prostie. Mi se pare un abuz! De ce sa intretii un om care este perfect echipat sa se intretina singur?

  3. Stiu, al tau e gentleman. Gentlemanii (cu nevestele) sunt de 3 tipuri: impotenti, closeted gay sau afemeiati notorii. Acasa, Ashley Wilkes , la amanta, groh groh. Al tau din care categorie face parte?

  4. \”Gentlemanii (cu nevestele) sunt de 3 tipuri: impotenti, closeted gay sau afemeiati notorii.\” pe bune? Deci inseamna ca deja ai clasificat si femeile, nu? OK. AI DESCOPERIT ADEVARUL ABSOLUT PE LUMEA ASTA! Ma inclin in fata ta! Esti un geniu! (sau ar trebui sa-ti spun genie ca sa nu fie misogina?)

    Revenind, mie imi place sa cred ca si barbatii si femeile sunt oameni complecsi! Nu toti barbatii \”e porci\” la fel cum si nu toate femeile\”e curve\”. Eu sunt o persoana dificila, recunosc, iar sotul meu imi rabda destul de multe cum la fel ii rabd si eu. Dar asta nu inseamna ca este un groh groh asa cum te-ai exprimat tu. Si nici alte probleme nu are (impotent sau gay). Deci, alte categorii mai ai?

    Si inca o intrebare pentru ca prevad ca va fi nevoie de ea: ce este rau in a avea incredere in partenerul de viata?

  5. Iar tu, Samara, ai fost mereu o creatură impecabilă, combinația perfectă de amantă perfectă, prietenă perfectă și preparatoare de pilaf perfect. Nicio clipă enervantă, niciodată nu ai cerut nimic, niciodată el n-a făcut nimic pentru tine.

    Registrul contabil al relației e pe 0.

  6. ce este rau in a avea incredere in partenerul de viata?

    Chestia asta cu increderea e ca echilibristica pe o sfoara suspendata la 1500 de m inaltime. E o dovada de curaj si tarie de caracter, dar, pt siguranta ta mentala si sufleteasca, e bine sa ai un safety net sub tine.

    Irina, pentru unii am fost amanta perfecta si doar atat. Pentru altii am fost preparatoarea de pilaf imperfect si toate acrobatiile mele sexuale n-au mai contat. Si pentru cativa doar prietena perfecta si doar atat. Si toti m-au lasat cu un gust amar.

    As vrea sa gasesc unul pentru care eu, fix asa cum sunt, cu bune si rele, sunt amanta perfecta, prietena perfecta si preparatoarea de pilaf perfect. Deocamdata il caut.

  7. @Samara: dar fara safety net este mult mai interesant! Am o singura viata si daca si pe aia o traiesc cu prea multe plase se siguranta, devine fada!

  8. Ele, foarte bine, foarte bine, da-le dracu de plase, da-le foc si, while at it, da foc si la sfoara. Nu pici, plutesti printre nori sau vine JFK incalecat pe-un Pegasus sa te prinda-n zbor. Aaaaaa, ce frumoasa si interesanta e viata (Marilyn Monroe giggle) !

    Nu e nimic rau in a avea incredere in partenerul de viata. Well, \’\’de viata\’\’… Chiar casatoriti, nimeni nu-ti garanteaza ca te va tine de mana pana la varsta incontinentei urinare si a flatulentei involuntare. Ca o sa va mirositi basintutzele reciproc privind nostalgic la foc. E partenerul de prezent, daca vrei, cel mult de viitor apropiat. \’\’De viata\’\’ e doar wishful thinking.

    Nevestele stau acasa cu increderea oarba ca sotul lor e la birou si sotul lor e la mine in pat. Si vorbesc cu ele la telefon de la mine din pat, in timp ce cealalta mana oo, atat de virila se odihneste lenesa si nesimtita pe fundul meu gol. \’\’Imi iubesc sotia foarte mult\’\’ imi sopteste el. \’\’Si atunci de ce o inseli?\’\’. Ridica din umeri. \’\’

    \’\’Ea nu simte? Nu-ti controleaza telefonul? Unde crede ca esti acum, la birou? Daca se duce dupa tine?\’\’. Rade. \’\’Nu, ea are incredere totala in mine. Si eu am grija sa nu i-o fisurez\’\’.
    Conversatia de mai sus s-a intamplat in realitate cand am avut o aventura cu un barbat insurat. Mi s-a parut nostim, interesant, sa o bifez si pe asta in palmaresul experientelor sexuale. E nota aia de interzis, imoral si periculos (nu te pui cu nevestele incornorate) care ma excita.

    Tu poti fi nevasta aia si undeva, in alt pat, o alta femeie lacoma de atentie si validare masculina tine capul barbatului tau in poala.

    Asa ca spune-mi, Ele, cum functioneaza increderea asta de care-mi vorbesti? E ca o negare totala a posibilitatii sus-numite?

  9. De fapt increderea de care ti-am spus consta in faptul de a sti ca respectivul are posibilitatea de a te insela, are ocazia de a te insela si cu toate astea nu te inseala. Dupa o prima relatie aproape distructiva si cateva relatii mai putin decat satisfacatoare, sotul meu mi-a castigat increderea in cativa ani. Nu prin un comportament exemplar (asa ceva mi-ar fi dat de gandit) ci printr-un comportament de om normal cu reactii de om normal. Nu prin afirmatii de genul \”eu draga nu te-as insela nici daca ai muri, ti-as fi fidel pe marginea mormantului\” ci \”daca te voi insela vreodata sper sa pot sa iti spun\”. Asta este sinceritate nu juraminte de 3 parale care sunt inspirate din manele.

  10. \”Am vazut insa femei de-a dreptul scandalizate de ideea de a-si achita cafeaua. Care considera ca li se cuvin «atentiile». Micile atentii. Eu le privesc ca debutul unui sir de compromisuri.\”

    eh,femeeia e obisnuita sa -si considere fofoloanca un fel de marfa.
    vrei peezda, plateste.
    vrei peezda, da-te pe ste cap.

    intr-un fel e de inteles,asa e si in natura. se infoaie paunu de plezneste cand vede peezda de paunitza.
    mi se pare ok. puterea peezdei e indiscutabila,tampita sa fii sa-i ignori puterea.

    de aici si toate eforturile depuse de femei ca sa fie footabile ( epilat,machiat, comsetice,moda,etc)
    sunt constiente ca fara puterea peezdei,valoarea lor intrinseca e cam nula:)

  11. De fapt increderea de care ti-am spus consta in faptul de a sti ca respectivul are posibilitatea de a te insela, are ocazia de a te insela si cu toate astea nu te inseala.

    de fapt ele,n-ai spus nimic.
    ala daca tavaleste pe cineva,si e baiat destept,normal ca nu afli.
    doar la femei vezi afirmatii idioate de genu \” sunt sigura ca nu ma insela\”…ei hai!
    sigura pe ce? i-ai pus contor la pewla?
    sigura poti fi doar pe axiomele matematice, si kiar si acolo siguranta e discutabila.
    zic si io.

  12. Cucu, femeia se consideră toată o marfă. Nu doar sexual. De când se naște, e bună de uzat într-un fel sau altul.
    Atitudinea fetelor despre care vorbesc eu aici își are izvorul: într-o mentalitate bolnavă, care te califică drept bun.

    În care virginitatea e un trofeu, nu biologie. În care nenorocitul de himen valorează așa mult.

    Păunul nu cumpără păunița, păunul o seduce. (că penele-i rămân, nu le ia ea)

  13. Irina, carti mai bune? Nu citesc carti. Nu ma intereseaza sa fiu culta si paracitita. Am vazut o gramada de persoane super culte care nu gandesc nici pana la varful de la propriul pantof.

    Si da, am avut o aventura cu un barbat casatorit. Nu inteleg de ce e asa neverosimil pentru tine. Adica…nu am spus ca am descoperit un tratament pentru ALS.

  14. Irina, nu de noi surse de inspiratie am eu nevoie. Ci de un trecut diferit. Norina e doar un nick, Samara e fetita suspendata in timp. Cea care, asemenea Claudiei din Interviu cu un Vampir, e captiva unui trup de copil. Sunt personajul lui Koji Suzuki, cele doua gemene, una buna si alta nebuna si malefica pe care taica-su o arunca in put, si care la un moment dat se contopesc. Ce rezulta e un personaj incapatanat, pasiv-agresiv, nesigur, timid, trandav, fara vreun talent deosebit (sau inca descoperit), narcisist, manip***tor, self-indulgent si self-absorbed. De-asta am imbratisat rapid feminismul, dincolo de faptul ca iti trebuie o oarecare inteligenta analitica sa faci o necropsie a unui sistem androcentric si injust, \’\’that privileges, inter alia, the interests of boys and men over the bodily integrity, autonomy, and dignity of girls and women. It is subtle, insidious, and never more dangerous than when women passionately deny that they themselves are engaging in it.\’\’, dar mai ales fiindca feminismul este un grup de suport pentru inadaptatele ca mine.

    Sincer, ar trebui sa trimit un tort de multumire echipei enjoystyle.ro ca mi-ati gazduit nevroza toti anii astia. Si nu sunteti singurii, am multe torturi de trimis.

    Si da, am avut una dintre cele mai oribile copilarii si adolescente. Asta nu e roman. Asta e lesne de ghicit. Cand cresti asa, in frica si teroare zilnica, intr-o continua contorsionare a sufletului, lipsita de iubire, atentie, protectie, validare si …liniste, macar liniste !!, in creierul tau se formeaza niste circuite diferite de cele formate in creierul unui adult cu o copilarie echilibrata, ce i-a acoperit nevoile sufletesti. Cand cresti asa, etern tragand de fusta mamei sa te observe macar, ajungi sa crezi ca esti invizibil. Stii ca eu asa credeam cand eram mica? Aveam un oarecare talent la desen, desenam copaci, pisici si portrete, dar ce desenam obsesiv era un ochi. Nu doi, unul singur. Il desenam peste tot, pe caietul de caligrafie, pe coperti, chiar si pe pereti, o data. Ma calmam cand il desenam. Ma uitam la el cum se uita la mine si ma calmam.

    Imi cumparase mamaie un caine imens plin cu calti. Imi facusem un obicei zilnic din a-i scoate si a-i imprastia prin toata casa pentru ca singurele momente (nepretuite) cand maica-mea (femeie cu tulburare obsesiv-compulsiva) isi indrepta ochii spre mine erau cand striga exasperata : \’\’Iaaaaar caaaalti ?\’\’ Cand mi-a ascuns catelul de carpa, am inceput sa-i patez mileurile alb imaculat, imprastiate peste tot (da, si pe microwave, daca ar fi avut unul), si sa astept infrigurata sa ajunga ea acasa.

    Primele mele amintiri, cand probabil aveam max 2 anisori, sunt cu taica-miu luandu-ma in brate, jucandu-se cu mine de-a v-ati ascunselea, pupandu-ma. Ce fericita eram, cat il adoram, asa brunet si frumos cum era, era lumea mea. Si intr-o zi nu s-a mai jucat cu mine. A intrat in camera, s-a uitat la mine, apoi la maica-mea, si i-a zis cu o voce glaciala: \’\’Nu-mi mai place de fata asta, nu vezi ce urata s-a facut, nu mai are dragalasenia aia a fetei\’\’. Mi-a intors spatele si a iesit din camera si de atunci nu s-a mai jucat niciodata cu mine. Aveam 3 sau 4 ani si ramasesem in mijlocul camerei cu bratele suspendate in aer, confuza si ranita. Am aflat ani mai tarziu, de la mamaia, ca in perioada aia isi facuse prima amanta, o secretara de la firma la care era angajat. Adevar, nu roman.

    Cand am mai crescut ma chema serile de sambata in foisorul special amenajat pentru amicii lui parveniti (de-acum era patron de firma si castiga bani frumosi, un troglodit analfabet de-o grandomanie vomitiva care excela doar la siretenie) si ma batjocorea in fata lor, ma ridiculiza uzitand epitete colorate, ca sa-i distreze si sa-i faca sa rada. Si eu stateam pironita, cu privirea in pamant, paralizata de frica. Aia mai inculti, ca el, radeau de mine, doar unul singur n-a ras. Se uita la mine cu mila si duiosie si in secunda in care am ridicat privirea si i-am surprins-o pe a lui m-am indragostit. Se pare ca nu e nevoie decat de o fractiune de secunda sa te indragostesti. In noapte aia n-am mai plans amar in intuneric, si in noptile urmatoare m-am mangaiat pe tot corpul, fericita, visand la ochii lui verzi si calzi, nestiind, neintelegand valul de caldura magnifica si reconfortanta care se imprastia din pelvis prin toata carnea corpului meu, topind-o, sfredelind-o, chinuind-o. Adevar, nu roman.

    Asa il stiu pe tatal meu: cand era in toane bune ma ridiculiza si infantiliza, pufnind cu un ranjet dispretuitor, cand era in toane rele, isi acompania urletele cu batai violente cu pumnul in masa de bucatarie sau aruncand cu obiecte spre mine (\’\’esti un cacat, un limbric\’\’erau cele mai des utilizate invective) facand o harmalaie innebunitoare. M-ar fi batut mai des, daca nu eram asa tacuta si umila in fata lui. Spre deosebire de maica-mea, care, bipolara fiind, stia sa scoata noapte de noapte – din primele amintiri cu ea pana am implinit vreo 16 ani – cei mai urati demoni din el. Calca, fara nicio grija ca are copil care trebuie sa se scoale devreme sa mearga la scoala, pe toate butoanele lui si-l provoca la duel. Se duelau cu pumnii, in casa, cu pietrele, in curte, cand casa devenea prea mica pentru tangoul lor avangardist desprins dintr-un scenariu de film horror, soldat de multe ori cu capete sparte. El iesea intotdeauna victorios, dupa ce o trantea pe alee si o sugruma pana isi pierdea cunostinta sau ii cara pumni in cap pana lesina. Eu eram arbitrul, dar nu numaram secundele de knockout, ci urlam sa o lase in pace, sa nu o omoare. In mintea mea de copil, credeam ca vrea sa o omoare si ca o sa raman fara mama. Era isterica, depresiva, rece si aspra, autoritara si nevrotica, puritana si sobra, dar o iubeam nespus. Vedeam in ea doar o victima, bolnava de iubire pentru el, el care nu o iubea, nu o intelegea si o insela. El care nu citise o carte la viata lui si se simtea complexat de faptul ca zestrea ei fusese o biblioteca intreaga cu carti pe care le devorase pe sub patura, la internat. Ea stia lucruri si-i corecta mereu greselile de exprimare. Asta il scotea din minti. Adevar, nu roman.

    Isi aducea amantele acasa. Sigur, le prezenta ca \’\’relatii\’\’, \’\’colaboratoare\’\’, fete destepte in pozitii cheie pe la stat care ii dadeau chestii pe sub mana necesare prosperitatii lui. Le invita cu tot cu soti si copii. Dar ele erau mai mult decat \’\’colaboratoare\’\’. Ele erau amantele lui. Taica-miu era, cum s-ar spune, un barbat cu priza la femei. Avea bani si era foarte galant, dar galant la modul misogin. Avea acel aer de barbat irezistibil convins de sex-appealul lui si de credulitatea femeilor. Femeile cedau, dar mai mult la mana lui darnica….darnica doar cu ele, ca eu umblam cu adidasii iarna (\’\’Ce sa faci tu cu bani? N-are ma-ta? Nu-ti dau, ca cumperi droguri\’\’). Adevar, nu roman.

    Ti-am zis de prietenul lui cu ochi verzi? Ei bine, sotia lui devenise tarfa lui taica-miu. Stiu, stiu, pare Sandra Brown deja, dar cateodata viata bate orice bestseller ieftin. Fiindca tarfa lui si sotia barbatului de care eram in love, o femeie superba cu aere de printesa capricioasa, de o frivolitate si o pretiozitate gretoasa, era cheia afacerii lui. Ea, o functionara mituita de sute de afaceristi in perioada post-decembrista, obtinea autorizatiile necesare pentru ca afacerea lui sa fie o fabricuta de bani. Si se formase un triunghi. Ea, el si taica-miu. Si eu, care il iubeam in secret pe barbati-su. Stiu, stiu, nu crezi, nici mie nu-mi vine sa cred, but… adevar, nu roman. Pe atunci (12,13 ani) nimeni, in afara de mine, nu banuia nimic despre astia doi.

    M-ai certat ca vreau sa ma razbun pe ea. Intr-un w-end ne-am dus cu totii la plaja. Ea avea un copil de 2 ani. Eu am udat bluza copilului, pusa pe o creanga la uscat, cand am iesit din apa. Taica-miu s-a ridicat de pe paturica si mi-a tras scurt un pumn tare in mijlocul capului. Am ametit. Curva, care statea la bronzat, a vazut scena si a zambit triumfator. Copilul ei era preferatul lui taica-miu. il lua in brate, se juca cu el, striga \’\’America mea !\’\’ si umplea frigiderul de bunatati cand venea familia ei in w-end. Si veneau des. Asta in timp ce se uita la mine doar ca sa ma mai traumatizeze putin, ca nu eram destul, you see…Parca eram cobaiul unui experiment al carui tel era sa descopere cea mai buna metoda de distrugere a personalitatii si de suprimare a oricarui act de vointa. Eu eram cobaiul lui. Pol Pot ar fi fost invidios pe metodele lui. Maica-mea era servitoarea care trebuia sa puna cafele pentru tarfa, iar copilul tarfei era cateodata jobul meu, caci in w-enduri trebuia sa-l supraveghez, nu sa-mi fac temele sau sa ma joc. Odata l-am lasat singur si prostavanu\’ a cazut si tarfa, vexata, mi-a spus pe un ton taios: \’\’Trebuie sa ai grija de el, ca maine poimaine o sa fie fratiorul tau\’\’. Atunci orice banuiala ca taica-miu i-o trage s-a confirmat. Maica-mea a pus totul pe seama imaginatiei mele prea debordante, desi el nu era la prima abatere, dar tarfa asta noua se dadea femeie serioasa, stii…. Adevar, nu roman.

    Eram primul an la liceu cand, chiulind, yet again, de la ore si ascunsa in dulap, l-am auzit vorbind la telefon cu ea si explicandu-i pe un ton melodramatic si de un romantism atat de fals ca-mi venea sa vomit, ca nu poate sa divorteze fiindca trebuie sa imparta juma de avere cu maica-mea. Dar ca pe ea, tarfa care devora carti de Sandra Brown si vorbea cu \’\’iubita\’\’, o iubeste, ca e femeia vietii lui. Atunci mi s-a aprins becul. Atunci chipul meu inocent si dulce a experimentat prima grimasa diabolica. .

    Cateva luni mai tarziu tarfa intenta divort, intr-un ultim si disperat gest de a-l impulsiona pe taica-miu sa o paraseasca pe maica-mea, barbatul ei afla totul despre cearceafuri patate de sperma si alte picanterii de la femeia lor de serviciu, proaspat concediata si cu dorinta de razbunare. Barbatul ei sunat maica-mea, maica-mea luat pumn pastile cu alcool si dat capu\’ de pereti pana chemat salvarea. Same old shit. Adevar, nu roman.

    Maica-mea s-a facut bine, in sensul ca i-a revenit luciditatea, si au reinceput tangourile avangardiste prin casa, mai temperate, ca acum eram la bloc si bateau vecinii in conducta.

    Si intr-o zi am luat-o la o discutie. I-am spus ca ma duc in Spania, la prostitutie. I-am spus ca stiu pe cineva care are cluburi acolo (as! nu stiam pe nimeni), si ca vreau sa ma duc sa, citez, \’\’fiu phootuta de 100 de barbati pe zi in toate gaurile\’\’. Stiam ca undeva acolo, in sufletul ei zbuciumat, ma iubeste. Si mai stiam ca tinea la blazonul familiei. Si mai stiam ca pot sa o santajez. Dupa discutia cu ea m-am privit in oglinda: expresia mea trista, vulnerabila si inocenta disparuse. Ce vedeam in fata ochilor era o bruneta pe care nu o cunosteam, cu trasaturi dure si sirete, care ma strapungea cu priviri de otel. I-am zambit. \’\’Juma din avere trebuie s-o impart cu ea\’\’ reverberau cuvintele lui in cotloanele creierului meu. Totul sau nimic.

    Am avut putine batalii castigate la viata mea. O fata nesigura pana la Dumnezeu, timida si stearsa ca mine, careia parintii nu i-au dat uneltele trebuincioase pentru a razbi in viata, nu avea nicio sansa in fata unui oponent asa puternic ca societatea, oamenii si mai ales propriul tata. Nu de data asta, nu acum ! Nu ! Acum trebuia sa joc tare ! Si am jucat ! Implinisem 18 ani.

    Nu imi faceam prieteni deloc, eram depresiva si undele de negativitate, furie rece si nesiguranta se propagau rapid in jurul meu fara ca eu sa scot un cuvant. Oamenii ma ocoleau, ma credeau o ciudata. Altii isi bateau joc. Nu ripostam. Ma uram si singura prea rau ca sa ripostez. Ma credeam cea mai proasta si urata femeie din lume. Ma autosabotam si nu aveam nici cel mai mic tel sau aspiratie in viata. Aveam tot timpul sentimentul chinuitor ca nu merit. Nu merit sa fiu fericita, respectata, iubita. Sa invat si sa am grija de mine. Ma dedam la comp. autodistructive. Imi smulgeam parul din cap. La propriu. Cica se numeste tricotilomanie, zice psihocucu. Am inceput pe la 15 ani si am terminat acum 3 ani. Fiindca trebuia sa-l tund mereu si pe anumite portiuni nu mai crestea. Noroc ca a crescut la loc. Am fost si anorexica. Anorexie nervoasa. Mancarea imi provoca senzatie de voma. Dar iubeam un barbat cu ochii verzi. Adevar, nu roman.

    Barbatii…Ma priveam in oglinda si jeleam. La propriu. Oase insirate, nedormita de 100 de ani, plansa, smulsa, cu cearcane vinetii pana la buric, cu privire de caine haituit, cine sa ma doreasca? Si totusi, barbatii ma priveau intr-un fel. Nu mai eram invizibila. Inclusiv sotului tarfei. Sot care, dupa ce s-a aflat totul, s-a impacat cu nevasta-sa si i-a trantit al doilea copil, o fetita. Sot care era obligat sa dea nas in nas cu taica-miu, la firma, fiindca aveau totusi o afacere impreuna, incurcata rau. Afacere care, aveam sa aflu, nu era nici macar pe numele lui, sau al ei. Tot ce castigase din mita, sume imense, in general erau pe numele altora, persoane in care avea ea incredere, ca maica-sa, frati-su sau…taica-miu. El, daca divorta de ea, nu se alegea cu nimic, absolut nimic.

    Long story short, il voiam. Imi tot aminteam de privirea lui incarcata de duiosie cand eram inca o copila, si de privirea lui incarcata de dorinta cand am aparut intr-o seara in pantaloni scurti si el era singur pe-afara, fumand. M-a scanat de sus in jos cu o privire pofticioasa. Aveam vreo 13 ani. El, 32. A fost singurul care mi-a acordat mult ravnita atentie. L-am dorit de atunci tot timpul si a fost motivul pentru care nu m-am sinucis. Adevar, nu roman.

    I-am spus asta, ca il vreau, ca vreau sa fie el primul meu barbat. Chiar daca nu va fi nimic intre noi vreau sa ma dezvirgineze. Mi-a zis ca se gandeste. Venea seara la firma, pe motiv ca si-a uitat mapa sau ca vrea sa trimita un fax. As ! Ma mangaia, ma lasa sa-l sarut, ma lasa sa devin mai indrazneata, din ce in ce mai indrazneata. Dar pana la sex. I-am strigat ca e un las ca s-a intors la ea. Parea realmente chinuit. Imi explica ca el daca divorteaza de ea nu se alege cu nimic si ca ea n-o sa-l lase sa-si vada copiii. Ca trebuie sa invete meserie de la taica-miu ca sa-si ia afacerea, manageriata momentan de el, in propriile maini. Ce plasa luase toanta, atat de disperata sa-l divorteze. Se credea Sigrid Lindval si pentru ea stearsa si urata de maica-mea era Ide, din Torente, carte pe care eu i-o dadusem idioatei vazand ca-i plac povestile romantioase cu iubiri imposibile.

    Apoi, dupa cateva luni de joaca in care nu se intampla nimic, decat mangaiat timid si \’\’mai lasa-ma sa ma gandesc\’\’ mi-a spus urmatoarele: \’\’Nu o sa fac sex cu tine. Vreau mult asta, dar trebuie sa intelegi ca daca se afla, taica-tu ma omoara, nevasta-mea divorteaza de mine, si eu nu sunt barbatul complicatiilor. Sunt las, da, vreau o viata comoda, ferita de drame. Tu esti o pustoaica instabila, o bomba cu ceas, o sa vrei mai mult decat cateva partide de sex, esti indragostita de mine si nu o sa te multumesti doar cu atat. Si o sa spui, o sa se afle si nu mai vreau sa trec inca o data prin asta, sa mai am treaba cu familia asta. Daca erai fata oricarui barbat de pe planeta asta, fata lui G, de exemplu (n.r. un prieten de-al lui taica-miu) acum eram goi in pat. Dar nu esti, asa ca…poate in alta viata\’\’.

    Si a plecat, lasandu-ma in mijlocul camerei cu bratele suspendate in aer, ca atunci cand eram mica …

    Ala a fost inceputul sfarsitului. Luam pastile, mi se facea frica, vomitam. Imi taiam venele, vedeam sange, sunam la salvare. Si apoi pe maica-mea si ea conducea 30 de km sa vina la mine si cand ii povestea lui taica-miu el ii spunea prin telefon\’\’E o bandita, o prefacuta, n-are nimic, ce depresie, n-ai vazut ce santajista e? Te santajeaza si tu cazi ca bleaga in cursele ei\’\’. O bandita, o prefacuta…. Adevar, nu roman.

    Trebuia sa merg la psihiatru. Si am mers. Trebuia sa-i povestesc de ce sunt asa.

    Si am inventat o poveste. L-am inventat pe Kasim. Am inventat ca taica-miu e un sarantoc betiv (taica-miu n-are scuza alcoolismului pentru comportamentul lui) si maica-mea o taranca supusa si inculta (maica-mea fiind o tipa inteligenta, citita si colerica, deloc supusa). Mi se parea o poveste mai verosimila decat cea reala.

    Am avut aventuri sexuale cu nemiluita. M-am culcat cu cei mai ciudati barbati din cati exista. Voiam sa-i fac sa ma iubeasca, aveam in mine un alean vechi, o nevoie acuta sa fiu validata de barbati puternici. Odata ce ma validau, imi pierdeam interesul pentru ei. Depresiva fiind, povestindu-le de tatal alcoolic si mama taranca supusa care nu existau, oamenii astia se atasau de mine si cadeau, rand pe rand, in complexul salvatorului. Depresia mea lucra acum in favoarea mea, autosabotajul pe care il practicam de ani buni imi oferea beneficii ascunse. Eram sl***, si lor le placea asta, credeau ca ma pot controla mai usor. .Nu e greu de ghicit ca atrageam barbati care erau proiectii ale personalitatii mele contorsionate sau copii fidele ale tatalui meu. Trebuiau sa fie ca el, fiindca in fond de validarea si iubirea lui aveam eu nevoie. Barbati misogini, galanti, megalomani, complexati, obsedati de control, autoritari, inculti….nesiguri. Si toti voiau sa ma salveze si sa ma transforme in umbra lor.

    Pentru lipsa de scrupule a barbatului pe care l-am iubit (cu tot sufletul) de a ma seduce si respinge sexual, stiind trecutul meu si problemele psihice, a tarfei care jubila cand taica-miu imi tragea un pumn in cap pentru copilul ei, a mamei pentru care a contat mai mult dragostea nevrotica pentru barbatul adulterin decat grija pentru bunastarea mea psihica s-a nascut Samara. Si multi altii, care au profitat fara scrupule de inocenta, nesiguranta si nevoia mea acuta de atentie si afectiune. Sau care m-au batjocorit stiind ca sunt prea distrusa si nesigura sa ripostez. Cine razbuna pe fetita aceea care tot ce a vrut vreodata de la viata e sa fie iubita?

    Nicio cantitate de iubire nu o sa-mi repare ranile. Samara, copilul suspendat in timp, hranit cu ura si nepasare, cu frica si jigniri, vrea un singur lucru: razbunare. Si eu ii spun ca nu se poate, ca timpul a trecut, depresia s-a ameliorat, oamenii s-au schimbat, taica-miu de acum nu e cel de atunci, regreta, a imbatranit, s-a maturizat si isi arata, ridicol de stangaci, dragostea pentru copilul lui. Dar ea nici nu vrea sa auda, tipa, urla si imi provoaca insomnii crunte cand nu fac ce zice ea. Si mi-e mila de ea, de toata suferinta ei absurda care capata sens numai prin razbunare.

    Daca in copilarie am avut un tortionar si un dictator in persoana unui tata, acum am un tortionar si un dictator in propria persoana.

    Stiu, si altii au backgrounduri dificile si triumfa peste ele, isi inving demonii. . Eu ma las tarata de acesti demoni fara sa opun rezistenta. In loc sa depasesc obstacolele psihice, mi-am petrecut mare parte din maturitate balacindu-ma in ele. Ma folosesc de aceasta narativa a suferintei personale ca sa evit responsabilitatile de adult. Pentru ca asta simt, ca sunt o victima a tuturor si ca singurul mod de a echilibra balanta este sa ma razbun, sa fac rau. Singurul mod.

    Le-am epuizat deja pe toate celelalte.

  15. norina,irina e doar invidioasa pe talentu tau limbistic.
    asa ie fetele.

    dpmdv ar trebui flu sa te angajeze si sa-ti dea o rubricuta de genu : feminismu radical, noile metode de taiat pewla barbatilor. si sa te pozezi cu tzatzele goale ca femen.
    traficu conteaza.

  16. faina poveste samara.
    doar sfanta noastra biserica ortodoxa te poate ajuta: exorcizarea. sau inotul,dupa cum ti-am mai spus.
    a te masturba cu propria-ti nefericire poa sa fie o kestie calduta, dar dauneaza ficatului pe termen lung .
    evident,ai avut o copilarie tzandari,dar problema e ca ai prea mult timp si-ti folosesti trecutul pe post de instrument de tortura; un instrument care-ti cauzeaza si placere,un fel de dildo imens bagat in coor.
    la munca fetito, fa sport,alearga, cazi epuizata seara, caut-ati un flacaneatza, tranteste un copil si gata.

    arbeit macht frei.

    azi e prima zi a restului vietii tale.
    su pune mana in plm mea pe mancare si invata sa faci o ciorbitza caci esti femeie si copilu o sa vrea de mancare.

  17. Cucu, i-aute ia ! Ia la el !! Aici Cucu sau Cucurigu, acolo Hamham….

    \’\’Măritaţi-vă şi faceţi copii, asta e soluţia.\” Hai lasa-ma! In ce fel poate satisface dragostea pentru un copil dragostea romantico-sexuala, care este o nevoie cu totul diferita?

    apai draga tara, dupa ce te casatoresti si speli izmenele lu barbatu-tu, si/sau bebitza nu face cacutz 4 zile, zau ca nu te intereseaza in ce masura folosirea barbatului doar ca anexa la mataranga, te transforma in cimpanzeu.

    astea-s preocupari de adolescenta sau femeie solo, care inca nu si-a format cuibul.

    amu treci la facut copii tara!\’\’

    N-am ce face la ora asta, stau sa-ti citesc comentariile de pe alte site-uri. Si, aparent, toate femeile, indiferent de problemele lor existentiale sau sexuale, primesc acelasi sfat de la tine. SUNT GELOASA ! MOR !!!

    :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Lasă un răspuns la Irina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.