Cat costa un parfum, de fapt?

Sunt genul de femeie care e in stare sa se intoarca acasa, de la jumatatea drumului, daca imi dau seama ca am uitat sa folosesc parfum. Fara mirosul lui, ma simt dezbracata, nu ma simt intreaga, parca mi-ar lipsi un membru si am o stare de agitatie toata ziua. Stiu, asta e o slabiciune. Una deloc rara, de altfel. Nimic original sau iesit din comun aici. Am mai multe prietene care se simt la fel fara adierea familiara.

Nu cred ca m-am intrebat vreodata insa, in mod serios, care e costul de productie al unui parfum. Eram constienta de faptul ca marketingul, reclama adauga multi lei pretului de la raft, dar nu stiam cati anume. De dimineata insa, o colega m-a intrebat cam cat estimez eu ca ar fi pretul de productie al unui parfum Chanel, de exemplu. Intuitiv, am raspuns “100 de lei”, aproximand pretul la raft undeva in jurul a 500 lei (desi multe dintre parfumurile Chanel depasesc aceasta suma). Raspunsul ei a fost “2 euro”. Adica nici macar 10 lei.

Citeste si:  Gica Contrafacere – autodenuntul stangaci al unui hacker nemultumit

Am fost contrariata. Da, stiu, reclamele cu Keira Knightley costa mult. Marketingul, publicitatea, prezentarea produsului la fel. Fabulos. Nu am studii economice, dar nici nu levitez legata de un norisor roz cu un fir de ata, bleu-ciel. Dar nu banuiam ponderea acestora. Nu banuiam cat de ieftin e, de fapt, lichidul coniac din flaconul de pe masuta de toaleta.

Nu am crezut-o desi sustinea ca informatia vine de la un profesor care preda la Institutul de Moda de la Paris. Si am incercat sa verific. Internetul este destul de zgarcit cu astfel de informatii, parca as fi incercat sa patrund in culisele Pentagonului. Si totusi, ceva, ceva, tot am gasit. Acum doi ani, cei de la Nouvel Observateur au dedicat un material numit “La guerre des nez” industriei parfumurilor. Printre alte materiale, un tabel defalca astfel cei 100 de euro pe care ii dam pe un parfum mediu: concentratul de parfum 1-1,5 euro, 3 euro flaconul si ambalajul, 19,6 euro taxa pe valoare adaugata (vorbim despre Franta anului 2011), 36 de euro distributia, 25 euro reclama etc. Asadar profesorul avea dreptate.

Citeste si:  Eu, misoginul de rit nou

La propriu, componenta de care avem nevoie, de fapt, are cel mai mic pret din tot produsul. Un pret ridicol, umilitor. Valoreaza mai putin decat cutia care-l contine.

Exista un paradox aici: acum 50, 60 de ani, un parfum era un produs de lux. Productia lui in sine, ingredientele costau foarte mult. Azi, odata cu progresele din industria chimica, cu noile descoperiri de substante sintetice, care reproduc destul de fidel mirosurile celor naturale, odata cu extinderea culturilor de flori, pretul de productie a scazut foarte mult, dar pretul de la raft tot urca fara ca asta sa insemne si o crestere in calitate. Luxul se refugiaza in cutie, in promovare, nu in produs in sine.

Citeste si:  Eu maine strang gunoaie. Tu ce faci?

Sigur, in crearea unui parfum nu sunt relevante doar ingredientele folosite. Ci creativitatea, dozajul lor, originalitatea. Un “nas” bun costa iarasi fabulos. Vedetele de pe afise au tarife deloc modeste. Dar tot mi se pare bizar sa dam maruntis pe produs in sine si o avere pe… ambalajul ei.

Ca sa inchei intr-o nota optimista: am stiut mereu ca, de fapt, cumpar o poveste frumos mirositoare. Ce nu stiam insa era dozajul mitologiei cu care opera.

Daca voi stiati deja toate astea, imi cer scuze pentru redundanta. Sunt ca un microbist care nu stie ce contracte s-au incheiat cu sponsorii.


5 Comentarii
  1. Ai cel mai mare adevar. Nu e prost cel care vinde, este prost cel care cumpara. Toata prostia se traduce din lipsa de informatii pe care nici un producator de cosmetice in astfel de situatii nu ar divulga. Pana la urma traim intr-o tara a „baietilor destepti” si in jurul lor o gramada mare de prosti.

  2. 2 euro????? atat e lichidul???
    Adica eu de fapt nu finantez locurile de munca ale celor care fac parfumuri, eu de fapt o finantez pe Madonna??
    OMG!!!

  3. incredibil. Nu-mi vine sa cred ca vorbim de 3 euro parfumelul din sticla. Deci eu dau sute de lei pe o apa ieftina, de fapt? Ce inseamna economia de piata, dorinta de imbogatire, societatea de consum… Suntem sclavii a ce credem ca ne trebuie. Credem ca ne cam trebuie tot.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.