Cat de toleranta e bine sa fii intr-o relatie?

Sa-l las, sa nu-l las? Sa-i accept, sa nu-i accept? Sa-i trec cu vederea, sa nu-i trec? Uneori avem impresia ca aceste indoieli nu se mai termina niciodata. Uneori, sa ne schimbam pe noi insene este mult mai usor si mai eficient decat sa asteptam sa se schimbe altii. Dar pana unde si pana cand trebuie sa acceptam „neschimbarea” celorlalti?

Stim cu totii ca situatiile potrivnice ne inconjoara in fiecare zi, oriunde. Vecinul de deasupra s-a gasit sa dea gauri in pereti cu bormasina taman sambata dimineata la ora sapte, cand ti-e somnul mai dulce si este ziua ta libera. La serviciu, seful are nevoie sa se simta foarte destept si, din acest motiv, incearca sa te puna pe tine tot timpul intr-o situatie incomoda si neplacuta. Maricica de la contabilitate iti face bilantul la doua zile dupa ce i-l ceri tu, iar secretara s-a gasit sa isi faca unghiile la birou si tu esti obligata sa ii suporti mereu mirosul de acetona desi esti alergica. Cum asta nu ar fi de ajuns, lucrurile continua si acasa. Mama sau sora te suna sa vii de urgenta la ele, pentru ca au nevoie de ajutorul tau pentru fixarea jaluzelelor. Dar ele nu stiu ca tu abia venisei si tocmai ce te intinsesei pe canapea si isi trageai sufletul dupa zece ore de munca. Si cum asta nu ar fi nimic, sotul tau se gaseste ca trebuie sa faca un proiect foarte important la calculator, tocmai cand era ziua voastra de curatenie.

Ce poti face cand simti ca iti plesneste capul de atatea probleme? Sa ii spui Maricicai sa fie gata cu bilantul la timp? Sa iti rogi secretara in mod solemn sa nu isi mai ojeze unghiile la birou, sa ii racnesti sefului ca e un mare tantalau ori sa le spui mamei si surorii tale sa isi gaseasca alte ajutoare pentru treburile lor casnice? De pilda, sa cheme un vecin, sa telefoneze la un serviciu specializat, numai sa scapi de ele. Sa te opui ar fi o cauza pieduta. Nu poti lupta de una singura impotriva lumii intregi. „Incearca sa o dai la pace!”, ar spune unii. Intelege, asculta, tolereaza ar putea spune altii. Dar pana cand? Poate ca ai rabufni tu! Uneori, chiar daca tu esti de alta parere, situatia privita din unghiul celorlalti poate sa apara exact invers. Faptul ca Maricica de la contabilitate nu ti-a dat bilantul la timp nu este un capat de lume, sefii sunt oricum ciudati in sinea lor si se cred atotstiutori, secretara e intr-adevar cam natanga, dar poate daca o vei ruga frumos va inceta, iar mama si sora ta nu te-au rugat sa le aduci totusi luna de pe cer.

Citeste si:  Perfecte si imperfecte

Insa cum stau lucrurile in relatie? Dupa cum stiti si voi, exista un vechi proverb care spune: „Cum ti-l cresti, asa ti-l ai!”. Noi am spune ca este perfect adevarat din moment ce sotul sau iubitul tau iti prinde slabiciunile. Toleranta face bine, insa nu dusa la extreme. Uneori, cand esti prea bun si rabdator, s-au putea ca ceilalti sa profite de pe urma ta. Chiar si iubitul! In loc de o seara cu baietii la meci isi va lua doua sau chiar trei, soacra va ajunge sa te viziteze zilnic, tu vei fi responsabila de tot, iar sotul tau probabil ca nu va mai ridica nici un pai de pe jos.

Totusi, ce inseamna sa fii tolerant? In primul rand, sa accepti ca exista diferente. Sa incerci sa intelegi modul in care ceilalti sunt diferiti fata de tine si sa nu ii condamni. Sa respecti aceste diferente si sa inveti sa traiesti linistita cu ele. Toleranta presupune un „alt fel” al celuilalt. Acest „alt fel” al celorlalti poate sa se bata uneori cap in cap cu felul tau de a fi. Si tocmai de aici apar problemele. Prin urmare, toleranta inseamna sa te straduiesti sa accepti un lucru cu care, in realitate, iti vine foarte greu sa fii de acord.

Citeste si:  Ai lui nu te suporta? Gresit!

Asadar, ai de ales daca sa tolerezi obiceiul sotului de a-si arunca sosetele dupa usa sau nu, daca tolerezi ca nu isi stranga masa acolo unde a mancat, daca ii tolerezi vorbele urate sau chiar jignirile. Toleranta incepe inca din familie, atunci cand de mici copiii imita atitudinea parintilor.

Pentru a avea o relatie reusita cu altii, insa si cu partenerul de viata, trebuie sa stii sa diferentiezi toleranta de ceea ce nu inseamna toleranta adica indiferenta, resemnare, disimulare. Daca nu iti pasa de un anumit lucru, asta nu inseamna ca il tolerezi. Toleranta se refera la situatia cand ai putea sa respingi un lucru, insa tu alegi sa il intelegi si sa il accepti.

Resemnarea inseamna sa accepti ceva numai pentru ca stii ca acel ceva nu poate fi altfel, nu se poate schimba. Resemnarea implica un amalgam de sentimente si frustrari care, la un moment dat, vor rabufni. Asadar, mai bine spune lucrurilor pe nume.

Disimularea se refera la situatia in care te prefaci ca esti de accord cu un lucru, numai ca sa faci impresie buna sau ca sa eviti alte neplaceri. Si in acest caz, mai devreme sau mai tarziu, vei rabufni. Asa ca tot sinceritatea si dialogul vor fi mai bune chiar daca pentru moment ceilalti nu sunt de acord cu tine.

Toleranta pleaca din subconstient. Totul depinde de modul in care pui problema. Daca ii vei gasi vesnic scuze sotului tau, asta inseamna ca niciodata nu vei vedea gravitatea faptelor lui. Este exact ca in cazul bunicilor si al nepotilor. Se stie clar ca acestia sunt mult mai permisivi cu nepotii decat ar fi parintii. Toleranta lor se trage tocmai din faptul ca ei gasesc gesturile nepotilor minore si de trecut cu privirea. In plus, datorita conjuncturii, acestea prind o conotatie de divertisment, iar daca in plus mai produc si buna dispozitie, nu le ramane decat sa astepte urmatoare nazbatie pentru a se mai distra inca o data. Bineinteles ca nu putem spune acelasi lucru si in cazul partenerului tau, insa daca vei fi permisiva o data si te vei obisnui cu ideea ca el sa vina tarziu acasa prima noapte, cu siguranta a doua iti va fi mai usor, iar a treia si mai usor. Si uite asa, se va forma un cerc vicios deoarece el iti va prinde slabiciunea, dar va sti ca i se permite.

Citeste si:  Gica Contrafacere – autodenuntul stangaci al unui hacker nemultumit

Asemenea copiilor, si barbatii pot fi educati. Asadar, pentru a incepe sa tratezi problema iubitului tau, incearca sa te pui in pielea lui si sa il intelegi. Este posibil sa apara divergente. De exemplu, faptul ca lui i se pare normal sa omita anumite amanunte, cum ca aseara, spre exemplu, nu a mai ajuns la meci, ci in club cu prietenii. Chiar daca la prima vedere lui nu i se pare un lucru grav, explica-i implicatiile purtarii lui si intreba-l, de asemenea, cum s-ar simti el daca ar fi in locul tau. Purtarea lui denota tentinta de a minti, iar daca azi i-a fost usor sa minta cu un asemenea lucru, maine cu siguranta ii va si mai usor sa te minta cu un altul. Asemenea gesturi nu trebuie sa treaca drept tolerate. Acesta este, de exemplu, un motiv pe care nu ar trebuie sa il treci cu vederea.

Asadar nu poti fi de acord cu purtarea lui. Totusi, pe tot parcursul perioadei de „educatie”, incearca nu fii prea intransigenta si sa il pui in inferioritate deoarece s-ar putea sa ii subminezi increderea in sine si nu ai face altceva decat sa il impingi tot spre minciuna. Ceea ce poti face este sa ii sporesti increderea in tine si sa ii dai libertatea de a se exprima cat mai sincer. Incearca sa il aduci pe drumul cel bun fara amenintari, jigniri sau presiuni din partea ta.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.