Ceva nou, fin, inedit: faptul ca putem face bine

In haosul ultimelor zile, ne-am aflat cu totii intr-un montagne russe emotional. Am pendulat intre durere si speranta, intre sila si solidaritate, intre lehamite si implicare. Vestile care s-au succedat de la ora la ora, evenimentele care atingeau laturi atat de diferite intre noi, toate astea ne-au lasat epuizati, storsi de energie, zgarmand febril dupa resturi de umanitate.
Acum, la o saptamana de la incendiul din Colectiv, dupa atatea zvonuri si lupte cu institutii, laice sau nu, pot sa spun urmatoarele:

– Cele rele s-au confirmat.
– Cele bune le-au infirmat pe cele rele.

Stiu ca pare paradoxal. Dar lasati-ma sa detaliez putin. In timp ce prejudecatile din portretul robot al romanului zis de rand s-au confirmat, actiunile concrete le-au infirmat.

Citeste si:  Unde mai gasim aur, in afara de Rosia Montana? In cuvantul "Bacalaureat"

Da, suntem isterici.

Da, suntem carne de tun pentru manipulari.

Da, suntem analfabeti politic, analfabeti social, habar n-avem de separatia puterilor in stat, habar n-avem de drepturi si obligatii, habar n-avem de atributiile unui presedinte si, neavand habar, ii cerem lucruri prin care ar incalca legea daca ne-ar asculta, pe de alta parte, ce poate face nu-i cerem, habar n-avem nici de biserica desi facem religie la scoala, iar asta mi-a devenit evident de cand am vazut atatea si atatea cereri cu demisia Patriarhului (acesta nu poate sa-si dea demisia, ca nu e precum ministrii, el a fost ales de un Sinod).

Citeste si:  Cursuletele-minune!

Da, suntem suspiciosi, nu avem incredere din motive total arbitrare, dar, simultan, abia asteptam un tatuc dornic sa ne mai preia din povara responsabilitatilor pe care nu avem chef sa ni le asumam.

Cu toate acestea.
Am vazut atata mobilizare zilele astea, atata unitate cat n-am crezut ca poate fi posibil. Medici si asistente care muncesc pana la epuizare, oameni care cumpara medicamente din strainatate, voluntari care duc alimente, cafea, apa medicilor si rudelor din spitale, romani care se ofera sa gazduiasca apartinatoriicelor transferati la spitale din afara tarii, psihologi care ofera consiliere victimelor supravietuitoare si rudelor acestora, campanii de donatii, licitatii pentru strangerea de fonduri. Toate astea m-au facut sa-mi spun ca nu e totul pierdut, ca a mai ramas ceva acolo, ceva ce merita salvat. Fantastica mobilizare a oamenilor de rand.

Citeste si:  Imi dati voie sa ratez? Multumesc

Drama de la Colectiv nu i-a durut doar pe cei de acolo si pe rudele si prietenii lor. La un nivel subtil, drama de acolo ne-a atins pe toti. De 10 zile ne simtim in doliu. Sigur ca nu se compara cu ce simt cei apropiati, dar un fir invizibil ne-a unit pe toti si ne-a facut sa ne simtim parte a ceva ce nu stiam ca exista: o comunitate.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.