fbpx

Cine ne creste copilul? Bunicii sau bona?

In ultimii ani, se pare ca s-a inregistrat o crestere spectaculoasa a numarului de nou-nascuti. Desi, pentru o perioada tinerii parinti abandonasera sarcina procrearii, iar autoritatile se plangeau ca natalitatea este in continua scadere, iata ca in prezent micii copilasi umplu parcurile de pretutindeni. Cineva spunea odata: „Sa faci copii este simplu, mai greu este sa ii cresti.” Bineinteles ca toate cascam ochii mari, dand din umeri si imaginandu-ne ca partea cea mai grea a statutului de mama este nasterea si nicidecum ce urmeaza dupa.

Ca tinerii din ziua de astazi ajung sa se casatoreasca din ce in ce mai tarziu nu este o noutate, insa ca ajung sa faca un copil dupa copil, asta da, este o noutate. Desi traim vremuri grele, femeile nu se dau in laturi de la a face planuri despre cati copii vor sa aiba si la cata diferenta unul fata de celalalt. Se pare ca, la un moment dat, acestea gasesc in „facerea” de copii o evadare pentru a nu mai merge la serviciu. Nici nu se termina bine post-natalul primului copil ca ele deja sunt insarcinate cu al doilea. Si nu, nu sunt cazuri izolate. Personal, cunosc o multime de mamici sau cupluri care, dupa doi ani de stat acasa, isi prelungesc perioada cu inca doi.

Desi pana mai ieri se vaietau cum ca este extrem de greu sa cresti un copil, iata ca ele se contrazic singure facand planuri pentru un al doilea destul de repede. Altfel cum putem explica faptul ca ele se pregatesc sa mai aduca pe lume un copil in conditiile in care primul nu are nici doi anisori? Cand nici nu te intelegi bine cu primul, vine al doilea. Abia cand te bucurai ca ai scapat de trezitul noaptea, plansete pana dimineata, durerile dintilor, vaccinuri si multe altele iata ca te procopsesti cu alte oracaieli, alte zbierete si o vei lua din nou de la capat, insa de data aceasta la dublu.

Citeste si:  De ce sa fim consultanti de resurse umane?

Intr-adevar, te vei bucura de faptul ca ai copii cu varste apropiate care se vor putea juca si creste impreuna, iar pe de o alta parte, tu ai scapat de o „grija”. Fiindca practic, cam asa stau lucrurile. Copiii sunt priviti ca niste sarcini de indeplinit, niste misiuni. Ei trebuie sa vina pe lume pentru ca asa ne spun legile scrise si nescrise ale societatii, asa ne spun prejudecatile si ideile preconcepute, mama, bunica, soacra, etc.

Poate ca tocmai de aici a pornit si fenomenul „bona”. Desi mamicile care aduc pe lume un copil nu se pregatesc sa se intoarca la serviciu, ele isi angajeaza totusi o persoana care sa le „ajute” sa aiba grija de copil, asta daca bunicii nu sunt disponibili. Desi pare ilogic, tinerii sau mai putin tinerii parinti ajung sa plateasca un salariu pe care sotia nu il ia, bonei. Si asta pentru ca tanara mamica nu se poate descurca.

Este adevarat ca un ajutor este binevenit intotdeauna din partea altcuiva, mai ales acolo unde chiar este necesar. Insa bona din zilele noastre a devenit mai mult un moft. Fie ca alegi sa te intorci sau nu la serviciu, bona trebuie sa fie prezenta. Ca doar nu se stie niciodata cand ai nevoie de ea!

Intelegem cazurile in care mama are o problema de sanatate ori vin pe lume gemeni sau chiar si posibilitatea de a te intoarce la serviciu, fiind presata de lipsa banilor. Insa nu le putem intelege pe cele care prefera sa piarda cele mai frumoase momente din viata copilului lor si aleg sa nu se bucure de ele, doar pentru a reveni pe meleagurile muncitoresti desi nu ar fi nevoie. In cazul acestor femei, de vina cred ca este mai degraba dorinta de a fi in ton cu moda, de a fi in continuare o persoana emancipata, ori plictiseala, dorinta de a iesi din monotonie.

Citeste si:  Mardeiasii tin conferinte de presa

Inainte, credeam ca numai oamenii bogati isi permit sa isi ia bona. Pentru ca, in mintea mea, imi imaginam ca, pe langa cheltuielile de rigoare ale copilului, care sunt si asa enorme, un salariu in plus platit bonei ar trebui sa iti lase buzunarele fluturand in vant. Dar uite ca aceasta idee mi-a fost infirmata de faptul ca nu trebuie sa te dea banii afara din casa pentru a-ti angaja o bona.

Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca ma scotea din minti o alta idee si mai nastrusnica. „Fac copil, dar i-l dau mamei sa mi-l creasca si eu il iau mare cand trebuie sa il educ.” Aceasta fraza inca imi rasuna in urechi si tample si nu am auzit-o o singura data, de la o singura persoana. Pai, in acest caz, lucrurile se simplifica simtitor. Faci copii ca sa ti-i creasca altii, in timp ce tu iti vezi de ale tale. Pe unul il dai parintilor, pe unul socrilor, si ai rezolvat. Eventual, daca mai vine si un al treilea, iti iei bona sau il dai la schimb, ti-l da pe cel mare inapoi si i-l dai pe cel mic. Si uite asa, copiii cresc mari si tu ii iei gata de dus la scoala.

Daca am incercat sa ripostez si sa spun ca nu mi se pare normal sa faci copii si sa ti-i creasca altii, am primit un alt raspuns la fel de elaborat ca si primul: „Pai ce, pe noi nu ne-au crescut bunicii?”. Aham, deci cam asa stau lucrurile, mi-am zis eu in sinea mea. Da, poate ca ne-au crescut, pe unii dintre noi, dar ne-au crescut pentru ca atunci erau alte vremuri. Si asta nu este doar un cliseu, ci pura realitate. In conditiile in care post-natalul mamei tinea patru, maxim sase luni, era de preferat sa iti lasi copilul cu bunicii decat sa il duci la cresa, asta in cazul in care ti-l primea.

Citeste si:  Raiul, iadul sunt in noi

Unui copil ii modelezi deprinderile de mic. Nu este de ajuns sa il iei la sapte ani si abia atunci sa il educi cum vrei tu. Dincolo de educatia pe care o va primi de la tine sau de la altul, sta propria lui personalitate, mostenirea lui genetica. In tot acest timp, cat va sta departe de tine el isi va forma propriul fel de a fi, chiar daca acesta este unul nedefinit si in continua schimbare.

Trebuie sa stii din capul locului ca bunicii au un fel de a-si creste nepotii mult mai permisiv decat au parintii. Nu spune nimeni ca acestia nu s-ar ingriji de ei asa cum trebuie, insa i-ar rasfata peste masura si i-ar forma dupa bunul lor plac sau dupa cum ar crede ei de cuviinta.

Dupa toate acestea, toti parintii se plang ca bunicii le-au stricat copiii. Ca nu ii mai pot educa asa cum vor ei, ca sunt obraznici, ca sunt neascultatori, ca sunt excesiv de rasfatati. Dar asta este situatia. Comoditatea se plateste!

Asadar, tinerelor mamici, ganditi-va de doua ori inainte de a face un copil. Nu trebuie sa va grabiti daca simtiti ca nu este momentul si sa alegeti sa aduceti un copil de lume doar pentru ca asa trebuie. Un copil implica maximul de responsabilitate si de atentie.

3 Comentarii
  1. ” Insa nu le putem intelege pe cele care prefera sa piarda cele mai frumoase momente din viata copilului lor si aleg sa nu se bucure de ele, doar pentru a reveni pe meleagurile muncitoresti desi nu ar fi nevoie. ”

    Mda, cred ca dra Iulia ar fi fost perechea perfecta pt. Torquemada. Sau mai simplu: renunta la astfel de teme.Iti lipseste ceva esential, cum ar fi empatia.

  2. asa este, copilul trebuie crescut de catre parinti. bunicii te ajuta, dar nu e ok sa ii educe de mici un batran cu alte conceptii, care vine din alte vremuri, cu alte idei.. lucrul asta se va reflecta puternic in personalitatea celui mic mai tarziu..intr-adevar, nici eu nu inteleg carieristele care exagereaza cu munca si cariera lor si renunta la cei mai importanti ani din viata copilului si cu atat mai putin inteleg de ce si-ar lasa cineva copilul in mainile unui strain, anume bona.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.