Daca urmariti la televizor interviuri cu tinere din diferite trupe ale momentului veti gasi in mod cert cateva trasaturi comune din care este posibil sa trageti concluzia – gresita as spune eu – ca respectivele caracteristici sunt cele necesare pentru a accede intr-o cariera in lumea show-biz-ului. Aproape nu am intalnit vedeta de varsta medie spre tanara care sa nu afirme urmatoarele:
– eram o rebela de mica;
– ma inteleg mult mai bine cu baietii, cei mai buni prieteni ai mei sunt barbati;
– daca e vorba sa ma autocaracterizez: sunt o nonconformista.
Partea mai putin constientizata a nonconformismului este ca daca toti suntem nonconformisti in aceeasi directie inseamna de fapt ca ne conformam unui trend, adica suntem conformisti in nonconformismul nostru … intelegeti ce vreau sa spun, nu?
Este atat de la moda sa fii rebel, incat jucam toti rolul revolutionarului, al adeptului eterogenitatii, ne prefacem ca suntem impotriva uniformizarilor de orice fel, ne laudam cu gandirea noastra libera si atat de lipsita de prejudecati. Dar si sa consideri valoare lipsa de prejudecati poate fi o prejudecata! Am ajuns sa nu stim unde trebuie sa ne oprim, unde este vorba de idei preconcepute si unde este vorba de bun-simt.
Insasi ideea total lipsita de prejudecati – (spun unii): „cand eram copil ma jucam cu baietii si nu cu fetele” are la baza un morman urias de idei preconcepute inoculate, dar poate neconstientizate in copilarie: baietii sunt mai „smecheri”, mai interesanti, fetele sunt prea proaste si prea anoste ca sa-mi pierd timpul cu ele, eu bineinteles fiind exceptia.
Iata care este definitia nonconformismului in dictionar: tendinţa de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradiţiile unui anumit mediu. Initial nonconformismul a fost o reactie la mentalitati reductioniste, discriminatorii, dar am largit sensul atat de mult incat am ajuns sa numim nonconformism si faptul ca nu ne salutam dirigintele pe strada asa cum fac ceilalti fosti colegi.
Societatea exista in forma ei actuala pentru ca noi toti (sau, ma rog, inaintasii nostri) am hotarat sa respectam un set de norme care ingradesc poate anumite libertati personale dar preintampina incalcarea altora mai grave. A fi nonconformist inseamna in viziunea mea a lua atitudine impotriva unor idei invechite dar bine infipte in memoria sociala, a fi diferit fara sa incalci libertatile nimanui. Aceste mentalitati invechite sunt insa astazi suprapuse de catre unii dintre noi cu normele de bun-simt care ghideaza societatea. Personal consider ca daca te-ai hotarat sa alergi gol pusca pe strada doar pentru a arata ca putin iti pasa de faptul ca societatea interzice si blameaza un astfel de comportament (nu ma refer la actiunile organizate si anuntate ca forma de protest non-violent) – te-ai departat destul de mult de ideea de nonconformism in sensul ei trendy si te-ai apropiat de cea de „nesimtire”. La fel si daca te-ai gandit ca, dupa un gratar la padure, nu este cazul sa strangi resturile care au ramas dupa tine pentru ca… cine se crede ala care a pus pancarta cu „va rugam nu lasati gunoaie in padure!”.
S-a ajuns la situatia penibila in care nonconformismul este considerat echivalent cu proasta crestere, cu obraznicia, cu indolenta … ba, mai rau, este si la moda! Ceea ce nu inteleg eu e cum putem fi toti nonconformisti … cine ramane de partea cealalta a baricadei, adica in tabara conformistilor?
este la moda da sa fii nonconformist. dar este la mmoda un \\\”nonconformism\\\” lipsit de fond; nu este vorba despre o furtuna de idei care se exeriorizeaza printr-o atitudine cum ar fi normal ci doar IMAGINE lipsita de orice reflexivitate. ai dreptate – doar tupeu si nesimtire ascunse sub un cuvant la moda.
asa este , si confudarea neconformismului cu nesimtirea este ca atunci cand, dupa 89\’ ideea de libertate a fost confundata cu libertinismul, fiecare facnd ce-i trece prin cap, fara a avea vreo logica in consecintele faptelor efectuate… ce sa zic lumea s-a intors cu fundu in sus…