fbpx

Contractul prenuptial – sentimente si asigurari

Pe undeva, sunt o romantica. Desi nu traduc asta in trandafiri rosii, capsune, catrene dulci si bai cu lumanari. Codul meu estetico-amoros este altul. Sunt insa o romantica in sensul ca-mi pierd adesea simtul pragmatic si in acela ca picioarele mele mai mult leviteaza decat sa calce apasat.

Pana acum ceva timp, de contracte prenuptiale auzisem numai din filme si din revistele paginilor de scandal care relatau divorturile hollywoodiene. La noi, lucrurile erau clare si nu prea. Bunurile dobandite in timpul casatoriei erau comune, deci divortul includea de cele mai multe ori si procedurile legate de partaj. Bunurile pe care unul dintre soti le avea dinaintea incheierii casatoriei ramaneau ale sale si dupa divort. La fel si cele mostenite sau donate.

Conform Codului Civil intrat in vigoare in octombrie 2011, acum pot fi si la noi incheiate contracte prenuptiale, denumirea din legislatia romaneasca fiind conventii matrimoniale. Contrar aparentelor, contractele prenuptiale nu sunt o inventie americana, ele au aparut, de fapt, in codul lui Napoleon, chiar in zorii secolului XIX. La noi, sistemul juridic de tip nou (imitand modelul sovietic) a eliminat din legislatie contractul prenuptial in 1954. Timp de un secol si jumatate, functionasera acest tip de contracte, ele fiind intalnite in multe dintre casatoriile incheiate intre familiile instarite. Asadar, sunt departe de a constitui o noutate.

Citeste si:  UE, CE, Barroso, PPE: Shut up!

Conventia poate fi incheiata la orice notariat, iar asupra termenilor cei doi pot reveni, pot renegocia inclusiv in timpul casniciei.

Ce prevederi poate contine conventia matrimoniala
Prevederile se refera mai ales la regimul de separatie a bunurilor in caz de divort, la bunurile familiale, la datoriile pe care una dintre parti le-ar putea acumula, dar nu se limiteaza la acestea. De exemplu, se pot include puncte referitoare la responsabilitatile sotilor privind copiii deja existenti (eventual, dintr-o casatorie anterioara) sau la cei care urmeaza sa se nasca. Aceste amanunte se pot dovedi importante intr-o actiune in instanta, mai ales daca unul dintre soti renunta, sa zicem, la cariera pentru a se dedica educatiei si cresterii copiilor.

Avantajul cel mai important pe care sustinatorii acestui tip de contract il invoca cel mai des consta in economia de timp, stres si bani. Am auzit cu totii de cat de complicat poate fi un divort atunci cand exista bunuri de impartit si ce traume emotionale poate lasa (sa alergi dupa martori nu e deloc o sarcina comoda). Printr-o conventie matrimoniala bine intocmita, divortul devine o formalitate.

Citeste si:  20 de euro: pretul femeilor de calitate

Biserica s-a declarat o oponenta ferma a acestui tip de contract, pozitia acesteia fiind ca cei doi soti sunt incurajati inca de la inceput sa divorteze si ca societatea n-ar trebui sa puna la dispozitia cuplurilor instrumente care sa faciliteze destramarea lor, ci, din contra, sa militeze pentru reconciliere.

Sigur, poate ca este usor ridicol sa ne punem aceasta problema atata timp cat nu avem averi fabuloase de aparat, iar diferentele de cont bancar intre noi si partenerii nostri sunt insesizabile. Doar nu incheie nimeni conventie pentru un laptop, o masina de spalat, o Skoda si niste mobila de la ikea. Cel putin, asta sper! Nu suntem nici vedete, nici copii de politicieni. Dezbaterea este una de principiu, caci am auzit doua tipuri de abordare. Tabara pro sustine ca un astfel de contract tocmai asta incearca: separarea finantelor de sentimente (daca sentimentele sunt autentice, n-ar trebui sa ne deranjeze o intelegere care sa reglementeze aspectul financiar), iar cealalta spune ca demersul taraste o relatie sentimentala pe terenul mercantilului si ca pune la dispozitia unuia dintre soti un instrument de santaj in cazul in care apar probleme in casnicie.

Citeste si:  Hainele tale: Personalitatea ta

Pentru cei lucizi, e doar o polita de asigurare. Oamenii care nu se lasa niciodata pe deplin imbatati de endorfine si care pastreaza urma de luciditate a lui “in caz ca”. Si pe care, da, suntem tentati de multe ori sa-i blamam. Uitandu-ne insa si la ceilalti, care ieri pluteau tarati de fluturii din stomac si atat, iar azi ii vedem balacindu-se in mocirla, aruncati asupra unei case sau asupra unei bucati de pamant, pe care li s-au inclestat mainile odinioara datatoare de mangaieri.

Ca sa inchei intr-o nota anecdotica, am citit despre un caz din Florida, cazul Cantor vs. Palmer. Cei doi incheiasera un contract prenuptial prin care ea se angaja sa renunte la orice fel de pretentii financiare in caz de divort. Daca mariajul rezista “pana cand moartea ne va desparti”, ar fi urmat sa mosteneasca toate proprietatile sotului prin testament. Cea care a dorit anularea acestui contract a fost sotia, reclamand faptul ca nu stia la data incheierii contractului ca sotul ei era atat de… sanatos.

3 Comentarii
  1. Nu inteleg rostul unui asemenea contract.
    Este garantia neincrederii.
    Din start, se pleaca cu neincredere!
    Cam urata a ajuns dragostea in vremurile noastre!

  2. asa e, bine punctat, Maria. ce urata a ajuns dragostea in vremurile noastre. Daca pui dinainte poblema ca poate nu te intelegi si o sa ai de impartit chestii.. Asta e, se intampla in America, unde Hollywoodul castiga milioane de dolari pe care trebuie sa ii protejeze cumva. Tocmai sumele astea aduc planeta la pieire. Nu mai exista simtul masurii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.