Control freak in viata de familie?

Saptamana trecuta, in cadrul unei discutii intre fete – o discutie bineinteles rautacioasa in prima instanta la adresa sexului tare – s-au tras cateva concluzii foarte interesante. In primul rand, toate femeile sunt mai mult sau mai putin control freak, mai ales in latura casnica a vietii noastre. Vrem sa stim tot ce se intampla in casa, nu ne intereseaza diviziunea muncii cu tot cu diviziunea responsabilitatii aferente si totusi ne plangem mereu ca tot greul il ducem noi.

De exemplu, daca el s-a oferit sa faca ceva de mancare pentru ca ne-a vazut foarte obosite, nu numai ca nu il lasam deloc in pace, dar nu putem sta linistite intinse in pat decat daca stim ca dansul a pus in salata nici mai mult nici mai putin decat 10374 de grauntei de sare – pentru ca asa i-am explicat noi ca se pune!!! – sau ca patrunjelul a fost introdus in ciorba cu exact 3 secunde inainte de a se stinge focul – in caz contrar nici nu vrem sa ne gandim ce grozavie a iesit! Aaaa, sa stim ca asa a facut inseamna sa-l strigam din 3 in 3 minute sau sa ne invartim cu o mutrita de victima scoasa din sarite pe langa el, aruncindu-i priviri graitoare cum ca nimic nu este in stare sa faca fara noi, desi nu numai ca nu ne ceruse ajutorul, dar chiar isi atribuise de buna voie si nesilit de nimeni sarcina de a face mancare.

Citeste si:  Iubim barbatii calmi, nu-i asa?

Un alt exemplu ar fi legat de imbracaminte: il criticam ca nu este in stare sa-si cumpere nimic frumos fara noi si in fiecare dimineata ii spunem ca nu este bine asortat si ii scoatem noi din dulap tot ce ii trebuie ca sa plece ok la job. Pe scurt: nu-i lasam niciun fel de libertate de actiune, il facem dependent de parerea noastra, o dependenta grozav de comoda pentru el si de obositoare pentru noi. De aici pana la a-l vedea tolanit in pat dimineata pana cand tu ii aduci o pereche de sosete ‘ca stii, iubi, ca eu imi aleg numai prostii din dulap’ si a-l privi murind de foame daca tu pleci trei zile de acasa nu este decat un pas! Ca veni vorba de asta – probabil multe dintre voi cunosc acea fata cu ochi mari si sprancene ridicate atunci cand il anunti ca nu vei fi in preajma o saptamana caci pleci in vizita la mama:’Si eu ce mananc?’.

Citeste si:  Exista viata dupa moarte?

Pe langa lenea caracteristica genetic majoritatii reprezentantilor partii masculine a Terrei, haideti sa recunoastem ca si noi participam cu varf si indesat la transformarea barbatilor de prin preajma in niste neajutorati care, decat sa se gandeasca pe unde o fi uleiul, mai bine asteapta sa ajungem acasa ca sa-l scoatem noi din camara.

La inceput suntem incantate – ‘Ce dragut! Nu poate face nimic fara mine!’. Ne simtim puternice si sigure pe locul nostru in viata lui. Dar… timpul trece si ne trezim ca nu se mai face NIMIC prin casa fara participarea noastra; atunci incepem sa reconsideram problema: cine e mai destept in aceasta schema de lucru? Da, noi suntem sefii in viata casnica, nimic de spus, doar ca… noi cam facem totul. De ce? Pentru ca… EL, MITITELUL, NU STIE!!! Doar asta ne-am straduit atatia ani sa il convingem, nu? Ca n-are habar de nimic si ca nu e in stare de nimic fara noi.

Citeste si:  Femei "tunate"

Ce-ar fi sa descentralizam putin sistemul? Si ce daca nu matura nici jumatate din scamele de pe jos sau gateste o ciorba de nu poti sa o mananci? Sa-i aratam cum se face inseamna sa facem NOI – mai bine il incurajam si-l poftim sa repete actiunea: repetitia este mama invataturii, da?

In concluzie, sa fii Control Freak in viata casnica inseamna sa devii un fel de sclav, dar iti dai seama de asta prea tarziu pentru ca orgoliul feminin iti infatiseaza acest statut la inceput ca pe unul superior si iti atribuie o aparenta de persoana indispensabila – ce parfum pentru ego. In realitate tu comanzi si tot tu duci sarcina la bun sfarsit – nu e nicio pricopseala! Mai bine… ia mai poftiti, mai baieti, si voi la treaba ca avem mare incredere in competentele voastre domestice!


6 Comentarii
  1. Uite asa la invatat mama pe taica-meu. Si cred ca este cazul multora dintre mamele noastre. Mentalitati arhaice: femeia trebuie sa faca pt. ca el saracul trebuie sa se odihneasca

  2. Eu sunt pt. diviziunea muncii. Si sotul meu incearca sa ma ia cu “stii ca eu nu ma pricep” dar nu ma intereseaza caci intr-adevar as ajunge sa fac singura totul.

  3. NU CONTEAZA ce l-a invatat mama soacra! cum il inveti tu asa il ai, daca nu stii cum atunci de ce te mai chinui acum sa il \”educi \” in spiritul diviziunii muncii ??? daca lasi cainele sa faca nevoile pe covor va face asa to timpul. asteptarile, doleantele si limitele se stabilesc de la inceput intr-un cuplu, pt ca dupa aceea e prea tarziu, apar discutii de genul: \”dar stiai de la inceput ca asta sunt\”, si devine penibil!

  4. Anul trecut am cunoscut un barbat minunat.Roman,stabilit de ani buni in Canada si care a venit in concediu sa-si vada parintii.De la prieteni comuni a obtinut numarul meu de telefon si,dupa cateva convorbiri telefonice am hotarat sa ne vedem.Am inceput astfel o frumoasa si intensa poveste de dragoste.Opt luni de zile am vorbit la telefon.In fiecare zi primeam mail-uri superbe pline de dragoste.Simteam ca nu mai putem trai unul fara celalalt.Am obtinut cu greu viza pentru Canada,mi-am parasit temporar fetita mea,mama( careia tocmai ii murise barbatul),am renuntat la serviciu si am plecat la capatul lumii sa-mi reintalnesc ursitul.Am gasit acolo o alta persoana decat cea pe care o cunoscusem pana atunci.Mi-a masurat dimensiunea la cartofii prajiti,nu aveam voie sa ma uit prea mult in frigider,am fost obligata sa ma uit cu el la filme de groaza,sa beau bauturi care nu-mi placeau sau sa mananc ce vroia el,cand vroia el.Trebuia sa ma spal cu periuta electrica pe dinti exact doua minute altfel intra dupa mine in baie si ma atentiona sa ma corectez.Raspunsurile mele la intrebarile lui trebuiau sa fie ample.\\\”DA\\\” sau \\\”NU\\\” nu il multumeau.Sunt o gospodina desavarsita dar acolo,dupa doua zile,mi-a fost frica sa mai intru in bucatarie.Si pentru ca am avut curajul sa amestesc in paharul meu ginul cu putin sirop de fructe si pentru ca la pranz piureul din farfuria mea s-a amestecat putin cu mustarul de pe marginea farfuriei,mi-a cerut biletul de avion si m-a obligat sa ma intorc acasa dupa trei zile.Am ajuns in Canada vineri la pranz si tot cam la vremea aceea,luni eram expediata acasa.Cred ca as putea intra in Cartea Recordurilor.Cine a mai facut un drum asa de lung dus-intors in trei zile?De atunci nu mai stiu nimic de el,nu mai vrea sa vorbeasca cu mine.Finalul relatiei tot el l-a stabilit si, in termenii lui.Eu zic ca am dat peste cel mai veritabil control freak.Casa sclipea de curatenie,stia sa gateasca,sa spele,sa calce.Eu nu am fost decat o jucarie pe care si-a dorit-o si a vrut sa-si demonstreze si sa demonstreze la toti ceilalti ca,daca vrea,ma poate aduce la el in casa si apoi ma poate expedia la fel de usor inapoi.M-a facut sa ma indragostesc nebuneste de el si sa cred ca toata viata mea de acum inainte inseamna Canada.M-a convins de frumusetea acestei tari,de oamenii minunati care traiesc acolo si ca eu pot fi unul dintre ei.Imaginati-va o persoana care ma intreba cu doua zile inainte de a ajunge la ea ce fel de perna sa-mi cumpere si ce fel de pasta de dinti,care mi-a trimis pe mail rezervarea pe care a facut-o la un hotel de langa Cascada Niagara(pe numele lui si al meu),care mi-a facut cadou cand am ajuns acolo bilete la Muzeul din Ontario si un card cu care sa merg la un centru spa.Si dupa doua zile s-a hotarat ca nu ma mai vrea.Pentru ca eu nu mi-am dat seama ca trebuie sa execut intocmai comenzile lui.M-a scos pe usa afara dar nu a uitat sa-mi ceara cardul pt.spa inapoi.M-a manipulat de la distanta dar raul s-a produs in barlogul lui.Tipand,trantind si blestemandu-ma.Cand nu reuseam sa-i mai fac fata(chiar si atunci cand vorbeam la telefon) ma convingea ca sunt bolnava si ca trebuie sa iau pastile.Iar cand am fost la el acasa chiar m-a convins sa iau vreo doua.La 40 de ani ai mei,un om a reusit sa-mi dea peste cap toata viata.Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi fost docila pana la extrem si as fi ascultat orbeste de el.Daca as fi facut doar ce zicea el credeti ca as fi reusit sa rezist langa acest om?Au trecut mai mult de doua luni de cand m-am intors din scurta mea calatorie si inca nu mi-am revenit.

Lasă un răspuns la alma21 Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.