Trebuie sa fie greu sa fii mama urbana si informata in zilele noastre. Ma uit la toate grupurile de mamici online si mi se par niste zeite ale acrobatiilor cu sarcinile multiple (multitasking in romgleza). Cum jongleaza ele cu ”parentingul”, cu mancatul sanatos (copiii lor habar nu au ce e ala fast-food, ce-s alea calorii goale, sunt fani broccoli si somon salbatic), cu alaptatul, cum sunt ele pricepute si-i sustin la orice, fara sa tipe la ei, fara sa-i umileasca, ci lasandu-le personalitatea sa se dezvolte armonios, citindu-le povesti care sa nu-i traumatizeze, cum au facut-o cu noi Capra si capetele celor trei iezi ranjind la fereastra, cum au ele rabdare si le spun calm si cumpatat unde gresesc (fara sa foloseasca abominabilul cuvant, ci sugerandu-le discret si cu diplomatie vrednica de un lucrator la directia de protocol a unei ambasade, ca poate, dar nu e obligatoriu, le-ar placea sa incerce sa-si introduca mancarea in gura, nu in ureche).
Cum ziceam, sunt muta de admiratie si verde de invidie.
Eu una n-as putea. As claca, as crapa, as face implozie, apoi as dormi lata si, cel mai probabil, nu mi-as auzi ceasul si as rata si lectia de balet contemporan combinat cu olarit aztec a celei mici.
Apoi, ies din lumea asta, cu tot artificialul ei pastelat, si intru-n lumea reala. Aia in care o directoare de scoala trimite o fetita acasa pentru ca are fusta cu floricele si nu neagra, uni, asa cum este uniforma scolii. Si nu oricum, dupa ce o face proasta si nesimtita. Aia in care fetita are de traversat strazi si o cale ferata pentru a ajunge acasa.
Lumea in care copiii sunt batuti la scoala, iar parintii ii marginalizeaza pe cei care nu sunt de acord cu bataia ca forma de educare. Si spun ca era cam ciudat copilul agresat. Ca nu asculta. Ca asa ii trebuia. Iar profesorii/invatatorii se reintorc la catedra. Ca «doamna» e buna pentru ca „tine clasa in mana”.
Lumea in care parinti si profesori cred ca un copil e un caine. Care trebuie disciplinat, dresat, recompensat.
Lumea in care copiii cad in haznale si mor inecati.
Lumea in care “orice copil are tableta”, dupa Ponta, dar in care unii n-au electricitate.
Lumea in care unii arunca pe jos laptele si cornul, iar altii le duc acasa, pentru fratii mai mici.
Si cu toate astea, directoarea respectiva nu a realizat nici un moment ce prostie a facut! Pe a a deranjat-o ca a venit copilul cu mama si \”i-a facut circ\”. Asta a retinut! Nu ca un copil de 11 ani a traversat singur o autostrada si o cale ferata! Nici ca a jignit-o si a dat-o afara din scoala!
Mama fetei a fost prea civilizata! Mult prea civilizata!
Azi am citit alta: de un profesor care isi filma elevele la toaleta si care, dupa anchete si investigatii, e sanctionat cu o scadere a salariului cu 10 la suta timp de trei luni.
No comment.
Invatamantul romanesc. O gluma buna, ca si Medicina romaneasca. Suntem mult prea inapoiati, ca si mentalitate. Suntem redusi rau de tot, un popor in continuare de analfabeti. Social, educational, civic, etc.
Off topic: sunt plecata de cand eram mica din tara deci va rog sa scuzati greselile gramaticale sau de scriere (care sunt mai mult din cauza grabei).
Cred ca din acest motiv este si lumea atat de rea in Estul Europei in general. Pentru ca din scoala copii sunt tratati ca niste animale si ajung sa se dezvolte in mod corespunzator.
Eu sunt plecata din tara de cand aveam 13 ani dar am suferit si eu din cauza ororilor Invatamantului Romanesc cat am fost la scoala in Romania. Fiind o fire mai timida si sensibila (lucru care e considerat un mare defect intr-o tara plina de smecheri si tupeisti) evidenta eram tinta principala de rautati gratuite ale colegilor (ca sa nu mai spunde cata ori nu am izbucnit in plans de la jignirile lor) dar si ale invatatoarei si profesorilor carora li se parea anormal faptul ca tipatul si jignirile lor ma intimidau. Pe langa asta, la fiecare sedinta cu parintii mamei mele i se reprosa ca de ce sunt asa de timida si mi-e atat de frica sa ies la tabla unde daca nu scriai un raspuns perfect sufereai cel putin zece minute de jigniri de la profesori sau invatatoare plus jignirile colegilor (mai ales cei de sex masculin) din banca carora li se parea hilar faptul ca eram intro situatie stresanta si se bucurau la fiecare suferinta dea mea. \”Zici ca o sa cada tabla pe ea asa arata de speriata\” ii reprosau profesorii mamei mele. Plus ca mai aflasem ca una din profesoarele mele, care dupa ce fusesem un an in clasa ei nu-mi stia numele dar imi zicea \”momaie\” sau \”mumie\”. Ce dragut din partea ei sa vorbeasca asa de frumos de o fetita de 12 ani foarte timida care si asa fusese traumatizata vreo 6 ani de zile de cand incepuse scoala si care avea stima de sine sub pamant. Desi in vacantele de vara eram foarte sociabila si aveam multi prieteni la mine la bloc si tuturor le paream un copil normal. Dar in timpul scolii in 4 din 5 zile veneam de la scoala plangand in hohote. Ma simteam ca un sub om de la ateatea jigniri desi nu era nimic in neregula cu mine fizic sau psihic. Ca se nu mai vorbim de agresinule psihice dar mai ales fizice (eram plina de vanati) ale colegilor care bineinteles ca erau menajati foarte mult de profesori si in timp ce mie mi se reprosa orice de la notele care scazusera (la 7 sau 8…nici macar nu erau atat de mici) pana la reprosul uzual faptul ca eram \”timida\” si Doamne Fereste asta e cel mai mare defect posibil la noi desi eu in pauze aveam prieteni si socializam cu colegele deci nu era ca si cum ma comportam anormal. Dar in Romania a fi o persoana de bun simt e ceva anormal.
Dupa ce am plecat din tara timp de cateva luni inca mai aveam cosmaruri legate de scoala din Romania si ma trezeam transpirata si agitata dar imi reveneam dupa cateva secunde cand imi dadeam seama ca a fost doar un vis.
Cand mam mutat in vestul Europei profesorii aveau doar laude pentru mine la sedinte si nici unul nu mentiona vreun fel de timiditate. In plus colegii isi vedeau de treaba lor si ce coincidenta, singurii cu care am avut probleme au fost tot cei care erau imigranti din Estul Europei (Slovacia, Polonia, Romania) care tot timpul se dadeau in spectacol si luau de \”fraier\” pe oricine care se purta frumos cu ele(eram intro scoala de fete- in tara unde locuiesc scolile generale mixte sunt mult mai putin comune) de la colegi la profesori. Nu le baga nimeni in seama dar ele nu se prindeau. Din fericire la faculatatea la care sunt nu prea sunt straini din Estul Europei. O alte precizare majoritatea strainilor din Estul Europei se laudau tot timpul ca in tara lor faceau mult mai multe la scoala au fost tot aceiasi care au picat bacul sau au ajuns la facultati foarte proaste si care dupa 7 ani de locuit in tara repsectiva tot nu invatasera limba Engleza. Deasemenea la faculatate am avut o mare surpriza cu baietii nativi care se purtau foarte frumos si erau protectivi cu mine in situatii in care eram timida sau imi sareau in ajutor.
Ok am inceput sa deraiez complet de la subiect cred ca acest comment se potrivea mai bine la articolul epic al Irinei despre \”Barbatul Roman\” dar este un subiect care are o oarecare incarcatura emotionala pentru mine si nu ma pot abtine.
# Alexandra -ai perfecta dreptate, Romania e inca o tara foarte inapoiata, spre deosebire de restul Europei avem niste mentalitati extrem de prmitive care nu sunt acceptate in Europa de Vest si sunt mai aproape de Turcia, Polonia etc.( tari sarace si subdezvoltate). Si ceea ce e mai trist este ca si oamenii inteligenti la nivel civic lasa extrem de mult de dorit si multi duc lipsa de decenta umana. E cu adevarat trist si e pacat de oamenii inteligenti si decenti din Romania care trebuie sa suporte asemenea manifestari si nedreptati cu mult sub nivelul lor.
P.S. Irina mi-a fost dor de articolele tale sunt favoritele mele. Ai vreun blog personal sau mai scrii pe la alte siteuri? chiar mi-ar placea sa citesc mai multe articole scrise de tine.
Nicoleta, comentariul tău este exact unde trebuie.
Pentru că, în primul rând, tu ai fost prost tratată de sistemul de învățământ. Colegii se purtau așa pentru că găseau toleranță pentru comportamentul lor la profesori, profesori ce deveneau complici la ”bullying”.
Nu cred că fenomenul ăsta e doar în România, dar e adevărat că aici, în loc să fie sancționat, este încurajat.
Mulțumesc pentru complimente. Doar aici scriu.
Irina, intradevar copii se inspirau din comportamentul profesorilor care se vedeau perfect indereptatiti sa jigneasca in toate felurile niste copii de 12 ani de la \”natarai\” la \”capete de creta\” ca sa nu mai spun ca in unele momente aveai impresia ca urmau sa mai sara si la bataie profesorii.
Dar in clasele primare pot sa spun ca desi invatatoarea nu era perfecta si a facut si ea multe greseli nu ne jignea in halul in care ne jigneau profesorii deci tind sa cred ca in mare parte comportamentul elevilor era deprins de acasa. Si mai vreau sa precizez faptul ca mergeam la cea mai buna scoala din oras deci nu era vorba de copii in medii abuzive sau ale caror familii nu aveau notiuni de buna purtare etc. Majoritatea erau din familii \”normale\” unde nu le lipsea nimic dar se purtau absolut oribil cu cei pe care ii considerau mai \”slabi\” (fete , colegi mai timizi etc.) decat ei dar stiau sa se puna bine cu cei mai \”influenti\”.
E adevarat ca fenomenul de bullying nu exista doar in Romania, dar problema in Romania e faptul ca acest lucru nu e considerat o problema si nici macar nu exista un cuvant corespunzator in romana pentru a-l defini. Nici macar mama mea nu ma credea cand ii spuneam ca erau foarte rai colegii de la scoala. Pana si ea imi spunea ca ar trebui sa incerc sa nu mai fiu asa sensibila \” ca nu suntem la curtea regala sa fie cavaleri ca pe vremuri\” si ca ar trebui sa fiu mai tupeista. Adica efectiv cu genul meu de personalitate nu aveam sanse sa trec prin scoala romaneasca si probabil nici prin faculatate din cate am auzit de la pritenii ramasi in tara.
Chiar ma intristeaza faptul ca atat de multi copii cu potential (care nu sunt nici smecheri nici tupeisti) vor trebui sa treca prin aceste orori care pot afecta dezvoltarea psihica pana se va mai schimba ceva la noi in tara. Si nu cred ca asta se va intampla in viitorul apropiat.