fbpx

Credeti in ghicitul in palma ?

Pentru ca era foarte frumos afara si parca nu aveam chef sa ajung acasa m-am asezat intr-o seara pe o banca ce mi-a iesit in drum ca sa admir luna, teii, sa respir putin aer curat – mai exact – sa-mi aprind o tigara. Cred ca aveam un aer melancolic, asta ca sa nu spun prostesc, pentru ca imediat au aparut patru tiganci veritabile – fuste inflorate si tot tacamul – care s-au asezat pe banca langa mine si mi-au dat de inteles destul de clar ca nu vor pleca de acolo pana cand nu le las sa-mi ghiceasca in palma pentru ca aveau un feeling in ceea ce ma priveste si li se aratase de o saptamana incoace in continuu soarta unei tipe cam aeriene, cu o tigara in gura, care statea pe o banca, avea o mutra de om desprins de aceasta lume si plete roscate – bineinteles ca era vorba de mine. N-am vrut sa le risipesc avantul si sa le spun ca sigur nu eram eu pentru ca in urma cu o saptamana fusesem bruneta in toata regula, dar stiam ca daca incerc sa incropesc un dialog nu voi mai scapa de ele. Nemasurata mea politete – sau poate teama pentru ca ele erau patru si eu una – nu-mi permitea sa ma ridic si sa le intorc spatele, asa ca priveam disperata in jur cautind o cale demna de scapare. Un domn care tocmai trecea prin zona surprinde toata scena, imi arunca o privire complice de la departare, se apropie si mi se adreseaza pe un ton familiar: „Draga mea, scuza-ma ca am intarziat!”. Ei, atunci sa vedeti explozie de entuziasm pe rudele mamei Omida! „El este, pe el il asteptai!”, „Vai dar ce frumosi sunteti, maica!”, „Te iubeste baiatul asta al tau!”, „Trei copii o sa aveti!”, „Da’ si tu il iubesti ca se arata toate aici!” (semn spre palma mea), etc… M-am ridicat imediat, am bombanit o mustrare simulata catre domnul pentru intarziere si am plecat, parcurgind impreuna o bucata de drum pana am iesit din raza vizuala a cititoarelor in toate cele.

Citeste si:  Topul brandurilor enervante

In momentul acela ma panicasem, acum insa mi se pare foarte amuzanta scena. M-am gandit tot drumul spre casa la faptul ca, daca cel care se apropiase ar fi fost intr-adevar prietenul meu, cu toata ratiunea care evident imi spunea sa nu le bag in seama, tot m-ar fi incalzit asa, in secret, ideea ca uite, niste femei care… ghicesc au spus ca ma iubeste. Si daca eu imi doresc sa ma iubeasca si daca au zis si ELE ca ma iubeste… inseamna ca probabilitatea de a ma iubi a crescut, nu?

Citeste si:  Este moral sa obligi un barbat sa fie tata?

Of, naivitate, naivitate, naivitate! Si de acest lucru profita acesti „profesionisti” ai ghicitului – pentru ca trebuie sa recunoastem ca este o meserie in toata regula, care se practica dupa principiul cerere – oferta („tu ai nevoie sa auzi asta asa ca noi ti-o spunem!”), functioneaza pe strategii de marketing (ati lasa sa va ghiceasca in palma o femeie care nu pare de etnie rroma sau care nu are un aer misterios si eventual sumbru?) si trebuie sa te pricepi sa te joci cu psihicul celui caruia ii vinzi o speranta sau ii alimentezi frustrarile povestindu-i ca un barbat in straie roz i-a facut farmece la drum de seara.

Mai tineti minte cand, poate chiar la gradinita, o colega a facut pe Mafalda, v-a strans palma si, in functie de cate riduri a facut pielea, a rostit pe un ton infricosator: „O sa mori la 22 de ani”? Nu ca ar crede cineva in ghicit – nici vorba! – dar aceasta premonitie a ramas undeva ascunsa ca o superstitie lugubra care v-a urmarit mult timp – si sa nu-mi spuneti ce nu este asa ca nu va cred.

Cand sunt bani la mijloc nu va va spune nimeni ca sunteti pe moarte; veti auzi numai lucruri bune despre un viitor luminos sau despre probleme care sigur se pot rezolva cu niste vraji speciale – care costa, bineinteles – ca orice lucru de calitate. Si totul se bazeaza pe nevoia noastra de a auzi de la cineva ca totul va fi bine, ca orice rau care ni se intampla are o explicatie independenta de noi si ca nu este vina noastra si, mai ales, ca orice problema se poate rezolva.

Sunt sigura ca, intrucat am incredere in IQ-ul cititoarelor Flu, comentariile sau cel putin marea lor majoritate la acest articol vor fi de genul „Eu nu cred in asa ceva!”. Nici EU nu cred! Dar, sincer, daca este „de bine”, oare nu avem tendinta – nemarturisita nimanui – sa… credem?

5 Comentarii
  1. in niciun caz nu voi afirma ca as cred in ghicit. da este adevarat ca uneori iti face bine sa ti se spuna ceea ce vrei sa auzi

  2. iti trebuie si o doza de optimism pentru a crede ceea ce stii ca vrei sa auzi si ti se spune! cred ca eu sunt prea cinica pentru asta, cred doar ce vad cu ochii mei sau simt pe propria piele.

  3. ce sa credem doamnelor? de fapt in ce sau in cine? ca tigancele sunt niste sarlatance care nu fac altceva decat sa imbrobodeasca lumea si sa le fure ce au.?…..

Lasă un răspuns la codruta Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.