Cum trebuie sa fie un cadou? Frumos sau util?

M-am gandit sa apuc sa scriu acest material pana cand nu-mi vor creste clopotei pe degete de la atatea variante de „gingle bells” si pana cand ochii nu vor derula, de nebuni, reclame non-stop. Stiti voi, urmeaza luna cadourilor. Luna cand publicitatea atinge cote delirante, spasmodice, cand si daca n-ai nevoie, si daca nu simti impulsul, universul te impinge de la spate, te da afara din casa si te mana prin magazine, cu fata de nebun si ochii stinsi, caci fericirea celorlalti reprezinta misiunea suprema.

Despre cadouri voiam sa va vorbesc. Eu am o dilema de cativa ani buni legata de cum anume trebuie sa fie un cadou. Si trecem aici peste „intentia conteaza, gestul e important” si ne referim la dar in sine. Ce fel de obiect? Util sau inutil? Conventional sau ceva care presupune asumarea unui risc? Ceva ce ai auzit tu ca si-ar dori sau ceva ce crezi ca l-ar surprinde total pe cel caruia i-l daruiesti?

Unii nu au asemenea probleme. Cunosc cupluri in care, pur si simplu, de ziua ei, ea primeste cardul. Amandoi sunt fericiti, sa nu fim ipocriti. El ca a scapat de o bataie de cap si de un exercitiu de imaginatie nedorit, ea pentru ca e sigura ca primeste ce-si doreste.

Citeste si:  Memorialul femeilor omorate de violentele din familie

In alte cazuri, se sugereaza, discret sau nu, celuilalt o doleanta. „Vai, cat mi-as dori pantofii astia!”. „Vai, de cand visez tipul asta de mouse!”. Cei doi sunt aproape siguri ca partenerii le-au perceput exact mesajul si, in ziua Z, asteapta in cutia frumos impachetata chiar obiectul cu pricina. Daca, din cine stie ce motiv, nu-l primesc, atunci e suparare mare. Inseamna ca nu sunt ascultati, inseamna ca sunt neglijati, inseamna ca celalalt si-a pierdut respectul etc.

Este clar acum ca ma refer mai degraba la cadourile pentru cei apropiati, rude, iubiti. Nu la relatii oficiale cand e cel mai bine sa o apuci pe cararile batatorite si sa nu te abati prea mult de la drumul conventional daca nu vrei sa risti o privire plina de semne de intrebare sau daca nu vrei sa fii catalogat ca „obraznic”.

Ca nu e deloc usor sa faci un cadou o dovedeste chiar proliferarea masiva in ultimii ani a magazinelor de „cadouri”. Magazine care vand, in general, tot felul de nimicuri, obiecte utile sau nu, serioase sau asa-zis hazlii. Asemenea magazine au aparut tocmai gratie lipsei noastre de imaginatie. Promit sa rezolve ei problema in locul nostru. Tot ce trebuie sa stim este sexul persoanei careia ii facem cadoul si se ocupa ei de restul. La fel si cele cu obiecte hazlii. Nu ma mai invart in jurul cozii: urasc astfel de magazine!

Citeste si:  Cata influenta au prietenii asupra relatiei?

Canile cu mesaje, diplomele de cea mai buna fiica/ mama/ vecine/ avocata/ muncitoare la strung nu mi se par deloc potrivite. Tricourile cu mesaj, plasticele care imita animale sau chiar fecale, textele mai mult sau mai putin amuzante – ce trist exemplu! Sa iei de-a gata puseul de „spirit” al altcuiva si sa-l dai mai departe!

Recunosc, putem avea o pana de inspiratie. Putem sa nu cunoastem persoana si gusturile ei prea bine. Dar tocmai in virtutea acelui „intentia conteaza”, haideti sa facem efortul si sa ne batem capul putin. Iar intentia chiar sa conteze. Sa ne gandim. Sa plasam persoana respectiva intr-un cadru, intr-un context si sa incercam sa ghicim cu ce anume s-ar putea asorta. Sa-i coloram cu adevarat putin viata, nu sa lasam un magazin online s-o faca pentru el.

Si mai am un dinte, recunosc. Impotriva aspectului practic al cadourilor. De pilda: „Prietenei i s-a ars aspiratorul. Stiam deci ca-i trebuie asa ca i-am cumparat eu unul de ziua ei! Asa sunt sigur ca-i foloseste!”. Daca i s-a ars aspiratorul, e clar ca isi va cumpara singura altul. Utilitatea cadoului distruge tocmai acea componenta de surpriza, de rasfat, de lucru iesit din banal, din cotidian. Un cadou mi se pare ca trebuie sa se adreseze mai mult partii noastre spirituale decat celei practice, in contact permanent cu lumea fizica.

Citeste si:  Barbatii si alcoolul

Cadoul are legatura cu potentialul nostru, cu ceea ce am putea fi intr-o lume ideala. Nu cu ceea ce suntem in real. Cadoul ar trebui sa fie o calatorie, un bilet catre altceva, nu o mai rapida adaptare la acest tinut.

Sigur, sunt constienta de faptul ca unii oameni privesc ocaziile cand primesc cadouri (ziua de nastere, Craciunul) drept sansa lor de a obtine ceea ce nu-si permit in mod normal sau isi permit, insa cu grele sacrificii. Dar mai stiu si ca lista lucrurilor necesare este una extinsa. Si ca mai mereu ne va lipsi ceva, iar rasfaturile vor fi amanate la nesfarsit din cauza „prioritatilor”. Si e trist. E sansa noastra de a ne transforma in altceva. In printese, cavaleri si inorogi.


9 Comentarii
  1. Un cadou trebuie sa placa, in primul rand. Daca poate sa si surprinda, cu atat mai bine. Cand faci un cadou unui necunoscut, n-ai dacat sa risti, dar unei persoane apropiate trebuie sa stii ce sa-i daruiesti. Sunt de acord, nu o cratita; dar nici ceva ce nu va folosi niciodata. Adica nu cumperi ce-ti face tie placere, ci ceea ce crezi ca i-ar face persoanei respective placere. Pana la urma se poate chiar si o cratita! Daca are o asa mare nevoie de ea incat ar vinde parfumul tau cel scump ca sa si-o cumpere? Sa nu uitam ca pentru unii aspectul practic primeaza, si nu cel spiritual. Si nu mi se pare ca ar fi ceva de criticat in asta. Un cadou nu trebuie sa arate cat de priceput, de rafinat esti tu in alegeri, ci cat tii la acea persoana.

  2. chestia cu \”intentia conteaza\” e cel mai mare antistimulent, in opinia mea. as putea in cazul asta sa-i cumpar un sapun si un spray. doar intentia conteaza, nu? m-am gandit la persoana respectiva, da? asa e, mai frumos ca un cadou sa se adreseze partii spirituale a unei persoane, si nu utilului, insa sunt situatii in care prefer ca, de ziua mea, sa primesc ce oricum trebuia sa-mi cumpar (astfel economisesc) decat inca un pulover sau inca un inel.

  3. eu nu prea ma dau in vant dupa \”luat ceva ca sa nu mergi cu mana goala\” si pe de alta parte sunt de acord cu \”intentia conteaza\” dar in sensul in care primesti un cadou care nu te da pe spate dar a curs putina transpiratie cursa pentru cautarea lui.

    practic sau nepractic ? si asa si asa, cu mentiunea mie imi place sa incerc sa pun si ceva personal in cadou si sa-l adresez pe cat posibil sarbatoritului – din pct. asta de vedere o oala sau un aspirator mi se par cam impresonale.

    pe de alta parte sunt oameni si oameni, unii mai pragmatici altii mai visatori, unii care nu se prea pricep sa faca asta si poate nu au timpul sa umble prea mult dupa cadouri dupa cum si noi acu scriem pe internet in loc sa ne intalnim la o bere sa discutam 🙂 nu poate nimeni sa judece pe nimeni altcineva.

    offtipic: aveti flux RSS ? sau s-a epuizat ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.