Ceea ce femeile si-au dorit dintotdeauna de la barbati a fost protectie. In zilele noastre, aceasta protectie se traduce in diverse moduri: protectie financiara, emotionala, mai putin protectie fizica, data fiind aparitia atator metode prin care si sexul slab se poate apara. Oricine isi doreste poate avea la indemana un spray paralizant sau poate frecventa cursuri de auto-aparare, poate suna oricand si de oriunde de pe mobil la 112 si tot asa; in ceea ce priveste protectia fizica, noi, femeile, stam mai bine ca niciodata.
Nu aceeasi era situatia, insa, cu sute de ani in urma, cand 112 nu functiona si ursul te alerga prin batatura, ba mai umblau si talhari pe toate drumurile de care nu aveai cum sa te feresti si nici sa-i „ghicesti” caci pe vremea aceea conceptul de igiena nu era chiar functional in cadrul nici uneia dintre paturile sociale. In acele timpuri de restriste, se spune ca nu ne doream de la alesul inimii noastre nici sa fie frumos, nici imbracat cu haine de firma, nici sa fie fotbalist ci voiam sa fie… curajos. Curajul era la mare cautare caci era posibil ca lipsa acestui atribut dintre calitatile lui sa ne coste viata sau…hm… poate mai rau. Astazi curajul trebuie sa se manifeste mult mai subtil, caci ocaziile in care sa se vada de la distanta sunt din ce in ce mai rare. Este putin probabil sa mai vina hoarda de tatari sa ne fure femeile si copiii, iar vitezul sa isi arate curajul printr-un impresionant sacrificiu de sine, aruncandu-se in fata sagetii otravite ce ii ocheste consoarta.
In lipsa acestor intamplari din cauza carora femeile sa ramana cu gura cascata, barbatii isi cam rod unghiile ca nu mai au cum sa ne farmece si cum sa ne dovedesca faptul ca sunt mai buni decat ceilalti, asa ca, fara sa-si dea seama probabil ca facem si noi, bietele saracute cu duhul, diferenta dintre curaj si prostie, au inceput sa-si creeze singuri acele situatii limita care de care mai complicate, pentru a ne arata de ce sunt dumnealor in stare.
Acum cateva zile urmaream pe un canal TV un reportaj cu niste tinerei care nascoceau tot felul de cascadorii fara niciun alt motiv decat acela ca erau (cica) pasionati de lucruri extreme. In vreme ce tinereii faceau diverse lucruri intr-un avion de agrement la 1200m altitudine (desfaceau o esarfa de pe o bara sau stateau pe o aripa in nu-stiu-ce pozitie contracronometru) la sol o armata de admiratoare aduse acolo ca sa ii aplaude nu mai conteneau cu mirarea si cu laudele si cu „Aoleu, o sa cada de acolo!”.
Va dati seama cat de bine se simteau baietii sus? Acum, asa, ca suntem intre fete pe site-ul acesta, spuneti-mi si mie daca ati ramas vreodata impresionate pentru ca un mascul feroce s-a gandit, de plictiseala, sa creeze acele conditii periculoase din care sa se poate iesi doar foarte foarte greu… A, da, am admirat indemanarea, am fost de acord ca nu oricine poate face asta, dar… de aici si pana la a le lauda curajul este cale lunga…
Poate ca ar trebui sa ii anuntam si pe dumnealor ca, daca nu se va intampla niciodata acel lucru care sa necesite curajul lor, nu este nicio problema: vom merge pe premisa ca sunt curajosi pana la cer si inapoi; nu trebuie sa fie atat de disperati sa ne arate ceea ce pot, nu de alta, dar, in aceste cazuri, linia dintre curaj si prostie este atat de fina incat… ar fi poate mai bine pentru ei sa credem ca sunt fricosi.
Pai daca le luam si chestia asta, ei cu ce mai raman in lupta pentru impresionarea femelelor? Hai mah ca sunt dragutzi! 🙂 Asa ne dau ocazia sa-i protejam :))
ar fi mai bine sa ne lase sa credem ca sunt fricosi si cand se iveste ocazia chiar sa isi arate curajul in fata noastra: matur, responsabil si cu un scop. scop real, nu joaca de copii
Sa nu uitam ca sporturile extreme nu suunt un domeniu care apartine in exclusivitate barbatilor. Uneori si noua ne place un bungee… si asta fara sa dorim sa epatam.