Astazi mi-am rasfoit putin CV-ul si mi s-au incurcat ochii printre cursuri si cursulete absolvite, insirate pe acolo ca sa ia ochii, bineinteles, celui care l-ar citi asa, din greseala. Am fost uimita de cate lucruri am putut studia – intelegeti-ma, nu mi-am mai citit CV-ul de mult – si, ca orice om care isi citeste CV-ul, am fost tentata sa cer o marire de salariu si m-am simtit profound nedreptatita cu remuneratia actuala care, pana sa imi arunc ochii pe mareata istorie a activitatii mele profesionale, mi se parea excelenta.
M-am hotarat sa ma calmez chiar daca eram convinsa ca seful ma exploateaza – dupa ce mi-am citit CV-ul imi venea sa ma pup de desteapta ce sunt, am concluzionat ca niciun angajator nu ma merita – ce sa mai vorbim – nu mi-a ajuns nimeni cu prajina la nas in ziua respectiva.
A doua zi, in aceeasi stare de suprema constientizare a superioritatii mele fata de orice alta fiinta umana, am aprofundat analiza CV-ului, amintindu-mi ce studiasem la multitudinea de cursulete extra-scolare de vanzari, informatica, marketing, cercetare de piata, etc. Sa va spun sincer: m-am cam ingrozit.
Am calculat cati bani am putut da pe aceste cursuri si m-am ingrozit si mai mult. Trecind acum intr-un registru mai serios, ma intreb de unde a aparut si la noi aceasta moda a cursurilor profesionale de specializare in… ceva? Cursurile in sine nu as spune ca sunt rele, dar poate imi explica si mie cineva cum poti sa fii specialist in vanzari dupa un curs de trei zile sau o saptamana? Cum poti sa inveti o bucata buna dintr-un domeniu intr-o perioada de timp atat de scurta? Doar nu iti toarna nimeni pe-acolo cu palnia cunostintele pe gat, nu? Poate ca invat eu mai greu – desi ma cam indoiesc – dar cum ar putea cineva sa invete operare pe un computer intr-o saptamana? Si la sfarsit ni se mai ofera si o diploma, trecem frumos si mandri de noi cursuletul in CV si GATA! – suntem specialisti!
Sa-i lasam pe altii sa faca facultati de 3-4-5 ani – probabil pentru ca ei sunt cam retardati si invata mult mai greu; auzi comedie, sa le ia 4 ani ca sa invete marketing cand uite colo, compania asta minunata te invata marketing intr-o luna de studiu – intensiv, ce-i drept! Si la sfarsit ai si diploma, nu ca prostii astia care au facut o facultate si nici diploma nu au ca nu si-au dat licenta.
Am un prieten care a participat la ore de franceza si de calculator… si chiar a dorit sa invete… a frecventat doua cursuri din acestea instant si… hm… nu stie decat Bon Soir si componenta in mare a unui computer… cu toate acestea nimeni nu are voie sa il contrazica in aceste doua domenii pentru ca „are si diploma” in caz ca s-ar indoi cineva de cunostintele sale.
Concluzia mea a fi ca aceste cursuri sunt foarte rar bune de ceva; probabil ca exista si metode de invatat intensiv care dau rezultate, dar deocamdata la noi gasim pe piata aproape numai oferte proaste; urmam aceste cursuri doar pentru ca angajatorii le cer, pentru ca dau bine la CV; singurul aspect care intr-adevar cred ca ar trebui sa conteze in fata angajatorului privind prin prisma acestor lucruri ar trebui sa fie faptul ca aplicantul este hotarat sa urmeze o anumita linie profesionala, dovada faptul ca a fost dispus sa dea bani din buzunar pentru a se specializa. De specializat insa…
Puteti spune ca sunt sceptica, dar eu n-am crezut niciodata in pastilele minune, in ceaiurile minune, in vrajile minune, in dietele minune, in cosmeticele minune… asa ca nu cred nici in cursurile minune care te desteapta peste noapte. Le facem ca sa umplem CV-ul. Parerea mea!