Da-ti voie sa vezi!

Am gasit ceva mai rau decat barfa rautacioasa! Macar barfa stie toata lumea ce este si daca suntem cu capul pe umeri si dorim sa ne formam o parere despre cineva nu plecam urechea la caracterizari malitioase facute de persoane suspectate de rea-intentie; parerea celor care asculta barfele din spatele blocului sau al biroului nu ar trebui sa ne intereseze, deci… barfa nu aduce nimic rau pentru cei care se considera cat de cat obiectivi.

Exista insa un dusman mult mai de temut decat aceasta, tocmai pentru ca de cele mai multe ori nu se intampla cu rea intentie: etichetarea.

Mintea noastra este facuta sa functioneze pe clasificari; astfel ne reprezentam lumea, astfel putem asimila informatii: fixind un cadru general in care completam in timp spatiile lipsa. Exista insa pericolul de a fi atat de prinsi in obsesia impartirii pe grupe si grupulete a ceea ce se afla in jurul nostru incat se intampla sa nu mai verificam toate insusirile a ceea ce sa cere introdus in matrice si doar pe baza unei singure caracteristici sa ii atribuim mai multe.

Citeste si:  Folosirea anticonceptionalelor, interzisa de Biserica?

Blondele sunt cam prostute, fotbalistii sunt „smecheri”, oamenii cu multi bani sunt snobi, fetele batrane sunt fixiste si asa mai departe – acestea sunt doar cateva dintre etichetarile pe care le facem zi de zi.

Fiecare astfel de parafa pe care o aruncam in gand asupra cuiva, indiferent daca este „de bine” sau „de rau”, inseamna o noua perdea pe care o asezam intre noi si realitate, un obstacol in plus in calea a tot ceea ce ne dorim sa reusim a duce la bun sfarsit, deci, in primul rand, ne facem un rau noua, afirmatorilor. In al doilea rand, tot pentru ca asa este firea noastra, simtim nevoia sa impartasim si altora opiniile despre lume si transmitem aceste etichetari mai departe, formindu un cerc vicios care isi infige radacinile adanc in memoria sociala – astfel iau nastere unele dintre „mentalitatile invechite”, de care ne plangem cu totii, dar la a caror alcatuire participam activ, fara sa ne dam seama.

Citeste si:  Cine ne creste copilul? Bunicii sau bona?

Nu ar trebui sa uitam ca alb si negru exista doar in povesti; orice om este o fiinta complexa si imposibil de caracterizat printr-o singura tusa; frumusetea umana care ne inconjoara sta tocmai in colorit, in multitudinea de nuante pe care le infatiseaza si, mai ales, pe care le poate schimba cineva anume.

Este greu sa inchei editorialul de fata ca de obicei, cu un indemn ca „Haideti sa nu mai etichetam!”; din pacate acesta este modul nostru de a cunoaste lumea si nu poate fi schimbat. Nu pot decat sa va doresc si sa imi doresc ca acel cadru fix in care asezam elementele sa fie cat mai putin rigid posibil, sa lase spatiu de mutari si… sa fie cat mai complex. Nu este o greseala sa existe multe criterii si cat mai multe variante… este doar ceva mai greu sa cream matricea, dar o astfel de clasificare ampla nu face decat sa dovedeasca o analiza amanuntita si atenta si sa ne apropie cat mai mult de… adevar, orice ar insemna acesta: subiectivitate sau obiectivitate absoluta.

Citeste si:  Fata nevazuta a operatiilor estetice

Multi pupici si… nu stati mult in soare, ca mine saptamana aceasta, ca uitati ce lucruri marete am inceput sa scriu.


3 Comentarii
  1. hm! oare de ce zambesc cand citesc paragraful cu \”fetele batrane\”???? oricum, e adevarat ca tindem sa ii etichetam pe cei din jurul nostru…mai mult sau mai putin rautacios :D… unii chiar merita:))

  2. sa ne destindem un pic….

    I: Cum sunt impartite femeile din Romania?
    R: 10% mame, 10% doamne, 10% curve si restul mama doamne ce mai curve!

    apropo de etichetari.

  3. foaaarte urat sa etichetam! dupa parerea mea, sa accepti etichetele trasate de unii si altii inseamna sa fii un om care nu este in stare sa gandeasca singur. daca ne-am pune mintea la contributie nu am accepta si nu am transmite astfel de etichetari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.