De ce n-o sa fac copii

Cred ca mare parte din reticenta generatiei mele legata de facutul copiilor si amanarea panapeste 30 de ani, cand se instaleaza fricile biologice si procrearea are loc cu pistolul testelor la tampla, isi are radacinile in imaginea de sacrificiu pe care o proiectam asupra parintilor. Nu degeaba limba romana a dezvoltat o expresie atat de plastica precum “a-si rupe de la gura”. Aici, la noi, parintii si-au rupt mereu de la gura pentru copii. Cu violenta, cu rani, cu sange.

Noi, cei care am copilarit in anii ’80-’90, am invatat initial ce-nseamna sa fim indesati cu mancare pentru ca parintii au stat la cozi si s-au zbatut pentru fiecare gram de proteina pe care ni l-au pus pe masa. S-au asezat, cuminti, la cozi, in puterea noptii, ca sa ne ia lapte pe vremurile cand concediul paternal practic nu exista. Apoi, s-au zbatut ca sa ne dea la scoli. Au uitat de concediile lor ca sa ne trimita pe noi in tabere. Sau au facut imprumuturi ca sa ne « tina » la facultate.

Citeste si:  De ce se urasc femeile intre ele?

Unii dintre ei au mers si mai departe cu sacrificatul. Au stat acasa si au indurat, ssssst, ceea ce se cheama violenta domestica. Sau au indurat nefericirea, pur si simplu, ca pe o manta pe care-o porti zilnic, indiferent de temperaturi, pentru ca e singurul vestmant pe care-l mai posezi. Pentru ca asa au crezut. Ca astia micii trebuie sa creasca cu amandoi parintii, chiar daca unul dintre ei semana, din ce in ce mai des si mai intens, cu un satrap si devenise in visele alora mici creatura cosmaresca, imaginandu-si adesea cum vine un vrajitor sau o zana buna care, puf, cu o bagheta il fac disparut. Caci prezenta-i presupune cel mai mult inima gonita in gat de frica, pumni stransi a neputinta si respirat sacadat, cu portia. Si aproape deloc ras si-mbratisare calda – chestiile alea din trusa de «parintosenie» minimal dotata.

Citeste si:  Despre cum barba Conchitei ne-a produs un car de revelatii. Trei la doi lei

Sigur, acum am crescut. Am aflat ca nu e musai ca femeile sa stea langa barbati care le fac nefericite pana cand le pleaca fiii la facultati. Am aflat si ca, in general, omului ii e bine sa fie fericit, iar copilul are nevoie de mai mult decat 2 adulti in casa si o portie generoasa de proteine.

Dar parca tot filosofia aia a parintelui crucificat domina, chiar daca e in haine ceva mai poleite. Peisajul familiei s-a mai imbogatit cu un membru: vinovatia.

Vad parinti la concerte si la filme, cand copilul are 4-5 ani cu ceva pe fata care le roade zambetul ca soarecele bucata de svaiter. Unde la inceput apar luminosi si surazatori, pe la mijlocul serii sunt devorati de culpabilitate chiar daca cele 27 de sms-uri trimise bonei/bunicii baby-sittuitoare ar calma orice mama-leoaica tanara, iubirea.

Apoi, iarasi sacrificiile materiale nesfarsite. Inca de la doi ani, parintii stiu ca au (re)produs un geniu. Si ca scolile de rand nu pot cuprinde viitoarele lui aspiratii intelectuale. Deci, deschid un cont in banca in care pun luna de luna, mai renuntand la un weekend, mai la o crema organica, mai la mersul cu taxi-ul, bani pentru Oxford/Harvard/Yale. Chiar daca au auzit ca un copil trebuie iubit « indiferent ce », stiu sigur ca al lor e din aia, destepti, ca doar n-o fi din ailalti, cu inzestrari modeste, ca un apartament confort II.

Citeste si:  Daca Facebook nu e, nimic nu e

Si asa, uitandu-ma panicata in jur, imi dau seama ca n-am niciun chef sa dau nastere unui pui viu langa care nu voi putea sta pana la adanci maturitati, caruia nu-i pot asigura nici macar o amarata de scoala privata in Bucuresti si care, doamne fereste, chiar s-ar putea sa nu ajunga la Oxford, in pofida faptului ca ma voi epila acasa pentru tot restul vietii mele active sexual.


12 Comentarii
  1. Un tablou trist dar real. Sper, totusi, sa-ti invingi \”\”spaimele\” si sa-ti doresti, ca din iubire, sa zamislesti ceva pur, unic si frumos ce va avea sange din sangele tau, carne din carnea ta.

    P.S. Chestiunea cu \”nu e musai ca femeile sa stea langa barbati care le fac nefericite pana fiii le pleaca la facultate\” nu e deloc rezolvata. Zilnic sau la doua zile, in Romania este ucisa o femeie c-a indraznit sa-si doreasca divortul. Iar agresiunea domestica e inca \”in floare\”, poate chiar mai rau ca-n comunism.

  2. hai sa te contrazic.
    pentru ca ne place rau viata comoda! c-avem rata sau chirie stabile, jobul e deja ok (poate suntem si un pui de sefulet) si ne dam responsabili fata de el (\”pe vremurile astea nu-ti permiti sa-lpierzi\”) si pt ca ne place sambata-n coloana pana la predeal la 3* unde ne ducem sa ne facem muci, nu sa stam in natura (vara inlocuim cu mamaia), si pentru ca sambata seara iesim la o bere in centru si ajungem acasa la 3 cam pulbere, pentru ca ne-a placut rau geanta aia de la mall si la dracu, chiar dam 600 ron pe-o geanta si luna viitoare dam si 700 pe palton ca e super elegant… si pentru ca stim ca samsung galaxy e/ nu e mai bun decat iphone 4 ca am avut de amandoua…
    si pentru ca inca ne mai ducem in vizita la parinti ca sa ne dea ei ceva bun de mancare si la traista, nu sa-i ajutam noi pe ei.
    asa ca daca ai toate astea in viata ta, nu da vina pe copilarie sau conditii economice.
    nu esti sincera.

  3. Alexandra, vezi tu, ar fi bine sa lasam cateodata prejudecatile acasa.

    La Predeal n-am mai calcat de ani de zile, la Mamaia de cand eram mica, iar etapa de facut muci am depasit-o prin prima tinerete.

    Iphone am, dar de la munca.

    Nici macar n-am dat vina pe copilarie si nici pe conditii economice.

    Toate astea ma fac sa ma intreb daca am citit, respectiv scris acelasi articol.

  4. Drunkinlove, ei, am mai si exagerat eu pe ici, pe colo de dragul efectului stilistic.

    (apoi, pers. I e folosita generic pentru a facilita identificarea cu cititorul :))

  5. \”De ce nu o sa fac .. al -2-lea copil\” : In ciuda a celor enumerate in articol,uite ca am un bebe , si mi-l doream pe al-2lea , doar ca dorind sa ma intorc la job dupa 2 ani , am aflat cu stupoare ca ..puff !a disparut job-ul..pt ca am un bebe 🙁 ! trist ,zic eu .

  6. nu ma refer la tine. credeam ca ai scrs un art. la pers I dar fara ss cred ca musai tu esti inculpata\”.
    si eu am prezentat o situatie generala, asa cum ai prezrnrat si tu.

    si pls, siteul asta merita varianta de telefon mobil!

  7. Mi se pare o prostie sa faci alegerea asta doar \” uitandu-te prin jur \” si incercand sa fugi toate acele sacrificii care sunt descrise … Ma asteptam la ceva mai rational.

  8. prostii si inventii. Ce sa spun, daca n-o sa am bani de Oxford. Ce sa spun, s-ar putea sa trebuiasca sa nu ma mai gandesc in primul rand la mine pe lumea asta, deci iata un sacrificiu peste care as vrea sa sar. Ca va trebui sa ma epilez acasa, ca alte milioane de femei pe lumea asta, care o fac si fara copil ca n-au bani de saloane si de altfel le e si teama sa nu plece acasa cu o hepatita. Da\’ na, noi ne-am invatat ca rasfaturile in viata sunt o manichiura la Nutzi si macar o data pe luna la vopsit. Si fara de astea ne pierdem identitatea de femeie. Adevarul e ca daca cineva e atat de superficial, mai bine e sa nu aiba copii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.