Doamnelor si domnisoarelor,
Astazi va propun o tema de discutie apropiata sufletelor noastre!
De ce sa lucram in departamentul de resurse umane?
Acesta o sa fie un articol dedicat doamnelor si domnisoarelor care lucreaza in acest domeniu, sau care vor sa lucreze.
Astazi am fost la o conferinta dedicata acestui domeniu, s-a numit INTERVIU CU CRIZA.
Am avut marea placere sa descopar ca este o meserie unde femeile au intaietate. Foarte multe doamne si domnisoare aranjate, dichisite, cochete. Foarte multe doamne tinere, domnisoare si mai tinere, iar celelalte, fara posibilitatea de a aprecia varsta datorita vitalitatii.
Cred ca relationarea cu oamenii este apanajul femeilor. Sa lucrezi cu oamenii, sa le construiesti visele, cariera, sa le dai sfaturi vitale pentru ei, sa le dai vestile proaste (doar suntem in criza, nu, si se mai intampla si lucruri dintr-astea). Clar, este apanajul femeilor!
Prezentarile pe care le-am vazut au fost cu adevarat profesionale. Sa poti sa teoretizezi actiunile fiecarui om, sa le asezi in directii mari, sa dai solutii si idei pentru cei ce vor sa vina in meserie, este mare lucru!
Resursele Umane sunt un domeniu foarte frumos. De la zambetul increzator al tanarului absolvent care se asaza pe scaun la interviu, convins ca poate sa faca ceva in viata, pana la figura serioasa si atent studiata a omului cu experienta… De la muncitorul necalificat care negociaza la sange bonurile de masa si orele suplimentare, pana la cei care discuta pozitia in organigrama, departamentele pe care urmeaza sa le aiba in subordine… Sincer, cred ca doar jurnalistii mai stau de vorba cu oameni atat de variati ca pozitie sociala si cunostinte.
Este o meserie foarte grea, desi nu pare. Poti sa distrugi viata unui om fara sa iti dai seama sau poti sa faci alegerea proasta pentru companie. Ganditi-va, daca angajati un contabil nepriceput care, fara sa vrea, baga firma in faliment? Este o meserie de risc, dar care da si satisfactii foarte mari! Sunt convinsa de asta! Resurse umane nu inseamna doar doamna care da salariile si scrie adeverintele pentru medicul de familie. Inseamna un om care are datoria sa tina o comunitate, un colectiv unit, sa raspunda oricand zambitoare si prompt, sa dea explicatii si sa nu greseasca.
Ganditi-va ca este medicul carierei dumneavoastra! Nu e usor deloc sa ai o viata pe mana!
Si eu lucrez in domeniu. Chiar este o meserie frumoasa, unde cunosti multi multi oameni. Este grea pentru ca intr-adevar, nu este deloc confortabil sa stii ca o decizie gresita de-a ta, il poate afecta pe om toata viata. Foarte buna comparatia cu medicul. Daca ii gresesti sfatul, ii trunchiezi viata profesionala asa cum un doctor poate sa trunchieze un trup. E dificil, dar tocmai de aceea e frumos!
Nu vreau sa jignesc pe nimeni, inteleg ca toti trebuie sa ne castigam o paine, dar HR mi se pare cel mai scarbos si cel mai inuman domeniu. Oamenii aia nu sunt acolo ca sa te ajute pe tine, angajat, ci sa vada ce calitati pot fi exploatate mai bine in interesul companiei. Asa ca lasati-ma cu vrajelile de genul asta, cum ca aia sunt acolo ca te ajute pe tine sa=ti indeplinesti un vis.
Vara mea lucreaza in HR la o companie mare si cel putin in fata mea are curajul sa recunoasca asta!
Specialistii in resurse umane privesc omul ca o masinarie. Si daca par ca incearca sa te ajute nu fac de fapt altceva decat sa \\\”upgradeze\\\” acele componente care servesc cel mai bine compania. C\\\’est tout!
@ADA
Draga Ada,
Imi pare rau sa aud ca ai o asa parere despre domeniul acesta. Eu am cunoscut oameni minunati care lucreaza la HR. Si nu vorbesc acum de profesionistii intalniti la acea conferinta, ci la oamenii de HR care la petrecerea firmei au gasit singuri sponsori sa faca niste concursuri pentru angajati. Oamenii de la HR care iti dau sfaturile cele mai bune cand tu vrei sa te certi cu seful. Am cunoscut oameni8 de HR care pentru angajati, s-au certat cu patronul si si-au dat demisia, pentru ca nu era de acord cu pozitia acetsuia. Am cunoscut oameni de HR care de 8 martie a cumparat flori pentru peste 100 de femei pentru ca in perioada respectiva patronatul nu s-a gandit la asta si nu dadea \\\”prime\\\” de 8 martie sau altceva. Un angajat care tine cu firma este un angajat bun. Daca e sa discutam pe subiectul asta, sry. Daca intr-o firma nu sunt decat oameni crae sa ceara salariu mai mare si sa nu tina cont de nevoile firmei atunci nu este un angajat bun. Selectia oamenilor buni, care chiar pot sa faca performanta si care pot genera venituri o face un om de HR bun. Nu cred ca tie ti-ar placea ca tu sa muncesti si restul de 50 de oameni sa joace table pe internet. Inseama ca undeva e o problema si ca omul de la HR nu face selectia cum trebuie. Mie nu imi convine sa trag singura. Am aceeasi pretentie si de la colegii mei!:P
In ceea ce o priveste pe verisoara ta, care este om de HR si spune ca are o meserie deloc placuta, este cam grav pentru ea. Sa nu faci in viata ce iti place, te duce la nivelul la care nu ai grija de cei din jurul tau, te face un frustrat. SA gasesti echilibrul e o chestie de viata foarte dificila si greu realizabila. Ii doresc succes!
Raluca, tu acum imi dai exemple de oameni din acest domeniu care, sigur, ca peste tot, pot sa fie de diverse facturi. In ceea ce priveste insa esenta acestei profesii, nu reusesti sa-mi combati parerea.
Da, de acord, si Becali a dat de pomana babelor si rromilor, asta nu-l face mai putin vinovat de puscarie. Stiu ca e o comparatie fortata, dar intelegi ideea. Eu nu am nimic impotriva oamenilor care lucreaza in HR, e mai mult o chestie de principii. Nu stiu daca ma intelegi. Oricum, mi se pare cam bizara inflacararea ta. E ca si cum m-as apuca eu acum sa sustin ca toti instalatorii sunt minunati numai pentru ca mi s-a intamplat sa cunosc vreo doi care ajutau mereu babele sa-si care plasele de la piata.
Sunt de acord cu tine: pentru companie, un om bun la HR este esential. Dar numai pentru companie. Pana si numele spune tot: resurse umane. Resurse, intelegi? Omul este un material, are un potential mai mic sau mai mare si cel de la HR trebuie sa intuiasca, sa vada cum poate fi el folosit in mod cat mai eficient.
Te cam pripesti si in legatura cu aprecierile la adresa verisoarei mele: stai linistita, nu e frustrata deloc, a stiut de la bun inceput in ce se baga, de cand, candva, prin facultate, a trebuit sa se orienteze cumva: psihologie clinica sau HR. A stat, s-a gandit, si-a dat seama ca aia clinica presupune materii de studiu mult mai grele, care nu se termina niciodata si recompense materiale cam tinzand spre nimic.
A ales HR si, in lumina celor de mai sus, e clar si de ce. A ales sa manipuleze in loc sa ajute. Sunt doua chestiuni total diferite, contrar aparentelor:d.
Stai linistita, nu sunt atat de ipocrita incat sa pretind ca eu, daca as avea o firma, n-as apela la un Hr cu calitati de rechin. Dar as sti ca trebuie sa fie un rechin si nu m-as minti sperand sa fie un pudel dragalas, cu botosei roz si babetica.
draga mea acum imi explic dece timpul tau liber aproape ca nu exista ia-o incet ca esti un pumn deom ale carei resurse si puteri depasesc cumintenia si bunul tau simt , un articol de zile mari , felicitari!
Superb articol, felicitari! Si eu imi doresc sa ajung sa lucrez in resurse umane desi acum fac o facultate de economie. Mi-a deschis ochii spre aceasta meserie tocmai o domnisoara draguta d la HR la un interviu. Radia pur si simplu de intelegere si deschidere.Parca vedea dincolo de cuvinte, de privirea mea. M-a marcat intr-adevar. Sper sa reusesc. Bafta in continuare!