De ce sa nu gandim cu guru

Mai stiti? A fost un mic scandal provocat de conformatia robusta a posteriorului fostului premier, dus apoi in zona de analiza cine trebuie/nu trebuie sa comenteze dosuri, pentru a ajunge, in cele din urma, la dezbaterea chestiunii cine/nu trebuie sa se numeasca jurnalist. Moment in care s-au ciocnit doi dintre cei mai aprigi combatanti din spatiul public: Mircea Badea si Cristian Tudor Popescu. De la armonia celor doua fese roz filmate intr-un vestiar s-a ajuns, destul de repede, la antagonismul celor doua eminente cenusii cu reputatie de bestiar.

Pentru economie de resurse, voi introduce in aceasta analiza si o a treia persoana: pe presedintele Traian Basescu. Nu amestec lucrurile, pentru ca nu scriu despre jurnalisti sau despre politicieni. Scriu despre cei mai eficienti manipulatori ai maselor inca situati in spatiul public.

Si da, cele trei personaje sunt foarte importante, pentru mine. As indrazni sa estimez ca pe putin jumatate din cantitatea de idei fixe ale acestui popor, raportandu-ne la ultimii 10 – 15 ani, sunt produse in ungherele a numai trei minti. Apartinand, desigur, celor enumerati mai sus.

Citeste si:  Nunta ca analgezic

Nu stiu exact cand au inceput oamenii de prin partile locului sa mai gandeasca folosindu-si mintea lor. Dar va pot spune ca, la sfarsitul anilor ’90, fiecare din editorialele lui CTP valora cat o proclamatie de independenta. Erau pe coloana din stanga a ziarului Adevarul, o data la cateva zile, intr-un chenar albastru, pare-mi-se. Lumea buna se droga cu ele – avea si de ce. Discursul logic al lui CTP era, in principiu, fara cusur. Stia sa iti explice, textele lui aveau precizia unui proiect ingineresc. Spiritul de observatie era infailibil. Iar victimele – pentru ca nu poti sa devii un calau simpatic decat atunci cand condamnatii la moarte sunt suficient de ingrati – erau cat se poate de potrivite. Guvernarea CDR reusise sa bata toata recordurile de inconsistenta si incompetenta de pana atunci. Peste ranile unei tari saracite, cuvintele lui CTP veneau ca un pansament cu tinctura de iod – usturator si vindecator. I s-a spus „guru presei romanesti.”

Pe urma, a venit Traian Basescu – primar general al capitalei. Intr-un fel, ii semana lui CTP, avea ceva din discursul de jurnalist – in sensul ca, atunci cand era nevoie, se victimiza in calitate de opozant, iar cand era nevoie, facea uz de autoritatea conferita de functie, pana la pragul agresivitatii. Virulenta era asemanatoare, insa logica lui T.B. nu era la fel de curata precum cea a lui C.T.P, drumul dintre premise si concluzii nu mai era strict rational. Dar era o logica mai eficienta. Unde nu mai functionau faptele, incepeau atacurile la persoana, glumele nesarate, ironiile. Lumea a crezut.

Citeste si:  Cat de toleranta e bine sa fii intr-o relatie?

A urmat Mircea Badea. Aceeasi reteta: jumatate opozant al sistemului politic, dar la putere in sistemul ratingului si al audientelor. Aceeasi atitudine de victima-sef. Spirit de observatie incredibil, reactie imediata. Atuurile sale fata de CTP: capacitatea aproape inumana de a improviza, constiinciozitatea autoironiei. Punctul slab: predispozitia spre reactie isterica, spre greseala. Cand spui totul la cald, poate sa te ia valul si sa nu mai gandesti ce spui. Una peste alta, de buna seama ca la masuta lui M.B. s-a reinventat forta opozitiei. Otrava a fost administrata in doze mici, migala constructiei a fost esentiala. Ca un tunel in peretii inchisorii facut cu coada linguritei.

Citeste si:  Despre omizi si prostituate

Dar nu metoda si nici efectul asupra maselor sunt principalele asemanari intre cei trei. Desigur, fiecare dintre ei au schimbat soarta unor alegeri (MB mai are de asteptat putin), folosind in doze diferite aceleasi ingrediente: ironie, cinism, obraznicie, virulenta, lamentare. Ceea ce le uneste destinele este ca au fost, de-a lungul vremii, pastori peste aceeasi turma de oi. Aceleasi cateva milioane de romani care nu sunt in stare sa isi adune singuri informatiile, sa isi stabileasca singuri gusturile, sa isi ia singuri deciziile – dar care nici nu isi pot recunoaste slabiciunea. Plus-minus schimbul de generatie, oile au ramas aceleasi. Candva, s-au uitat in gura lui CTP, pe urma au fost fascinate de TB, acum ii ofera audiente groase lui MB.

E important, e bine, e sanatos ca guru se schimba, o data la cativa ani. Dar destinul nostru pe ansamblu nu se va schimba decat atunci cand vom inceta sa mai gandim cu guru.


4 Comentarii
  1. Corect, o multime din ideile romanilor sunt luate pe nemestecate, de pe masuta lui Badea, din formularile mitraliate ale lui Basescu. Tind sa cred totusi ca CTP nu a avut acelasi grad de penetrare ca cei doi.

    Si tot romanii confunda vehementa cu autoritatea intr-un domeniu.

  2. Mircea Badea nu poate fi guru decat pentru cei ce nu pot gandi singuri chiar deloc. CTVse adreseaza altui public, celor care gandesc si singuri, de-aia nici nu a avut atati adepti, cei ce gandesc sunt mai rari.

  3. nu stiu la care badea va uitati voi …

    dar cel la care ma uit eu, nu a cerut si asteptat niciodata ca ce spune, sa fie inghitit ca o galusca, pe nemestecate

    de multe ori a zis-o clar si raspicat — nu iti convine?
    voteaza cu telecomanda!

    vina le apartine oamenilor fara coloana … ,,oilor\’\’

    inainte (adica acum ceva anisori…) tindeam sa cred ca faza cu Big Brother care spala creierele sa ne domine, ar fi ceva rau ….vazand insa masa de oi care VOR sa fie dominate, incep sa cred din ce in ce mai mult ca mult vorbita de rau ,,Oculta Mondiala\’\’ / ,,Noua Ordine Mondiala\’\’ sunt de dorit, daca vrem sa supravietuim

    ceva gen – alege intre 2 rele: o masa de oi stupide, fara opinie si haotice, facand rau imens…. sau o entitate controlata, cu scop si ordine etc

    putem zice acu: ,,sus masoneria\’\’ ? 😛 hehe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.