fbpx

De ce urasc actorii

Acest articol se numeste “de ce urasc actorii”. De ce se numeste asa? Pentru ca nici un actor profesionist nu m-a facut sa ii dau lui 6 lei sa aiba cu ce sa ajunga acasa!

De dimineata, luni, pe Bulevardul Sincai, agale catre birou. Sprijinita de un gard, o doamna intre varsta a doua si a treia, parea ca ii e rau. Ma apropii speriata, o intreb ce are, imi spune ca a facut o criza de calciu.

– Am cazut, mi-am pierdut lentila de la ochelari, ca am cazut pe ei. Mi-au luat nenorocitii portofelul. Aveam actele, aveam foile de tren in portofel. Poate l-or arunca pe undeva. Politia a zis sa ma duc sa fac plangere, ca daca il gaseste cineva, mi-l aduce.
– Va mai e rau? Vreti o sticla cu apa?
– Nu, ca am luat o pastila acum, imi arata pastilele din mana. Incep sa ma simt mai bine. Problema e ca n-am cu ce sa ma duc acasa. Poate m-or lua aia de la maxitaxi, ca la tren n-am cum sa ma duc fara billet. Pana la Oltenitei…
– Sigur nu vreti o sticla de apa? Sa chem salvarea?
– Nu, ca m-am linistit, v-am zis ca am luat o pastila si acum sunt mai bine. Dar o sa ii bata Dumnezeu.
– Vreti sa dau un telefon cuiva? Sa vina sa va ia de aici?
– Nu, ca a vrut si un baiat mai devreme, mi-a dat telefonul lui sa sun la o vecina, dar aveam numarul de telefon in portofel si nu-l stiu pe dinafara.
– Sunteti sigur bine?
– Da, da, stati linistita.

Citeste si:  Fuck Bush! Fuck the Gipsies!

Plec, gandindu-ma la saraca femeie. Cum a cazut ea in strada. Un barbat, langa mine, ii face morala ca de ce umbla cu capul descoperit. Ma indepartez auzind morala barbatului. Imi amintesc de caderea mea de calciu, cand medicii din Mangalia nu vroiau sa vina in Vama, pe motiv ca sunt drogata. Norocul meu a fost o prietena care era studenta la medicina si a explicat de-a fir a par, in termeni medicali, ce am. Ma gndeam la mama care si ea e bolnava, ma gandeam ca poate bunica mea cade pe strada si isi rupe ochelarii. Mi-a fost rusine. Facusem 10 pasi in cea mai mare rusine posibila, de om nenorocit, care nu e in stare sa isi ajute un semen. Daca, de fapt, ei chiar asta i s-a intamplat? De ce sunt asa de neincrezatoare? Cum pot sa fiu atat de rea? Cum pot?

M-am intors inapoi, macinata de toata remuscarea din lumea asta, gandindu-ma ca nu merit sa fiu un om intr-o societate, ca sunt egoista, nesimtita, avara, SA IMI FIE RUSINE!!! Fiecare pas facut era o palma si mai mare pentru mine. Mustrarile de constiinta dadeau navala multe, multe, multe, pe masura ce ma apropiam de femeia fara dinti in gura, cu ochelarii sparti, stand razemata de gardul comunist care despartea trotuarul de spatiul verde al blocului de pe Sincai.

Deschid portofelul si numar: 6 lei! Atat aveam. Ii dau. Imi spune ca nu are cum sa mi-i dea inapoi. Nu mai am nevoie de ei. Sunt ai ei prin decizia suprema a bunului meu simt, a educatiei care imi spune ca nu e frumos sa nu ajut un om, ca mi se poate intampla si mie asa ceva…

Plec. O las in urma pentru a doua oara, de data asta fericita ca am ajutat un om, ca n-am mai fugit de raspundere si ca am putut sa imi dau banii de sandvici cuiva care avea mult mai multa nevoie de ei.

Citeste si:  Control freak in viata de familie?

Dupa alti 10 pasi, imi dau seama ca in mana avea faringosept, ca la Oltenita NU SE AJUNGE CU TRENUL, ca nu avea varsta de pensionare ca sa aiba foi de tren, ca ochelarii de fapt nu erau sparti, ca geanta ei parea foarte in regula, ca daca ma intorc peste 20 de minute o gasesc acolo, impresionand o alta fraiera ca mine, sa ii dea toti banii din buzunar.

Imi dau seama ca trebuia sa nu cad prada propriei mele slabiciuni, aceea de a ajuta oamenii. Imi dau seama ca era o atat de buna actrita incat nu credeam ca este posibil.

Imi asum rasetele voastre, imi asum toate epitetele din categoria: fraiera, proasta, idioata.
Le merit din plin.
Sper doar sa nu dau vreodata peste cineva care are realmente nevoie si eu sa nu cred. Caci nu o sa mai cred.

14 Comentarii
  1. Suflet de aur ce esti 🙂
    Eu i-am dat unei tiganci care recita Luceafarul lui Eminescu in autobuz… il stia pe tot si muncise femeia (am ras cu lacrimi ca avea accent tiganesc…)

  2. Am patit si eu. Si eu sunt la fel de proasta. Eu nu mi-am dat toti banii din buzunar. Dar am dat 50.000 vechi. Si apoi mi-am dat seama cat am fost de proasta. Si eu muncesc si in tura de noapte la un call center care lucreaza pt SUA.
    Cui ar trebui sa te adresezi pentru chestiile astea? Politiei comunitare?

  3. Eu nu vad nici un fel de prostie sau greseala la autoarea articolului. Faptul ca vrei sa ajuti un om si nu-ti dai seama in primele minute ca minte, ci doar dupa ce ai plecat si ai avut timp sa reflectezi cat de cat la situatie… mi se pare normal, se intampla la multe case mari. Daca as fi in locul autoarei si mi-as da seama ca am fost mintita, nu m-as simti in nici un fel rau. Am vrut sa ajut, am ajutat, am facut ce era frumos si omeneste sa fac, faptul ca tipa se folosea de scene ca sa faca bani e problema ei si viata ei mizerabila. Mie mi s-a intamplat la statia de metrou Eroilor unde un \”domn distins\” cerea cu disperare bani pt sotia ( o tipa insarcinata de care se tinea) are probleme mari si nu stiu ce suma ii mai trebuia ca sa rezolve nu stiu ce la spitalul munincipal. L-am vazut de mai multe ori la aceeas statie ba cu \”sotia\”, ba singur pledand pentru diverse cauze disperate din care nu reusea sa iasa pantru ca ii mailipseau doar x bani. Cred ca multi il cunosc deja, ca practica asta de mult.

  4. Draga Ella,
    De aici si drama mea, ca mi-am dat banii cuiva care nu merita. Ca puteam sa ii dau cuiva care chiar avea nevoie. Intamplare dupa intamplare si iti pierzi increderea de tot. Ce iese de aici? Nimic bun!

  5. Politistii comunitari sunt convinsa ca se cunosc cu toti cersatorii de pe raza lor. Dar probabil ca ii lasa in pace pe aia care cotizeaza la fiecare \”razie\”.

  6. uite d-aia mi-e mie mila si fug sa-i iau 2 crenvusti si-o bucata de branza catelului de 2 luni aruncat in strada din masina cand proprietarul s-a saturat de el, si ma \”usurez\” pe dramoletele batranilor si orfanilor si altora ca ei…

    catelul saracul sigur n-are nici o vina pt. situatia in care este, ca oamenii, sigur nu se poate ajuta singur ca oamenii, si sigur nu incearca sa te prosteasca, tot ca oamenii… el chiar vrea mancarea si eventual o mangaiere.

    Omul de orice varsta are rau, falsitate si lasitate in el… sper sa sara bunu\\\’ dumnezeu cu\\\’n Deep Impact sau Armagheddon sau macar waroftheworlds, ca vad ca Ah1N1 da rateuri…
    acu\\\’ sa nu ma luati cu \\\”e si omul bun acolo la ceva, esti prea radical, etc..\\\” ca incep sa injur ca baetzii pe gsp.ro si nu e bine =)))
    ups! iar am uitat sa-mi iau medicamentele si propovaduiesc anihilarea omenirii :))))

  7. de asta, NICIODATA nu ajut pe nimeni de pe strada

    doar pe cei stiuti, adica prin depunere in conturi la acele anunturi cu copii cu operatii

  8. ce ciudati mai sunteti si voi!
    ati dat niste bani unor amarati si va plangeti atat.
    cred ca batranii aia sunt milionari acum, si traiesc cu siguranta in puf si rasfat.
    ce pensii au, daca au?
    de aia dorm pe unde apuca, umbla nespalati si arata ingrozitor multi din ei.
    unii cersesc pt ca sunt senili, iar altii pt ca traiesc in mizerie si lipsuri crunte.
    mi s-ar parea stupid sa-ti faci pomana cu un betiv, ori cineva capabil de munca si nu cu un batran, copil ori amarat.

    regretati atat de parca va saraceste cand si cand sa faceti o pomana.
    de ce va mai numiti crestini?

  9. e, desigur, frustrant sa fii mintit. ceea ce este cu adevarat deranjant este promisiunea finala din articol, care desi pare inteleptita, pacatuieste cu multe. astfel:
    1- traim intr-o epoca in care \”cazul\” este vandut si ii trebuie si lui o imagine; vina nu este neparat usor de plasat individual
    2- sunt sigura ca autoarea a primit macar o data mai mult decat a meritat si chiar i s-a trecut cu vederea vreo minciuna
    3- nu vad cum un pacat atat de mic poate omori (din prima?) o virtute atat de mare, ba chiar constiinta insasi care a determinat-o pe autoare sa se intoarca din drum. doar daca \”virtutea\” nu este inca la stadiul de virtute. altfel nu s-ar perverti asa usor si nici nu ar pierde prima sa caracteristica: statornicia.
    4 – un caine in neutralitatea lui morala si duhovniceasca nu suporta nici o metamorfoza, in timp ce omul, oricat de cazut, poate dobandi chiar sfintenia. si culmea, ceea ce face transformarea cu pricina este chiar mila si iertarea altuia.
    5- daca tot ne mint altii, nu are sens sa ne mai mintim si noi insine ca scepticismul nostru are o justificare in ceilalti. el poarta pecetea unor neputinte proprii pe care le gasim in orice rugaciune de iertare
    6- am scris tot la indemnul constiintei si nu nadajduiesc sa nu regret

  10. Da…gestul persoanei care a scris articolul e unul de bunavointa, mila si compasiune, nu poate fi judecat….eu cred ca nu conteaza cui dai acei bani daca tu asta hotarasti, daca perosana minte sau dupa aceea isi va lua bautura sau tigari sau cine stie ce…gestul in sine conteaza, nu perosana cui daruiesti..roman, rrom, sarac, invalid, batran,copil…etc Dumnezeu vede gestul tau si sufletul bun care daruieste…..si il va rasplati.De judecat pe cei carora le daruim ceva …de aceea exista D-zeu.Un gest frumos si facut din inima bunatate compasiune si fara a astepta ceva in schimb e apreciat de cine trebuie!

  11. Consider ca esti dura si nedreapta cu tine insati. Femeia respectiva nu a ajuns \”actrita\” la coltul strazii de prea mult bine si de prea multa bogatie. Toata scena mi s-a parut desprinsa din filmul Filantropica de Nae Caranfil… Ai facut un gest nobil si frumos… si atat conteaza… Si eu dau bani pe strada… dar nu prea ascult niciodata \”povestea\” care e narata… pur si simplu nu ma intereseaza si mi se pare prea putin importanta. Cert este ca prin anumite imprejurimi obiective, sau poate chiar din vina sa, respectiva persoana a ajuns sa cerseasca… Nu cred ca sunt in masura sa ii judec viata si de ce a ajuns asa… Decizia de a da niste bani imi apartine… si de cele mai multe ori e independenta de cum cere respectivul amarat. Uite, exista un cersetor pe care l-am vazut… si caruia nu i-as da bani niciodata… e un tanar de maxim 30 de ani, in plina forta fizica si mentala… si care a povestit ca bunica sa are o pensie mica… si etc… cand ar putea sa munceasca… sau poate ca nu… cine stie… avand in vedere ca totul pe lumea asta este relativ… 🙂

  12. Vorba lui Gheorghe Dinica, in filmul Filantropica: \”Ti-a fost mila, ti-am luat banu\’!\”
    si eu am \”cazut\” in aceasta ispita. insa m-am invatat minte si acum ajut pe cine cred eu ca e in nevoie. respectiv prieteni, cunoscuti, etc. pe care ii stiu ca sunt in nevoie si stiu ca apreciaza mult mai mult un ajutor sosit la momentul potrivit.

Lasă un răspuns la Raluca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.