fbpx

De ce va e teama?

S-ar zice ca, din multe puncte de vedere, viata noastra este mai confortabila si mai sigura decat cea a inaintasilor nostri. Nu mai murim de la o pneumonie, tuberculoza se trateaza si ea, noi putem divorta, iar pe barbatii nostri nu-i mai ia nimeni cu forta la razboi. Ma refer acum strict la spatiul european. Prin alte parti, stim ca e mult mai rea situatia.

Cu toate astea, am senzatia ca avem mult mai multe frici decat mamele si bunicile noastre, de exemplu. Nu suntem amenintati de foamete, nu dureaza saptamani pana cand sa aflam daca cineva drag a ajuns cu bine in celalalt capat al continentului, stim ca medicii sunt la indemana si ca majoritatea tratamentelor nu mai presupun dureri de nesuportat. Am rezolvat o parte imensa din motivele de temeri, fobii, nelinisti.

Si am dezvoltat in locul lor altele. Unii ar zice ca e o consecinta fireasca a faptului ca, fiind mai informati, stim mai multe. Inclusiv, ce ne-ar face rau. Ne temem de carnea de porc pentru ca stim ce ravagii cauzeaza organismului nostru grasimile. Ne temem de poluare pentru ca stim cum ne afecteaza sanatatea, ecosistemul, clima, planeta. Asadar, unele dintre frici sunt legitime.

Citeste si:  Taximetristii, manelele si clujenii

Cum ramane insa cu celelalte?

Ne temem de riduri. Cumplit. In fiecare zi, dimineata stam cu ochii larg deschisi si ne analizam fiecare por, fiecare centimetru patrat de piele. In fiecare zi, auzim cel putin cinci reclame pentru produse care ne promit sa lupte eficient impotriva lor. Poate nici nu le-am remarca singure daca n-ar fi voci care ne-ar repeta obsesiv cat e de urat, de trist, de degradant sa ai riduri. Si teama ne este plantata, progresiv, inca din adolescenta.

Ne temem de kilograme in plus. Chiar cand „in plus” inseamna unul-doua. Culmea, nu ni se precizeaza niciodata „in plus fata de ce”. Standardul nu este cel medical, extrem de permisiv cu dieta noastra. E vorba, desigur, de etalonul tiranic al unei estetici greu de atins. Si ajungem sa impartim, in epoca libertatii sexuale si a egalitatii, femeile in slabe si „plinute”.

Ne temem de ceilalti. Ne temem sa ne aratam zonele moi, partile sensibile, vulnerabile pentru ca avem impresia ca simpla lor afisare invita la lovituri. Nu mai plangem in public, ci in colturi. Imbracam si ne confectionam cate o armura in fiecare, pentru fiecare ocazie. Imbratisam diversitatea, dar numai pentru ne este impusa. Altfel, ne temem in continuare de cei de alta religie, alta culoare, alta orientare sexuala de parca toate acestea ne-ar putea fi impusa sau de parca ar fi niste boli contagioase. Ne e teama de perisabilitatea sentimentelor. Ne e teama sa nu fim parasite, abandonate. Tocmai acum cand avem la dispozitie instrumentele pentru a supravietui singure.

Citeste si:  20 de euro: pretul femeilor de calitate

Ne e teama de celelalte. Inainte, exista parca un anumit fel de intelegere tacita. Ne mentineam mai la distanta unele de vietile celorlalte. Acum ne imprietenim mai usor, dar ne si rupem la fel de usor.

Ne temem de batranete. Tocmai acum. Mai mult ca niciodata. Speram parca mai mult ca oricand intr-o utopica impingere a sperantei de viata spre un numar de ani cat mai mare. Maternitatea e amanata pentru ca dam greu drumul din maini „copilariei”. Sigur, ne umplem timpul cu ceva: implinirea profesionala.

Citeste si:  O istorie de violenta zilnica

Ne temem de singuratate. Acum, in epoca unei comunicari tiranice. Acum cand putem da stire lumii despre noi orice. Tocmai aici e problema: vorbim toti. Mult, galagios, in imagine, incercand sa ne acoperim unii pe altii. Dar nu mai e nimeni care sa asculte. Singuri in multime – oricat de cliseistic ar suna, continua sa fie un o stare verosimila.

Ne e teama de lipsa de libertate a altora, conform propriilor noastre standarde, si ne e teama ca modul lor de viata sa nu ni-l afecteze pe al nostru. Si, atunci, ii „eliberam” cu forta. Ne e teama de alte definiri, de alte spatii, de alte legi. Vedeti ce s-a intamplat cu legea care incrimineaza, in Franta si Belgia, purtarea burqa si a niqabului in spatiile publice. Ne-am capatat libertatea de a ne dezbraca si impunem aceasta libertate unora care poate nu si-o doresc. Sau care isi doresc libertatea de a ramane imbracate.

Permanent invingem o teama si, pentru fiecare dintre aceste victorii, capatam alta in plus. Incercati sa creionati un grafic, un inventar al fobiilor voastre care se manifesta zilnic.

8 Comentarii
  1. 1) teama de materninate
    nu irina ….e vorba de faptul ca UNELE s-au maio deshteptat si nu isi mai desfac picioarele cu proxima ovulatie

    ci se mai si gandesc: am cu ce il creste? imi permit ? etc etc

    intrebari ff normale!

    ne intrebam pt cand luam un caine….da\’ cand e vorba sa turnam un plod, in 99% din cazuri, responsabilitatea zboara pe fereastra in favoarea lui ,,asa a dat Dzeu\’\’\’ (de parca Dzeu ti-o trage…)

    2) teama de riduri
    a cui vina e ca voi sunteti proaste si credeti orice tampenie ?
    a alora care fac reclama ?

    nu! ei sunt oferta la cererea voastra!

    PS: scapati drequ odata de reclama aia cu cadoul din mijlocul paginii care se mareste ca o p*la cand treci cu mouse ul peste ea1
    inteleg reclama, da\’ e ridicol!

    ajungeti ca un site de tabloid, cu 90% din suprafata plina ochi de pop-up

  2. Fireheart: uite, ma dau exemplu pe mine. Sa zicem ca intrunesc conditiile, am varsta si \”imi permit\”, am si cu cine. 😀

    De ce tot aman momentul?

    E clar ca nu ma refeream la pustoaice de 16 ani sau la femei de 25 somere.

    In ceea ce priveste ridurile, clar este vina noastra. De asta articolul meu se refera la temeri. Inclusiv la teama de a ne asuma cine suntem si cum evoluam.

    Ai dreptate, reclamele sunt enervante. Dar ne platesc salariile. 🙂 Ca sa putem face copii pe care nu ii facem. 😀

  3. 1. temerea de a nu cadea in ridicol. De a nu gresi.
    Dar ce-am frate? Ei, si daca e sa gresesc, ce? Ei, si daca spun o prostie, se crapa pamantul sub mine?
    Sa nu credeti ca sunt perfecta sau ca fac niste gogomanii nemaivazute. Dar ma sperii si de umbra mea, si asta nu e bine. Intr-o societate care imi cere foarte mult, mi-e frica:(

  4. mda. uite, eu citeam deunazi ca se vorbeste din ce in ce mai des de tot felul de boli inrudite cu anorexia. de pilda, ce mi-a atras mie atentia, la nivel filosofic daca vrei 🙂 e ortorexia. adica obsesia pentru a manca \” ce trebuie\” . asta in paranteza.
    altfel, cred ca cea mai mare spaima care ma bantuie e ideea ca si copilul meu va fi batran , desi n-oi mai trai pana atunci. si spaima ca mor in somn si in apa.

  5. De ce mai sunt femeile atrase de barbati musculosi daca nu-ti mai trebuie forta sa iei mancare de la supermarket si cu pastilele adecvate sexul la 50 de ani poate fi mai intens decat la 20? Teama in sine nu este o boala, o problema, un defect decat atunci cand e prea multa sau unde nu trebuie. Insa impulsul asta pe care-l numim teama face parte din \”angrenajul\” prin care viata se protejeaza, e parte din instinctul de conservare. Daca scoatem de tot din ecuatie teama ramanem ca acei zombies din filme. Nu ne mai ferim de nimic, sansele de supravietuire scad dramatic sau total. Asa cum avem impulsul natural de a face ceva, asa il avem si pe cel de a ne feri de pericole – motivatia asta se numeste teama si se manifesta pana la cele mai mici gesturi si in toate aspectele vietii – inclusiv cel social pe care ai insistat in articol.

  6. Teama face parte din viata, dar trebuie totusi particularizata. Sunt si oameni care se tem mai putin sau aproape deloc. Este totusi un bun awareness acest articol. Chiar ma gandeam la temerile mele. Ma regasesc in unele temeri prezentate aici. De ce mi-a teama???De cele mai multe ori, de ridicol!!!

  7. TEama de ridicol e cea mai frecventa temere . Asta e, te faci de ras, cu cat te ridici mai repede, repari ce crezi ca s-a stricat si tot inainte .

    Teama inseamna si emotie, teama inseamna si implicare in ceva .

    Este un sentiment normal, uman.

    Chiar si cei care au un mega curaj, au o temere si o teama undeva. Pe cat curajul de mare, si teama poate fi la fel de mare .

    Cu teama si curaj, trebuie sa echilibram viata .

Lasă un răspuns la crestin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.