De ce visez la un Rege (I)

Cand am intrebat-o pe Irina daca ar avea impact, pe Flu, un articol despre monarhie, mi-a spus ca nu crede ca pot fi interesante chestiunile de organizare statala pe un site care are preocupari ceva mai lumesti. Raspunsul ei m-a facut sa-mi dau seama ca gresisem cand ii pusesem intrebarea. Trebuia sa-i fi zis asa: Irina, crezi ca ar prinde un articol despre printi si printese? Pun pariu ca alta ar fi fost reactia ei.

Eu, dupa cum vedeti, m-am hotarat sa scriu oricum despre asta, ba chiar o sa impart textul in doua episoade, asumandu-mi un risc in care nici macar nu cred: sa va plictisesc. Dar, asa cum ati intuit deja, voi incerca sa abordez subiectul dintr-o alta lumina.

Si, fara nicio exagerere, va spun ca discutia asta, monarhie vs. republica, nu e nici pe departe o desertaciune teoretica, legata de chichitele dreptului constitutional. Si nici nu se reduce la o problema de istorie si traditie, asa cum este in general ambalata si vanduta la televizor. Nu este o discutie despre trecut, ci despre viitor. Este o chestiune de psihologie colectiva, de atitudine nationala. E, daca vreti sa folosesc un termen mai la moda, o problema de lifestyle.

Partea care ma surprinde cel mai tare, ca sa v-o marturisesc inainte de a trece la subiect, este spalarea pe creier pe care a suferit-o aceasta natiune intr-un timp atat de scurt. Republica a fost proclamata, la noi, odata cu abdicarea fortata e Regelui Mihai, la 30 decembrie 1947. Traditia noastra republicana este, deci, mai tanara decat bunicii nostri: 64 de ani neimpliniti, dintre care 42 de comunism si inca 22 de capitalism aiurit. Ca sa nu mai spun ca, pana in 1974, republica despre care vorbim n-a avut nici macar presedinte. Tehnic vorbind, nici nu stii exact de cine era condusa, de primul ministru (care era teoretic sef de stat), sau de secretarul general al PCR. Primul presedinte al Romaniei a fost (si asa va ramane, fie ca ne place sau nu) Nicolae Ceausescu. Daca ar fi sa avem si noi un munte Rushmore in Carpati, cei patru sculptati de pana acum ar fi Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si Basescu. Greu mi-as putea imagina ceva mai grotesc.

Citeste si:  Lumea lui ni, ni, ni

Cu toate astea, mecanismul propagandei comuniste si post-comuniste a lasat urme adanci in constiinta romanilor. Inca mai sunt politicieni pentru care subiectul e tabu: cum adica, sa se modifice Constitutia?, se intreaba ei, ipocriti – desi Constitutia s-a mai schimbat si ei insisi au propus amendari ale legii fundamentale, in functie de toane si interese. Mai sunt si romani simpli care nu vad bine regalitatea. Monarhia le pare un neam de imbuibati, oameni crescuti in puf inca de la nastere, contrar principiilor ca toti suntem egali.

Cea mai amuzanta discutie, daca n-ar fi de o ipocrizie gretoasa, ar fi cea legata de principiul succesiunii ereditare la tron. Credeam ca asta le da bataie de cap doar dobitocilor care n-au habar de istorie si de ce inseamna prerogativele unui monarh, unde incep si unde se termina ele. Pana am auzit, recent, oameni de maxima inaltime in stat spunand aceleasi tampenii: ce ne facem daca printul e un handicapat? Vai, o sa ne conduca un rege imbecil?

Ce-i drept, istoria statului roman modern a inregistrat un caz de rege ceva mai dubios: Carol al II-lea. N-o sa spun ca e judecat, oricum, mai aspru decat ar merita si fara sa se tina seama de trista conjunctura istorica a timpului sau, am promis ca nu va plictisesc. Dar va rog sa va ganditi asa: din patru regi, cati a avut Romania moderna, unul a fost, sa admitem neconditionat, nedemn de tron. Si tocmai din cauza asta a fost obligat, pana la urma, sa abdice. Cu cei patru presedinti, cum ramane?

***

Sa trec, deci, la miezul problemei: cred ca reinstaurarea monarhiei ar fi singura sansa pentru ca aceasta tara sa isi gaseasca, intr-un viitor pe care sa-l apuc si eu, un minim de echilibru si de normalitate.

Citeste si:  Intre facultate si maternitate. Mama artificiala

Si n-o sa-i judec pe altii, ci doar pe mine, plecand de la propria-mi lipsa de mandrie ca sunt roman. Nu, nu-mi doresc vanitatea singuratica a americanului in fata drapelului, nici aroganta galagioasa a englezului in fata halbei de bere. Dar as vrea sa simt un pic de emotie ascultand, macar inaintea vreunui meci, imnul de stat. Si nu are rost sa ma mint singur: nu simt nimic. Nici macar lehamite.

Si-atunci, am cautat raspunsul in sens invers, plecand dinspre inima spre ratiune: ce mi-ar putea da mie, unuia, mandria de a apartine acestei natiuni si, pornind de aici, entuziasmul si toata acea energie pozitiva pe care simt ca tara asta a pierdut-o complet?

Si mi-am dat seama de ceva: am avut ocazia sa dau mana, contextual si protocolar, cu ultimii trei presedinti ai Romaniei. Niciunul nu mi-a provocat vreo emotie. Niste maini transpirate si atat. Nu i-am simtit cu nimic mai presus decat mine: oameni care mint fara sa clipeasca, urmaresc interesele dezolant de marunte, oameni carora li se citeste in ochi reflexul cinic de a prosti auditoriul, de a fenta vigilenta tarii. Oameni care nu s-au ridicat nici la inaltimea functiei, nici la cea a istoriei. Sunt obligat sa-i respect la fel de contextual si protocolar cum mi-au intins ei mana; sunt presedintii acestei tari. Dar nu ma pot simti reprezentat de niciunul dintre ei.

In acelasi timp, credeti-ma, numai gandul ca intr-o zi as putea avea norocul sa ii strang mana Maiestatii Sale Mihai de Romania face sa mi se zburleasca parul pe mine.

M-ar ajuta mult daca ati fi vazut „The King’s Speech”. Daca nu, vedeti-l, nu veti pierde timpul. Ati intelege mai usor cat de diferit este un om care stie inca din copilarie ca destinul sau este acela de a conduce o tara. Cat de departe ar putea sta de toate acele compromisuri care ii transforma pe politicienii nostri din tineri idealisti in jigodii batrane. Decenii de maturizare, pana la incoronare, in care sa te gandesti ce ar fi mai bine sa faci pentru supusii tai – in loc sa te gandesti cum sa faci niste bani murdari. Sa te pregatesti indelung pentru meseria de rege al Romaniei, in loc sa visezi la cum ar fi sa fii rege al asfaltului, sau al fotbalului, sau al manelelor.

Citeste si:  Bucuresti nu crede in ploaie. Si nici in presa

Si as putea lungi acest paragraf la nesfarsit. Mai bine, cum spuneam, vedeti filmul.

Sunt multi care vor crede ca, in fata aristocratiei de cea mai pura speta, vom simti invidie si, prin urmare, frustrare. Eu va spun ca nu-i deloc asa. Mai degraba ma enerveaza sa ma vad tras pe dreapta de o coloana oficiala, cand stiu ca inaltul demnitar a luat bacalaureatul la batranete si nu vorbeste corect nici limba romana, ori cand vad case de protocol locuite cu chirii de nimic de profitori ai diferitelor vremuri.

Principiul egalitatii de sanse – iata inca o vorba mare, spusa adesea de contestatarii monarhiei. Dar egalitate de sanse inseamna ca doi oameni care depun eforturi egale au dreptul la beneficii egale, nu inseamna, catusi de putin, ca toti oamenii se nasc egali. E o iluzie toxica egalitatea de sanse, iar pe mine ma scarbesc tot mai mult cliseele de corectitudine politica prost inteleasa. Va spun, cu reprosabil cinism: un iubitor de animale va hrani toti cainii din fata blocului, dar asta nu inseamna ca a incetat sa creada in pedigree. Si-apoi, daca ar fi existat egalitate de sanse si n-ar fi contat in ce familie te nasti, toti cei de varsta mea ar fi trebuit sa fie acum europarlamentari.

Partea a doua aici.


17 Comentarii
  1. Excelent articol! Din ce in ce mai multi tineri de varsta noastra (in jur de 30), s-au convins de adevarul evident pe care il descrii in articolul tau. Ma refer la tinerii educati, nu la amicii de club ai ebei… In acelasi timp, eu personal mi-am pierdut speranta. Suntem asaltati, cuceriti, calariti de impostori, in toate mediile in care ne invartim. Din pacate, se pare ca 50 de ani de spalare intensiva pe creier au reusit sa marcheze acest popor intr-un mod atat de profund incat si-a uitat reperele fundamentale. Este pacat…
    Si apropo de retorica presedintelui vizavi de potentialul vlastar handicapat: este in acelasi timp o obraznicie, o dovada de ignoranta, insa si o incercare (incercata si dovedita ca fiind de succes) de a mai manipula putin \”boborul\” – spre exemplu, pensionarii din blocul meu sunt de acord cu ipoteza lui si asta e un motiv suficient pentru a dezavua monarhia, caci in lipsa cunoasterii istoriei preferta sa se agate de ipoteze penibile… Ca sa nu mai zic de ironia de a pomeni eventuale handicapuri ale copiilor altora, cand ai tai nu stiu sa lege o propozitie coerenta si corecta in limba materna… Ce tupeu de impostor!

  2. Pacat ca nu avem posibilitatea de a ne alege modalitatea de guvernare. Cu toate ca nu sunt asa de sigura ca majoritatea romanilor ar fi de acord cu tine, in primul rand politicienii ar fi impotriva. Romanii au o mentalitate gresita in ceea ce priveste monarhia.

  3. Rational, ai dreptate.
    Da, mi se pare si mie mult mai normal si mai firesc pentru un stat sa fie condus de oameni care pentru asta s-au pregatit.
    Dar nu e musai sa fie monarhie.
    Spre exemplu, in SUA, exista \”familiile\” care dau preponderent oameni de stat. Kennedy, nu?

    De unde trag concluzia, deja stiuta, ca e problema educatiei si a oamenilor carora le dam votul. Asta nu inseamna ca Monarhia e salvarea. Asa cum un om din monarhie poate sa fie un \”sef de stat\” potrivit, un conducator de nota 10, la fel poate si un om cu sange rosu, nu albastru, sa aiba aceleasi calitati.

  4. Cei patru sculptati pe muntele carpatin ar trebui sa fie cinci, il punem si pe ala cu republica de la Ploiesti, ca nu se abate de la regula terminatiei numelui, Candiano Popescu.

  5. Larisa: sangele albastru nu ar avea aceleasi atributii si rol precum cel cu sange rosu si competent.

    Cat despre prezenta unor familii furnizoare de lideri, n-am avea deloc garantia ca acestea ar si castiga alegeri.

    Cand ma declar simpatizanta a monarhiei, apreciez mai degraba plusul de imagine, nevoia unui simbol, a unei efigii, daca vrei.

    Are dreptate Mihai. Eu n-am avut ocazia sa dau mana cu ei, nu m-am aflat in imediat lor apropiere, dar nu am avut emotia aceea. Daca l-as vedea insa pe Rege, cred ca as avea-o. E ciudat, dar asa functioneaza mecanismele astea. 🙂

    Mihai, mi-a placut articolul si abia astept continuarea.

  6. Apropo de asta, ati citit zvonurile alea din Evz conform carora s-ar pune presiuni pe Rege sa propuna revenirea monarhiei in cadrul discursului sau din Parlament?

    Mi s-ar fi parut amuzant daca n-ar fi fost gretos. Cand am auzit cine sunt presupusii \”agitatori\”…. Voiculescu era printre ei. Felix Motanul, sustinatorul Casei Regale! Bleah.

  7. Nu sunt impotriva monarhiei dar nici nu sunt promonarhie.Cert este ca fiind doua oranduiri diferite, multa lume oscileaza catre unul sau altul, fie democratic fie regal.Toate sistemele politice prezinta avantaje si dezavantaje pentru oamenii de rand, fie ca sunt simplii ceateni bogati sau saraci, fie ca sunt supusii regelui.Daca ne uitam la monarhiile traditionale din Europa, monarhia este un castig, insa daca ne uitam in istoria tarii noastre ne punem intrebarea.A fost, mai poate fi un castig monarhia pentru Romania…cine trebuie sa raspnda la aceasta intrebare.O vorba spune ca istoria se repeta.Se va intoarce monarhia si in Romania…va fi mai bine….si multe alte intrebari la care deocamdata romanii nu vor raspuns sau nu a venit timpul sa afle aceste raspunsuri,

  8. La intrebarea \”a fost monarhia un castig pentru Romania\” raspunsul nu poate fi decat \”DA!!!!\”. Ciudat ca exista persoane care inca se indoiesc de asta.

    Onutta21: tu ai idee ce a insemnat venirea lui Carol I aici? Faptul ca a acceptat tronul? (caci da, i s-a oferit, nu l-a reclamat el. A fost invitat sa fie rege!)

    Si mai creezi o opozitie de termeni halucinanta: \”Fie democratic, fie regal\”. Ca si cum monarhia ar exclude democratia.

    Mihai cred ca are dreptate. Foarte putini stiu ce inseamna monarhie in zilele noastre.

  9. Multumesc pentru articol.
    Ceea ce nu-mi place la acest articol este ca incurajeaza ideea monarhiei pe fondul problemei clasei politice. Regele si presedintele sunt doua institutii total diferite. Dovada ca exista monarhie sustinuta de popor si in Danemarca unde clasa politica functioneaza bine.
    Mi-si dori sa fim monarhie din multe motive insa insultarea clasei politice nu mi se pare relevanta. A fost vre-unul din noi presedinte si a facut-o mai bine decat Iliescu? Consider ca toata populatia este participanta la criza grava in care ne afla nu numai clasa politica. Nu sunt corupti si oamenii de rand?

  10. Mai Andrada, nu vreau sa intru in polemica cu tine si nici sa-ti dau drept la replica.In primul rand daca ai fi putut observa, comentariul meu este un punct d e vedere moderat ca intensitate, care nu trebuie sa fie identic cu al tau, pentru ca si in acest caz exista o diversitate de opinii.Deci, daca nu esti de acord cu el, macar respecta fiecare opinie a celor care scriu .In aceeasi ordine de idei, nu vreau sa fac nici ABC a ceea ce inseamna regim monarhic sau democratic si nici sa incep a scrie vreun tratat de monarhie spre a ta intelege.Deci, ca atare se impun unele precizari pe care sper sa le deslusesti.Daca citesti de la stanga la dreapta ce am scris eu, vei intelege ca am spus ca nu sunt nici pro si nici contra monarhiei si am si argum,entata de ce.In ce priveste venirea regelui Carol I la tron, ju are relevanta, modul de dobandire a tronului, ci perioada de domnie sub aspectul realizarilor casei regale pentru supusii acesteia.Daca citesti tot materialul istoric legat de monarhia in Romania, vei observa ca, sangele regal romanesc de fapt nu a prea fost romanesc.Iti si spun de ce ?Descendentii regelui Carol I se trageau din casa regala de sorginte austro-germana, asa cum poti constata din intreaga titulatura : de HOHENZOLLERN-SIGMARINGEN, asa cum de altfel il cjeama si pe regele Mihai I al Romaniei, tot de Hohenzollern.Cat priveste marea inpetie pe care ai spus-o tu, cum ca o monarhie presupune s democratie….este o aberatie.Iti recomand sa citesti ceva material despre sistemele si regimurile politice si administrative ale lumii si vei putea constata ca orice clasificare are la baza doua regimuri : regimul democratic si regimul monarhic.Intr-un regim democratic nu exista si nu va exista niciodata subordonare intre membrii unei societati, iar pe de alta parte,un regim monarhic se caracterizeaza in primul rand prin supunerea cetatenilor fata de un singur om in sta-REGELE, care este stapanul absolut.Si asta este ceea ce au spus multi specialisti in domeniu, nu eu.Apropos, ai auzit despre monarhie absolutista, in care puterea legislativa, executiva si judecatoreasca era concentrata in mina unui singur om : REGELE?Cred ca nu!Cum poti sa spui asemenea aberatie ca o monarhie presupune democratie?Monarhia poate fi absolutista, parlamentara etc, nicidecum democratica.Cred ca nu ai citit pina la capat comenatriul meu sau nu a inteles ideea.Acum ca am obosit explicandu-ti tie ce am vrut sa-ti spun , te las, fara sa te jignesc, sa verifici ce am spus mai sus si sa te documentezi mai mult.Nu ma deranjeaza ca ai avut obiectiuni la comentariul meu, ci doar ca acestea au fost superficiale si nefondate si juridic si istoric si cum vrei tu..O zi buna!

  11. Mai, Onutta, nici eu nu vreau sa te jignesc, dar spui niste ineptii de-mi vine sa-mi dau palme.

    Este clar ca tu nu stii ce este monarhia in prezent. Pentru tine, monarhia n-a evoluat de la Ludovic al XIV-lea incoace. Se discuta despre monarhie in prezent, nu acum 600 de ani.

    Ce sa zic, englezii, spaniolii, suedezii, olandezii sunt toti niste popoare supuse, terorizate, care traiesc intr-o societate nedemocratica.

    Hai ca rad si curcile de tine!

  12. Ma simt nevoita sa intervin inca o data dar pentru ultima data.Se pare ca ai descoperit in comentariul meu un termen nou pentru tine , acela de ineptii.Ma bucur ca, vocabualrul tau se imbogateste cu inca un cuvant.Cat priveste monarhia de acum 600 ani, adica prin anul 1500, daca te uiti prin cartea de istorie, era perioada cnezatelor si voievodatelor.Referitor la Regele Ludovic al XIV-lea, la care tu faci referire, vizeaza o alta perioada si o alta tara.Eu am facut o analogie bazata pe similitudini intre monarhiile altor tari si monarhia din Romania, insa desi te-am atentionat sa citestyi intreg comentariul de la stanga la dreapta si nu de la dreapta la stanga , tu fie nu poti, fie nu vrei , fie nu poti traduce din lb romana in lb romana ce am vrut eu sa spun.referitor la restul penultimului tau comentariu, nu reiese decat superficialitatea ta, trecerea sub forma epatarii de la o idee pe care ai retinut-o si tu din comentariul tau, insa…nimic concret.Despre monarhiile din Tarile de Sus, adica Belgia, Olanda, Norvegia, Suedia, Luxemburg, dar si cea din Spania, eu am exemplificat pentru ca ele sunt reprezentative, nicidecum ca ar fi absolutiste, din contra, sunt monarhii care definesc traditia regalitatii in Europa, dar si care prin prisma realizarilor lor pentru supusii coroanei, dainuie si acum.per inca odata ca, macar acum sa ma fac inteleasa tie, pentru ca vad ca ceilalti au inteles ce am vrut sa spun.Cine a zis ca aceste popoare traiesc terorizate sau in regim nedemocratic?oar tu?Eu am spus doar ca monarhia nu se identifica la scara la care ai spus tu c democratia, ci sunt doar aspecte intalnite, dar nu cu titlu de regula.In fine,….asa cm am promis, nu mai intervin, nu pentru ca cel mai destept cedeaza, ci pentru ca, penultimul meu comentariu, desi a fost extrem de explicit, doar tie ti-a creat dificultati, desi ti-am lasat si cateva recomandari spre studiu si docuemntare, insa cu toate astea, ma face sa cred ca citesti doar franturi din ce se scrie mai sus,iar asta nu e vina mea, ci a naturii.Si ca un ultim amananunt, nu trebuie sa-ti dai palme, la asa-zisele inpetii ale mele, dar te sfatuiesc sa faci alta din alte motive pe care sper sa le deduci singura de mai sus, daca nu…asta este, trebuie sa iei pe fiecare om asa cum e.Iti doresc buna ziua si spor la studiu!!!

  13. Din punctul meu de vedere, nu ma declar o adepta a monarhiei , dar nici nu ma opun cu ferventa ei, insa daca este s abordam Casa regala din tara noastra, in ultimul timp, putem constata ca patriotisumul nu prea exista.De ce?Se vorbeste si statul roman a retrocedat aproximativ tot fostul domeniu regal Regelui I al Romaniei, insa n-am vazut ca fostul monarh, sa lase mostenire , sa doneze vreun castel poporului roman.Din contra, spre exemplu, Castelul Peles, a fost retrocedat Case regale romane, iar ultimul etaj este deschis publicului doar 6 luni pe an, restul fiind la dispozitia regelui si inchis publicului pe perioada celorlalte 6 luni.Nimeni nu exclude ideea ca monarhia nu se va intoarce in Romania, insa pina acum, noua ordine politica europeana si mondiala este cu totul alta, iar regimurile politice agreate azi, sunt diferite de cel monarhic.

  14. Onutta: ai fi amuzanta daca n-ai fi insistenta si obraznica.

    Tu n-ai exemplificat nimic. Tu te-ai referit la monarhie in general, fara vreo referinta la evolutia ei. Eu doar ti-am atras atentia ca specia monarhului absolut a cam disparut asa ca nu trebuie sa-ti fie teama ca vine Regele Mihai si-ti zboara capatana de pe umeri oricate tampenii ai spune. Monarhiile actuale din Europa sunt in tari democratice.

    Ah, si ai gasit si marele impediment: pe Mihai nu-l cheama Popescu, ci Hohenzollern, ineptie pe care ai enuntat-o cu surle si trambite de parca ai fi facut o mareata descoperire.

    Castelul Peles a fost construit de Casa Regala. E normal sa-i fie retrocedat asa cum le-au fost retrocedate (o parte din) pamanturile bunicilor nostri asa-zis chiaburi.

    \”regimurile politice agreate azi, sunt diferite de cel monarhic.\” – asta de unde ai scos-o? Din somn? Agreate de cine, unde? Ai o varzuca in capsorul ala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.