De la decreteii obligatorii la marea minune de a fi parinte. Exista cale de mijloc?

Cand lumea din jur se imparte in doua tabere, iar tu nu te incadrezi in niciuna dintre ele, ai o problema. Daca mai si crezi ca, in situatia data, tu esti ala normal, iar cele doua jumatati de lume sunt duse cu plute diferite, atunci ai o problema si mai mare. E pozitia mea in cazul de fata.

Sa va explic. Prietenii – prietenii aia de odinioara, cu care am crescut, am baut, am fumat si am visat la o lume mai buna – mi i-am pierdut in trei feluri, aproape perfect suprapuse peste trei etape de viata. Primii s-au dus cand s-au indragostit, cuplat, casatorit. Oameni care iubesc cu doua maini, nu mai poti indrazni sa le ceri vreun deget. Pe urmatorii i-am pierdut cand si-au gasit jobul de vis – sau de cosmar. S-a activat robotul din ei si gata, s-au dus. Pe ultimii, cei care rezistasera primelor doua valuri seismice, i-am pierdut cand au facut copii. Se pare ca in ziua de azi lumea nu mai poate face prea multe lucruri deodata, iar un copil, mi s-a spus, e un full time job.

As fi avut o sansa de a ramane in vagonul lor: sa fac si eu copiii mei. Atunci am fi avut despre ce discuta: despre chicco, despre pampers, despre pediatri si nurofen. Pe cand asa, nici nu mai pot sa indraznesc sa am o parere: sa vorbesc despre copiii lor nu ma pricep, iar sa vorbesc despre parintii copiilor lor nu se cade. Intrucat, s-ar parea, de cand au adus pe lume asemenea minunatii de ghindoci, parintii au devenit si ei un fel de specie superioara, supraoameni la a caror substanta nu am eu, chip de lut, acces.

Citeste si:  Manelistul, aurul si versul

Tin minte ca aveam un unchi, n-am prins mare lucru din el, care isi dorise candva copii. Nu putuse, nu fusese sa fie, oricum ajunsese in pragul batranetii (ca batran n-a apucat sa fie) fara urmasi. Incepuse sa iubeasca copiii altora, dar cred ca, undeva, in sinea lui, devenise frustrat si invidios, caci transa subiectul procreerii spunand asa: copii pot sa faca toti prostii, eu am facut o facultate.

Dar asta se intampla la inceputul anilor ’80, cand sporul demografic era politica de stat, iar casatoria si puierea obligatii civice. Ma intreb ce ar zice daca ar vedea lumea de azi, cand lucrurile – cel putin in segmentul de mijloc al societatii, la care ma raportez – par sa se fi intors cu fundul in sus. Azi, facultate pot sa faca toti prostii. Copii, in schimb, face numai cine isi permite.

O fi si la mine aceeasi invidie, nu stiu, dar ma uit si constat ca, de buna seama, nu e usor sa faci un copil in ziua de azi. Trebuie sa fii un fin psiholog, altfel iti vei bate joc de educatia lui – doar n-o sa ai incredere in vechile metode si sa-l nenorocesti! Trebuie sa fii un om asezat, pentru ca pruncul are nevoie de stabilitate. Trebuie sa ai bani, pentru ca plodul are mai multe nevoi decat s-ar putea banui. Ei, da, desi traim in Romania, pruncul costa, mii si mii de euro. Abia dupa ce te-ai dotat cu toate aceste unelte magice, poti astepta sa se produca minunea.

Citeste si:  Cezariana si nasterea naturala. O mica problema de medicina si marketing

Acum, sa fac o paranteza legata de acesti copii crescuti in spiritul neo-hippy al mileniului III. Cand mi-am schimbat acoperisul la casa, aveam de ales intre o varianta garantata 30 de ani si una mai scumpa, garantata 50 de ani. Un incurajator concurs de promisiuni. Dar mesterul care trebuia sa faca lucrarea m-a dezumflat: Nu fi credul. Cum sa fie garantate decenii, daca tehnologiile astea sunt inventate acum cativa ani? Cine crezi ca poate sa stie cat rezista, daca ele n-au fost probate? Daca vrei garantie, pune-ti tigla de-aia veche si cu asta basta! Ei bine, cam asa mi se pare ca e si cu noile practici psiho-pedagogice aplicate copiilor. Toata lumea le binecuvanteaza, marketingul isi face treaba la greu, dar exista o problema: ele nu sunt verificate. Sunt ipoteze. Nu exista generatii produse pe baza lor – ca sa pot vedea cu ochii mei ca functioneaza – ci doar exemple izolate de succes. (Ca sa va dau un exemplu marunt: s-a spus ca desenele animate sunt violente. Stiu un parinte atat de obsedat de violenta, incat nu-si lasa fiica sa se uite la Degetica. Pe urma, a zis un psiholog ca, de fapt, violenta din basme e buna, pentru ca ii invata pe copii ca frica si lupta sunt lucruri normale. Acum, Degetica este, probabil, permisa. Dar ce-o sa mai urmeze?)

Citeste si:  Intre "Tu stii cati ani de scoala am eu?" si "Scoala vietii"

In fine, nu stiu cand s-au transformat oamenii din jur din facatori de copii-norma, pe baza decretului Consiliului de Stat, in facatori de copii-minune, copii-opere de arta. Oricum, mi se pare ca s-a ratat usor perioada in care oamenii fac copii pentru ca asa e normal, pentru ca asa cer legile firii, pentru ca asta inseamna ciclul vietii. De altfel, am ajuns sa ma intreb daca vremea asta o fi existat vreodata, daca nu cumva parentalismul – ca parte a naturii umane – e doar o mare minciuna, aparuta si propagata de-a lungul mileniilor in care nu existau prezervative.


12 Comentarii
  1. Splendid. Dupa noile metode si curente, probabil imi voi permite luxul unui copil la pensie. 😆

    Nu-i bai, pana atunci pot face facultati fara numar. 😛

  2. Of, cata dreptate ai, Mihai! Problema asta ma roade si pe mine de…ceva timp…mai exact de cand m-am casatorit (cu ceva ani in urma) si toti prietenii nostri \”realizati\” spiritual, ajunsi la aceasta rotunjime a destinului pe binecuvantata cale a procrearii parca au intrat toti intr-un fel de secta. Or, eu nu am nimic impotriva diverselor religii, fiecare are dreptul la libera alegere, exprimare si gandire dar de ce incearca aceasta secta sa-mi inspire niste idealuri care nu se pliaza pe personalitatea si prioritatile mele sau ale cuplului din care fac parte? Ca sa intru in rand cu lumea, ca asa e normal (urasc cuvantul normal), ca asa e bine (pentru cine?), ca asa e frumos, ca e timpul? Si mai rau, de ce toti (cand reusesti sa stabilesti o intalnire cu acesti guru cu prioritati si probleme \”reale\”) te fac sa te simti ca si cum ai fi vreun dinozaur ciumat iar specia ta trebuie extirpata ori vindecata de ideile emancipate si egoiste! Pentru ca unii dintre ei considera ca esti o persoana egoista daca nu vrei sa dai nastere pe pamantul asta la o fiinta atat de vulnerabila cum e un copil!

    Egoism!!! Eu as numi egoism tocmai incercarea lor de a-si testa de la varste fragede si imature aptitudinile (uneori inexistente tocmai din cauza preconceptiilor de genu\’) de a fi parinte. Pentru ca trebuie sa recunoastem, si asta a ajuns sa fie un talent! Ei sunt primii care o afirma (si infirma!:P). Probabil lecturile mizere din domeniu (care contin \”secrete\” despre evolutia umanitatii inca de cand copilul e doar un ovul fecundat) propaga astfel de mesaje subliminale care le intuneca judecata. Or, eu nu pot sa-mi explic cum o femeie, mai deunazi sustinatoare infocata a minunatului trai in doi, are revelatia (pur intamplatoare) implinirii individuale din cauza unei simple erori de calcul…matematic (stiti bine la ce ma refer). Si atunci atitudinea si discursurile ei (sooooo lame) seamana cu ale unui ex-fumator : persoana care s-a depasit pe sine si se crede in postura de a da sfaturi si a impartasi senzatii pur personale!

    Si eu m-am lasat de fumat (si ce-mi mai placea sa fumez!), sunt foarte mandra de mine, ma simt nemaipomenit, sunt constienta de amagirea in care m-am complacut ani de zile (eram constienta si atunci cand fumam), dar nu as indrazni niciodata sa devin atat de ipocrita si sa incerc sa schimb stilul de viata al unui prieten sau eventual sa-l marginalizez pentru ca el nu e ca mine!

    Cred in ordinea fireasca a lucrurilor, nu a celei impuse de societate sau \”Dumnezeu\” (nu cred ca mai exista vreo alta limba in care cuvantul asta sa sune atat de penibil), sunt o persoana foarte toleranta si nu traiesc intr-o lume alb-negru! Incercati si voi, dragi parinti!

  3. A avea un copil e cel mai frumos lucru din lumea asta dar si cel mai greu. Ai dreptate Feomona nu te obliga nimeni pe lumea asta sa proceezi mai ales daca nu te simti inca destul de matura. Totul se invata , nimeni nu le stie pe toate , primii ani sunt foarte grei, ceilalti si mai grei si greul mare vine cand iti dai seama ca nu l-ai facut pentru tine, nu e de fapt al tau, are propriu drum, propriul destin, propria familie, propriul copil.

  4. De ce trebuie sa fie neaparat ori asa ori asa? De ce nu poti, pur si simplu, a arunci deoparte toate cartile si toate sfaturile subtile care te prostesc si nu iti educi copilul in un pic de bun simt si o doza de umanitate? Pe noi cum ne-au educat parintii nostri, nu dupa manuale si dupa sfaturile psihologilor ci dupa cum trebuie sa fie un om: sa aiba bun simt, un pic de simpatie pentru cei din jur si pentru mediu si sa stie sa se descurce. Nu este nevoie sa stie ca este unic pe lumea asta si nici ca este minunea mamei lui pentru ca nu mi se pare relevant. Eu voi avea un copil in toamna si sper din tot sufletul sa nu ma situez la nici una dintre aceste doua extreme. Oamenii au copii de cand este lumea si pamantul si daca cineva ii zicea bunicii mele care a crescut 5 copii ca nu ii rasfata deloc, cred ca nici nu stia la ce se refera. Sau poate zicea ca saracu om este scapat de la spitalul de nebuni. Si educatia de pe timpul acela mi se pare de mult mai mult bun simt decat cea de acum. Si rezultatele se vad pentru fiecare in parte.

  5. Nu mai fiti ironici…cei care abia au devenit parinti, sau care au copii mici inca, discuta despre copiii lor cu alti parinti, e firesc. Si parintii nostri tot asa faceau. Cei care nu au copii se enerveaza oarecum participand (pasiv) la discutii despre dinti, pampers, febra, etc) si ajung sa-i considere caraghiosi pe cei care nu mai gasesc alte subiecte de discutie. E firesc sa nu mai ai asa de multe in comun cu un prieten care are un copil, iar tu nu. Cand o sa ai si tu unul, intri in club. Care e problema?
    Eu, care sunt mama, nu vad lucrurile asa. Copiii se fac tot pentru ca asa este in firea lucrurilor, nu din cine stie ce alte ratiuni. \”Orice cioara-si lauda puiul\” – asta nu e o vorba tocmai recenta, nu? Si altadata parintii voiau sa creada ca au cel mai cel copil, echivalentul copilului-geniu de astazi.
    Multe sunt de spus, nu am rabdare sa scriu atat.

  6. mi se pare chiar trist sa te gandesti ca e doar o chestiune expirata ca e legea firii sa ai copii. cred ca viata ta e foarte trista. nu vad ce motiv as mai avea sa continuu sa traiesc. cred ca numai oamenii egoisti nu vor copii si daca stau de vorba cu cine de 40 de ani care nu are copii, imi dai seama ca asa e. pe de alta parte, violenta in desene animate nu e la nivelul de harap alb ii taie capul omului span, asa cum e in basme si e benefic dezvoltarii copiilor, ci e altfel de exprimare a violentei. e genul ala care ii face pe copii sa se comporte ca si cum ar avea toti ADHD

  7. Unora le este greu sa inteleaga ca fiecare are libertatea de a alege ce face in viata, si faptul ca sunt complet diferiti de ei nu inseamna ca gresesc sau se inseala. Ca dovada si comentariile de mai sus: trebuie sa te supui legii firii ca daca nu, nu esti normal.
    Ei si daca nu esti normal, care-i problema? Ce sa-ti spun, de parca ei acuma daca au facut copil sunt normali? Asta era de fapt scopul lor? De-aia au facut copil, ca sa intre in normalitate?
    Eu am o matusa care are 3 baieti dar ea saraca e internata la ospiciu… si e vai s-amar de copii aia… pacat… de ce i-a facut nu stie nici ea dar probabil legea firii…
    Trebuie sa fii puternic ca sa poti innota impotriva curentului…

  8. Cunoastem bine viata, dar nu cunoastem limba romana. *copiii si *inota sunt preferatele mele, dar mai sunt si altele pe lista. Cu Dumnezeu inainte, Ana! Mai bine nu mai face si tu copii!

  9. Multumesc, draga Alexandra pentru observatii, am gresit din graba, ai dreptate. Iar viata nu am spus ca o cunosc bine, eu mi-am spus doar propria parere, ceea ce cred ca am voie. Atata libertate macar sa am.
    Nu cred ca tu ai dreptul sa-mi dai sfaturi din moment ce nici nu ma cunosti. Iti spun doar ca am o fiica, are 20 de ani si este cea mai desteapta, cea mai frumoasa si cea mai iubita fiica din lume (parerea mea). Cu toate astea respect dreptul fiecaruia de a alege si de a fi diferit de mine. Nu inseamna ca eu am dreptate, sunt doar om si gresesc… imi cer scuze anticipat pt. eventualele greseli gramaticale vanate de unii… n-am pretentia ca sunt perfecta.

  10. a nu-ti lasa copilul sa vada acele desene violente nu e o solutie, dupa parerea mea, pt ca la scoala/ gradinita ceilalti copii vor vorbi despre acele desene iar impactul asupra copilului poate fi mai grav… trebui sa te uiti cu copilul la ele si sa-i explici …
    in ziua de azi e mult mai dificil ca cresti un copil (de facut poate face orice prost) decat pe vremea bunicilor si cine nu este constient de asta nu ar trebui sa aibe copiii. pe vremea lor nu erau droguri, nu era atata violenta, atata poluare,saracie, atatea boli, medici indiferenti sau incompetenti si lista poate continua…

    sa faci un copil doar ca sa fi normal sau in rand cu lumea este poate cel mai egoist lucru posibil, asta dupa aceea de a face copii pt a primi bani de la stat.

    si mi se pare stupid ca atunci cand ai un copil sa nu mai alte subiecte de discutie decat pamper, suzete, dinti si restul blabla-ului. esti in continuare acelasi om, nu te reduci brusc la rolul de parinte si atat… acest rol se adauga la restul rolurilor pe care le ai in societate, prieten, sot/sotie etc…

    articolul chiar mi-a placut, parerea mea e ca intotdeauna e cale de mijloc, intotdeauna gasesti oameni care au acceasi parere cu tine, oricat de ciudata ar parea acea idee. personal nu am copii si nici nu vreau sa fac, sunt miliarde de copii pe lumea asta… la un moment dat o sa adopt unul si o sa incerc sa fac tot ce e posibil pt el.

    mult noroc pt copiii nascuti in aceasta lume 🙂

  11. Buna tuturor.As dori sa las si eu un comentariu, asa, ca sa imi spun of-ul, nicidecum nu vreau sa schimb parerea cuiva. Inainte sa devin mamica ma busea rasul cand vedeam femeile din cercul meu de orieteni cum fac bisericuta si incep sa vorbeasca despre lectiile de pian, promotii la haine de copii, notele de la scoala, invatatul la olita, etc. Ma intrebam: \”What the hell?\”, lumea e in pragul colapsului, un razboi ar putea sa inceapa, si ele vorbesc de lucruri atat de banale. Dar mi-am dat seama, acum, cand am devenit si eu mamica, ce inseamna acele lucruri banale, acele lucruri care sunt nimic altceva decat sarcini din fisa postului pentru MAMA. Nu incurajez genulacesta de discutii la nesfarsit, la un moment dat trebuie schimbat subiectul, dar nu facem altceva decat sa ne impartasim experientele. Cei care spun ca sunt ipocriti cei care au devenit parinti si se cred fiinte superioare se insala, bineinteles, inafara de cazurile extreme, in care parintii vor sa-si impuna punctul de vedere si fac comantarii malitioase. Eu cred ca devenim fiinte cu responsabilitati, nu superioare. Din momentul in care ramai insarcinata esti 100% responsabila SI pentru altcineva inafara de propria ta persoana. Responsabila sa il cresti sanatos acolo in burtica, responsabila sa il hranesti, sa il feresti de cald, sa il feresti de frig, responsabila sa il indrumi, responsabila sa ii arati iubire, responsabila sa il educi, iar lista cred ca se apropie de infinit. Cred ca daca am sta si ne-am gandi cu totii cat de infricosator este gandul ca i s-ar putea intampla ceva, n-am mai face copii.
    Cel mai bun exemplu pentru mine al unei persoane care nu vrea sa faca copii si o cred cu adevarat este chiar sora mea. Si nu, nu e egoista. Pur si simplu cred ca ii este frica de moare ca ar fi responsabila 24 din 24 si pentru altcineva inafara de ea, ii este frica sa nu creasca un nemernic, si altele.
    Nu incepeti cu chestii de genul, parintii educa, cei 7 ani de acasa, bla, bla, bla, eu cred ca sunt suficiente cazuri in care parintii s-au chinuit sa educe un copil iar acesta a iesit un netrebnic. La asta cred ca ma gandesc si eu, sa nu fie rasfatat, sa nu fie egoist, sa fie politicos, etc.
    Toate aceste lucruri cred ca pot cantari mult in luarea unei decizii de a face sau a nu face un copil, dar va spun eu, nu miile de euro sunt importante, se poate si fara.
    La noi a venit cam neasteptata vestea, asta e se mai intampla si la oameni educati :). Si nu am cheltuit mii de euro ca sa il crestem, nu i-am luat leagan cu baterii care se invarte/se da peste capdee trei ori si adoarme copilul de la firma X, nu i-am luat carut care se impinge singur, parcheaza si conduce regulamentar, si alte prostii. L-am crescut asa cum m-a crescut si pe mine mama, fara servetele umede, cu sapun si apa, fara suc la borcanel si bicuiti fara gluten, ci cu biscuiti petit beurre si o jumatate de portocala stoarsa, nici baie cu apa plata nu am facut, aia de la robinet mi se pare tareee buna. Suntem super sanatosi, voinici si asteptam cu mare drag sa facem primii pasi fara ajutor. Sper sa nu fi plictisit pe nimeni, numai bine tuturor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.