Despre noi, ca oameni… frica de raspundere

Faptele care se intampla in jurul nostru au ajuns sa ne lase inerti.
Traim si traim degeaba pentru semenii nostri.

Zilele trecute am asistat la un furt. Mi-a fost frica sa strig in gura mare „PRINDE HOTUL – FURA GHIVECELE DE FLORI DE LA CHIOSC!” Mi-a fost frica, recunosc. Am fost lasa si i-am spus vanzatoarei, nu foarte tare, de frica sa nu ma astepte apoi pe mine hotii dupa coltul blocului. Aveam si laptopul in spate. Vanzatoarea nu i-a mai prins. Chiar mi-a fost frica. De ce sa imi fie frica de hoti? Nu e firesc. Nu e normal. Eu eram cea corecta, cea cinstita. Lor trebuia sa le fie frica de mine, de restul oamenilor care coborasera in numar mare din autobuz si care nu au facut absolut nimic.

Citeste si:  Eternul feminin

Nimeni nu se baga, nimeni nu reactioneaza. Si noi, cei care facem asta, o facem cu frica.

Hotii fura la ora 6 seara, dintr-un cartier muncitoresc din Bucuresti, plin de oameni pe strada care se intorc de la serviciu, fura dintre 3 magazine, fura din munca altuia, fura chiar daca au maxim 20 de ani si-ar putea sa munceasca. De ce se fac hotii hoti, nu discutam acum ca e absurd. Dar de ce nu am reactionat „public” sau „in gura mare” nu stiu sa spun. De ce mi-a fost asa de frica sa iau atitudine, iarasi nu stiu.

Citeste si:  Iphone-ul subtire cu truda de chinez se tine

Intrebarea mea si mai clara este: de ce nici unul din cei minim 10 barbati de langa care au furat ghiveciul cu flori nu a reactionat?
Unde sunt barbatii de altadata, as putea spune?

Sunt impotriva violentei, dar si impotriva metrosexualilor, domnisorilor care nu mai stiu sa dea un pumn zdravan unui hot. Sunt impotriva nepasarii, a faptului ca se cheama un specialist daca se pune o priza noua, sunt impotriva delasarii constiintei sociale. Sunt revoltata pe mine in primul rand. Mama, de ce nu sunt barbat?
Sa reluam faptele: am lasat 2 hoti la drumul mare sa scape. De ce?
Chiar atat de mare mi-a fost frica de razbunarea lor? Oare chiar nu ar fi fost inchisi si m-ar fi asteptat pe mine a doua zi sa-mi dea in cap pe aleea dintre blocuri? Oare nu puteam sa gasesc o solutie alternativa, sa ma astepte cineva in fiecare seara la tramvai?
Acesta este un articol prin care imi cer scuze fata de vanzatoarea de la chiosc, fata de oamenii carora nu le-am atras atentia sa prinda doi hoti. Ma simt vinovata daca ei vor mai fura ceva de prin zona. Imi cer scuze in fata societatii si a comunitatii in care locuiesc.

Citeste si:  Violul mediat, mediatizat: mult zgomot pentru nimic, nimic despre ce ar merita vorbit

Mea culpa si, la urmatorul hot, cu toate riscurile, alerg dupa el si urlu cat ma tin rarunchii.


7 Comentarii
  1. Foarte frumos articolul, si foarte adevarat. Si eu sunt o femeie mai razboinica asa din fire, si tare mi-ar fi placut sa am puterea unui barbat sa pun la punct cativa hoti de-astia. Eu cand vad asa ceva, sun la politie. Ei ajung tarziu, hotii sunt deja plecati insa stiu ca macar eu, ca femeie, am facut ceva. Nu m-as suporta pe mine, sa fiu barbat, puternic si sa nu ajut un om in nevoie. Ma intreb: barbatii oare nu se gandesc cum ar fi daca i s-ar intampla asa ceva iubitei/sotiei/mamei/sorei lor?
    Asta este Romania in care traim. Din fericire, undeva mai sus de noi, este Cineva la care putem apela oricand. Va sfatuiesc sa faceti si voi acelasi lucru. Pe mine ma ajuta mult 🙂

  2. Sunt atat de putini oameni care iau atitudine, si eu ma numar printre ei, incat am ajuns sa credem ca de fapt e ceva in neregula cu noi, nu cu ceilalti. Ma deranjeaza la culme mamele care isi scutura copiii pe strada pentru ca s-au impiedicat, ma deranjeaza copiii de vartse din ce in ce mai mici, fetele care injura cu un limbaj imposibil de reprodus…. Ma deranjeaza dezumanizarea semenilor nostri, disparitia cu desavarsire a bunului simt, etc, etc Sa mai continui????/
    Uneori, ca in cazul de fata, este insa greu sa iei atitudine totcmai pentru ca celor care comit fapte reprobabile nu li se intampla nimic, insa tie ti s-ar putea intampla….
    Aici, insa, este vina celor care, fiind remunerati pe bani frumusei de la bugetul statului, adica din buzunarele noastre. Acestia ar trebui sa-si faca datoria!

  3. cei care pe strada , in tramvai sau in autobuz si chiar in piatza, , baga mana in buzunarul romanului amarat si-i fura poate ultimul banutz, chiar daca sunt prinsi de ochii lumii ii vezi a doua zi iar la treaba, dece? in pietzele mari- progresul , de ex. cei care trebuie sarespecte ordinea fiind chiar purtatori de uniforme, primesc fara jena si teama obolul de la amaratzii de tzarani care sunt luatzi la goana cu boccelutza lor cu 5 oua, 10 legaturi de marar sau de lobida, si mai ales de la vanzatorii ambulantzi – romi- cu tzigari, peste si mai cate oare cine fura mai abitir ?

  4. pacat ca toti suntem asa, dar ne revoltam daca ni se intampla noua. de ce nu putut zice nimeni nimic? de ce sa-mi fie asa frica? daca toti am avea curaj sa ne aliem impotriva lor la nevoie, nu ne-ar mai fi teama ca a doua zi sau peste doua ore imi da mie in cap..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.