Despre prostie si alte asemenea presupuneri

N-aveti idee cum e cand te roaga Irina sa scrii un text despre prostie, despre cat de greu ne vine sa-i suportam, sa-i toleram pe cei care gandesc altfel si pe care ii consideram, in sinea noastra, prosti. Daca as fi insistat sa-i spun ca nu mi-e greu, as fi fost, probabil, acuzat de ipocrizie. Si nu pe nedrept. Acceptand sa scriu, e ca si cum m-as situa, aprioric, de partea cealalta a lumii, a non-prostilor, a desteptilor, carevasazica – dar asa o fi? Ce ma fac daca, prea ocupat sa fac pe desteptul, mananc vreun i, folosesc gresit cuvantul salutar, pun vreo virgula unde n-are ce cauta?

Prima revelatie vine, asadar, inainte sa pun mana pe tastatura: parerea ta despre tine, cand vine vorba de prostie, e bine sa ramana a ta. S-o treci la pudori, ca pe un sfarc, sa n-o expui decat in locuri special amenajate si in lipsa alternativelor.

Caci, pe buna dreptate, nu-i capcana in care sa cazi mai usor decat sa te raportezi la prostia altora. Consum frecvent, mai ales pe facebook, mesaje de pe peretii unor cetateni indignati de toata aceasta prostie din jurul lor. Sa va spun ce parere am despre cei mai multi dintre ei? Mai bine nu. Dar e lucru bine de stiut: existenta unora mai prosti ca tine nu te face pe tine destept.

Citeste si:  Ori esti “pozitiv”, ori crapi!

Si-atunci, ce te faci? Ramai dezarmat in fata prostiei, obligat la orbire si tolerenta? Nu neaparat. Poti nuanta un pic pozitia. Nu-i spune cuiva: „esti prost”. Spune-i adevarul: „esti mai prost ca mine.”

Multi vor fi cunoscand vorba lui Einstein: „Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana. Asupra primului din ele insa nu sunt sigur.” E amuzant, e placut de citat Einstein. Si de ce il citam? Pentru ca a fost destept, nu ca noi. Il citam si ne dizolvam in infinit.

De fapt, despre ce vorbim? Ce e prostia? Oficial, e o lentoare in gandire, o lipsa de inteligenta. Dar, vai, astea sunt coordonate genetice, cum putem critica un handicap, mai ales azi, in epoca limbajului politically correct? Ne putem supara pe un orb, ca sa ne putem supara pe un prost? Ah, nu, prostia e lipsa de cultura. Hm. Nu pot spune asta decat dupa ce invat pe de rost toti zeii Olimpului, tabelul lui Mendeleev si istoria Romei, asta doar ca sa imi fac idee ce inseamna unu la mie cultura. Si-atunci, ce e prostia? E ineficienta, e incapacitatea de a actiona pentru propriul interes? N-are cum, trei sferturi din artisti ar fi prosti in cazul asta. E imposibilitatea de a invata din propriile greseli? Daca da, ar fi vai si amar de romanticii incurabili, de exemplu. Un proverb nordic, suedez parca, zice ca bunul simt e cea mai inalta forma de inteligenta. Non p implica non q, deci prostia ar fi lipsa bunului simt. Perfect, dar ce e bunul simt? E cumva adeziune la valorile majoritar acceptate? Atunci, orice nonconformism ar fi o prostie.

Citeste si:  Vine sfarsitul lumii!

Daca ma mai invartesc mult in jurul cozii, o sa ajung la concluzia ca prostia insasi, ca si concept, e o prostie.

Pot insa, plecand de la un vechi proverb, sa intuiesc, sa presupun ca prostia la care se referea Irina e acea forma de lipsa de inteligenta, cultura sau bun simt care se manifesta proactiv, malign, agresiv. Prostul nu e prost destul pana nu e si fudul, se spune. De fapt, abia atunci devine prost.

Citeste si:  Guvernul iesit la petit RMGC. De la nasul Ponta, cianura fara numar!

A, despre prostia asta mi-ar fi drag sa scriu. Poate as face trafic, poate as aduna comentarii. Toata lumea dispretuieste prostia exhibata, opulenta, prostia cu tichie de margaritar. Dar ma intorc de unde am plecat: daca mananc vreo litera, daca fac vreo cacofonie? Nu voi fi eu insumi fudulul, fariseul, prostul?

Asa ca, draga Irina, nu-mi ramane decat sa-mi aleg in liniste prostii, fara sa suflu o vorba cuiva despre asta si sa-i tolerez sau sa-i dispretuiesc haotic, vesnic improvizand, fara reguli dinainte stiute. N-am sfaturi de dat. Am deja o relatie complicata cu mine insumi, imi e destul.


8 Comentarii
  1. Ah, ce mi-am luat-o! :)))

    Pe bune dreptate.

    Ei, prostia cu care ma confruntam eu era de tipul urmator: sa zicem ca tu esti arhitect. Iar unii vin si-ti comanda o casa. Tu stii ca fundatia nu are cum sa fie de 5 cm. Dar ei insista si insista si-s aroganti si tu trebuie sa-ti inghiti revolta.

    Ei, cand te-am rugat, eram intr-un astfel de moment. 😀

    Dar, oricum ar fi, mi-o meritam, recunosc.

  2. Draga Mihai eu am ajuns la concluzia ca prostia este un handicap!
    De ce asta? Incerc sa le gasesc o explicatie logica prostilor, limitatilor & Co 😐
    Dar cand /Prostia are talentul de-a fi insistenta/(Albert Camus) ma ia cu dureri de cap si totusi ajung sa ma intreb : oare sunt eu mai proasta decat PROSTUL ,daca nu reusesc sa vad ce vede EL?:))

  3. Mie mi-a placut foarte mult artocolul… mda, lipsa alternativelor… treaba cu bunul simt nordic, ma rog, discutabil… orice padure-si are propriile uscaturi… oare nu mi-a scapat vreun \”i\” :)) ???
    Eu stiu un lucru, care mi s-a parut relevant legat de… prostie… \”pentru a-ti da seama ca esti prost – iti trebuie totusi \”putina\” inteligenta !\”… tare asta, nu !???

  4. Nu cumva dupa draga Irina din ultimul paragraf lipseste, nicidecum din prostie!, un decat?!? hai, nu te supara, dar nu m-am putut abtine… :)))

    In alta ordine de idei, eu ii consider prosti cu adevarat doar pe aceia care constientizeaza ca nu au dreptate in ceea ce sustin sau intreprind, dar insista in optiunea lor, din incapatanarea caraghioasa de a fi ascultati sau recunoscuti de catre cei din jur. Fireste, drept prosti!

    Cei pe care nu-i ajuta cutia cu ganduri sa judece, aceea sunt oameni cu o alta normalitate decat a celorlalti. Nu numai ca nu pot fi catalogati drept prosti, dar nu depun niciun efort ca sa sublinieze acest lucru. Pentru ca ei nu pot!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.