Despre sotii si nesotii, despre neveste si neneveste

Sa recunoastem: nevasta suna urat. Suna aproape la fel ca „servitoare”. Cand il auzim, ne zburlim. Parul ni se increteste pe loc si degetele incep sa ne manance. Cu acest biet si sarman cuvant, am ajuns sa asociem toate relele traiului in doi: corvezile domestice, asprirea mainilor, ingrosarea taliei, placiditatea sotului. Fugim de un cuvant ca dracu’ de tamaie. Niciuna nu vrea sa devina „nevasta”. Iubita, chiar si vetustul „logodnica” suna mult mai tentant.

Pe de alta parte, nici sinonimul lui perfect si ceva mai educat – sotie – nu ne incanta prea mult. Sotia e scortoasa. E cu patalama si verigheta, halat de matase, are o postura impunatoare, dar parca tot nu ne place. Ni se pare ca suna si usor pretios. Iar, de cele mai multe ori, ce e pretios e si ridicol. Ma gandeam cum m-ar prezenta cuiva potentialul consort. Si, in oricare dintre scenarii, nu-mi gaseam locul.

Nevastei imi pare ca-i creste o tigaie lipita de degete, tigaie in care va praji la nesfarsit chiftele si ceapa. Iar sotiei, o voce artagoasa cu care il va certa la fel de neobosita peste decenii. Nicicum nu-mi place. Niciuna nu-mi convine.

Citeste si:  Tortionarii din noi

Ce e mai rau decat amandoua? Sotioara. Sotioara e un hibrid, o creatura cosmaresca. Are si tigaia, si patalamaua si promite sa se comporte infantil si edulcorat chiar si la 50 de ani, chiar si in mijlocul celui mai aprig conflict matrimonial. Poarta camasi roz de noapte si papuci-mutunachi. Ii plac bijuteriile din aur turcesc ca, de altfel, tot ce „finut”. Are ea o obsesie a ei pentru ce e „finut”. Iar sotul tocmai de-aia a si ales-o. Ca e ea insasi o „finuta”.

Imi dau seama ca ma impiedic in niste detalii extrem de prozaice. Ca, poate, pana la urma, esenta casniciei e alta, iar eu nu ma ating de ea, ci numai de forme. E posibil sa aveti dreptate voi, sa fiu eu o superficiala interesata numai de semnificantul relatiilor de cuplu, de invelisul lor sonor si mai putin de miezul legat in doua la biserica si la starea civila.

Privind lucrurile din alt unghi, cum ajungem noi neveste? Caci aici e buba. Nu numai ca ne numim asa, dar si devenim. Brusc ne preocupa modul in care se reflecta lumina in geamuri. Si stralucirea cazii de baie in coltul din stanga comparat si asortat cu cea a coltului din dreapta. Si ca el sa aiba mereu camasile calcate. Iar sarmalele sa fie fierte fix cat trebuie si niciun minut mai mult.

Citeste si:  Pro sau contra legalizarii prostitutiei?

Nici ca sotii nu o ducem mai bine si mai nobil. Ne intereseaza jocurile de putere la locul lui de munca. Ni se pare ca il sare vesnic randul cand vine vorba de promovari. Urmarim cu mai multa atentie ofertele de creditare si facem rezervari pentru vacanta de vara inca din ianuarie. Pana atunci, am fost proaste. Plecam ca inconstientele la mare, dormeam pe plaja si eram fericite. Ce aberatie! Abia acum tinem insa in mana bine stransa fraiele vietii. Si ce bine e, si cata autoritate avem. Si pieptul ni se umfla sub vantul de sotie si sub soarele bland al casniciei.

Ei, cam asta e tabloul din capul meu. Pe de alta parte, imi fac curaj singura si incep sa caut in jurul meu exemplare de sotii-nesotii. De neveste-neneveste. Si nu stiu daca ma credeti, dar mai si gasesc. Femei care raman la fel. Atat de la fel incat ma mir de ce naiba au mai facut-o. Pe cateva, am avut si indrazneala sa le intreb: „Draga mea, spune-mi si mie, care e secretul? Cum ai oprit procesul de “nevestire”?”. Unele desigur nu stiu despre ce vorbesc eu. Ele sunt asa si pace. Ele au aceasta esenta tare pe care niciun barbat, oricat de sot sau de „nevest”, nu o poate stinge, nu o poate dilua.

Citeste si:  Buletin de stiri pascale - deja vu, deja entendu

Altele insa au recunoscut ca depun eforturi uriase. Asa cum unele invata sa devina „gospodine”, altele invata sa se „degospodareasca”. In fiecare zi, invata sa ignore cate ceva. De pilda, azi invatam ca mormanul de vase din chiuveta nu e o tragedie. Maine, exersam nesunatul sotului in masa de pranz. Poimaine, daca el raceste, nu sarim imediat cu ceaiul, ci numai dupa o indelungata chibzuinta, de vreo jumatate de ora.

Carevasazica, unele sunt neneveste in mod natural, altele se auto-educa. Voi cum va descurcati cu treaba asta?


30 Comentarii
  1. pe mine casatoria m-a maturizat si m-a facut mai responsabila. in rest nu s-au schimbat multe. cert este ca imi place sa-mi rasfat sotul, iar acum de cand avem si un copil vad viata altfel, dar in niciun caz nu simt ca m-am schimbat eu ca persoana. fac lucruri pe care le faceam si inainte,dar acum viata este mai stabila. eu cred ca pana la urma orice femeie trebuie sa se gandeasca sa devina canda sotie, nevasta sau cum i s-o mai spune.personal, imi place sa mi se spuna ca sunt sotia lui, nu nevasta. si asta pt ca am observat ca este o diferenta intre persoanele care folosesc termenii astia.mai auzi pe cate unul ca-i zice sotiei \”auzi, nevasta…\”, mai, nevasta\”,etc etc. foarte urat. nu mi se par a fi termeni cu care sa te adresezi direct. sotul meu imi spune in continuare bianca si doar cand ma prezinta cuiva spune \” bianca, sotia mea\”. cat despre aspectul fizic, da,te schimba casatoria. eu am nascut si am avut o sarcina destul de mare ( 5 kg) si abia acum la un an am slabit cat trebuia. in rest, ma imbrac in continuare sport, imi vopsesc parul la fel ca iainte, nicidecum nu am trecut la haine scortoase. cat despre partea cu bucataria, fac ce am chef si nu sunt perfectionista, gen sarmale fierte cat trebuie, prajitura crescuta ca in poze…

  2. Mie nu imi place ca o data facut pasul spre oficierea relatiei, iti cam pierzi numele. Daca pana la casatorie prietenii, rudele etc iti spuneu Alina, acum numele tau a devenit sotie sau nevasta. \”Vine cu nevasta\” si nu \”vine cu Alina\” sau \”si…sotia ce mai face?\” si nu\”Alina ce mai face?\”

  3. eu nu inteleg ce va tot ascundeti dupa deget: SOTIE=NEVASTA; nu va place cum suna nevasta, dar e acelasi lucru; poate sotie suna mai \”finut\”, dar e acelasi lucru; pana la urma conteaza cum te simti ca femeie casatorita si nu te \”striga\”; eu una ma simt bine in postura de sotie/nevasta cu un sot care ma iubeste si pe care il iubesc la fel de mult si cu un copil de trei ani; incerc sa nu fiu chiar \”nevasta\” la cratita, dar nici sa-mi las familia sa moara de foame; cu alte cuvinte m-am obisnuit perfect cu rolul de sotie/nevasta, mi-l asum si incerc sa imbin responsabilitatile mele de sotie cu cele de femeie

  4. Eu de cand m-am casatorit pot sa zic sincer ca nu m-am schimbat decat dintr-un punct de vedere: vreau sa invat sa gatesc pentru ca nu imi place mancarea gatita de altcineva. In rest, casatorita sau nu, lumea ne stie tot ca Sebi si Elena, nu Elena si sotul sau Sebi si sotia. Si chiar daca s-ar intampla asta, as fi mai degraba amuzata decat indignata. Cred ca daca intampini orice schimbare din viata cu putin optimism nu mai conteaza daca esti sotie, nevasta sau amanta (ha ha ha). Fiecare da termenului definitia proprie.

  5. Foarte tare articolul. Eu sunt sotie cam cand am chef..in rest sunt aceeasi femeie care comenteaza si iubeste dupa pofta inimii :))…
    @Irina: Te mariti in secret, iti pastrexzi numele si totul ramane la fel..esti iubita- cu acte in regula :)….
    sau am inteles gresit: nu iti place termenul sau ce presupune?:)

  6. misto, misto, misto!

    mi-a placut!

    Si culmea \”innevestirii\”stii care e? nevasta care nici nu mai spune ca o cheama Maria: cand se prezinta, zice: \”Popescu\”…

  7. Mie mi-a placut titlul…

    Sotie, nesotie, nevasta, nevasta, nevermind… starea dintre cei 2 conteaza…

    Casatorie cu circ mare sau discret, depinde de mai multi factori, financiar, obligatii, daca sunt la prima sau la a nush cata casatorie , fiecare din cele 2 forme avand farmecul ei…

  8. vai cata dreptate ai.:)) ma gandeam ca doar mie mi se pare…. deci nu pot sa cred… :))) oribile ambele… wife-yyy mi se pare mai dragut! daca intelegi cam cum ar suna! 😀 noroc de apelative..asa..in general, ca uneori, nume precum ion sau vasilica nu te ajuta!

  9. Irina draga, dac nicicum nu te regasesti, nici in cuvinte nici in \”fapte\”(sotie/nevasta), e clar ca buna ziua ca nu trebuie doamne fereste sa faci pasul. Nu esti inca pregatita. Dar…vine el … si timpul tau…
    Referitor la :nevasta ,cratita, ceapa, etc, pot spune ca acum vreo 100 de ani, in general, nevasta statea la cratita, crestea copii, in timp ce sotul aducea cenit in casa sau …ma rog…hrana. Lucrurile au evoluat muuult de-atunci. Este adevarat ca femeia (in naivitatea ei),chiar daca a ajuns sa aiba si ea un job, cu ore multe si oboseala (fizica sau psihica) s-a incapatanat sa le faca pe toate. Adica si pe unele si pe celelalte. Sotul…bine merci…(un vesnic copil care a trecut de la o mama , la alta \”mama\”) de ce sa nu fie de acord. Si uite asa…femeia intr-o vesnica alergare si vesnic obosita, s-a \”delasat\” pe ea, a devenit pote putin mai neingrijita,poate mai impulsiva acasa, etc. Si tot ea, se mira ca parca sotul nu o mai iubeste ca la inceput, ca parca nu mai merge relatia cum mergea, ca…oare sa aiba \”asta\” o amanta, asta merit eu ?
    Altele vor chiar sa fie \”luate de nevasta\” de iubitii lor, asa ca fac pe gospodinele si pe \”femeile de casa\”, iar dupa cativa ani cand se trezesc ca de fapt…\”viata mea unde e ?\”si ca nu asta vor sa faca for ever, incep sa se schimbe in comportament. Atunci \”nenea\” devine nemultumitsi astfel apar si neintelegerile in cuplu. Eu una , nu-l condam in cazul asta. Nu e el de vina. Si-a luat omul nevasta care ii trebuia, care corespundea \”standardelor\” lui. El nu si-a schimbat cu nimic nici dorintele si nici stilul de viata.
    De aceea , pererea mea este ca nu trebuie sa te prefaci ca esti ceea ce nu esti, de la inceput. Sa-ti cunoasca omul firea te reala, valorile tale, felul tau de a fi. Astea se discuta clar in impul relatiei de prietenie, cand da sa tinda catre altceva. Daca partenerii se accepta asa cum sunt, fac liste(la figurat) cu:asa DA si asa NU, nu apar probleme.
    Viata insasi te schimba, chiar daca vrei, chiar daca nu. Macar o faceti impreuna.
    In fond…nici singura sau cu apelativul \”iubita mea\” nu poti sta pana la adanci batraneti. Unde-s doi puterea creste (nu asa se zice ?)

  10. @ Lili

    Bine punctat. Cineva trebuie sa te cunoasca cat mai mult asa cum esti, sa te placa pentru ceea ce esti, la ce nu ii convine sa lucrati impreuna la corectat defectele de ambele partile .

    Daca esti singura pana la o varsta anume, nu e doar pt ca nu \”esti o sotie sau nevasta buna\”, poate sa fie si pt ca inca nu a gasit pe cineva pe masura, poate respectiva a considerat ca nu e nevoie sa se prefaca pt \” o nevestire\”, a considerat sa se arate asa cum este, si cum poate sa se schimbe in prezenta \”posibilului\” .

    Cineva te iubeste pentru cum esti cu-adevarat, nu pt ceea ce fals arati, e foarte bine .

    Mi-as dori din toata inima sa vad cat mai multe cupluri in care sotia arata impecabil si mult mai bine decat atunci cand nu era sotie ( mai eleganta, zambitoare, increzatoare ), ideal o schimbare radicala la amandoi ( cum erau fiecare si cum s-au schimbat de cand destinele si le-au unit ).

    Irina, eu te cred cand ai spus de faza cu patalamaua la biserica si stare civila .

    Dar nah… aceasta este societatea si ale ei \”reguli \”, careia trebuie sa ne conformam si ei cat de cat, ca prin oameni traim si careia servicii oferim .

    Sa nu uitam ca una din dorintele parintilor catre fete este sa \”aiba casnicii fericite, dragoste\” , nu relatii interzise .

  11. Pt Lili

    Si pt o eventuala casatorie, perioada de prietenie trebuie sa aiba ceva durata, parerea mea , in care cei 2 se cunosc cat de cat, ajung sa-si vada hachitele reciproc, daca pot convietui cu ele, daca sunt mai importante calitatile .

    La bine… e bine cu toata lumea… dar la rau ?.. Cand scoate fiecare gherutele si hachita din traistuta… acolo se vede intelegerea..

    Oricum, mi-au ramas in minte cuvintele cuiva : ca jumatatea cu care ai putea sa iti imparti restul vietii o simti cand apare, daca nu de la prima intalnire intre 4 ochi, cel mult de la a doua…. si persista, indiferent de ce-ar fi in viata…

  12. Nevasta sau sotie, acelasi lucru. Doar ca termenul \”sotie\” este cu adevarat prea scortos. Rolul de nevasta/sotie este chiar greu, dupa casatorie, de multe ori trebuie sa incepi sa iti recastigi identitatea. Eu, prin casatorie, am venit intr-un loc complet necunoscut mie, in care am fost vreme lunga sotia sotului meu sau nora socrilor…
    Despre casatorie, sa nu mai discutam! Chiar daca multe vor spune pe acest forum ca sunt ca pestele in apa in casatorie, eu cunosc prea multi oameni care spun contrariul; pot afirma in consecinta ca e greu sa construiesti o familie care sa nu iti ciunteasca personalitatea, care sa nu te oblige sa te schimbi (si nu putin…). repet, vor fi multe femei si multi barbati care ma vor contrazice, dar eu cred ca, in medie, este asa cum spun eu.

  13. E adevarat, nu sunt toti facuti pt. casatorie si asta cred ca depinde si de educatie. Majoritatea fetelor sunt crescute in ideea ca scopul vietii e sa fii nevasta, mireasa, sa ai o familie na, ca sa nu fii singura. Povestile cu feti-frumosi te indeamna sa ai o obsesie in a-ti cauta partener, dar pt. ce? Sa intri si tu in randul oamenilor, sa faci si tu ce fac altii. Astea-s standardele societatii. Sigur, nu se potrivesc tuturor, unii-s mai nonconformisti.
    Dar daca ti-ai atins scopul (casatoria), inseamna ca lupta ta e gata? Majoritatea considera ca da: urmeaza odihna, pauza, lenea, dezinteresul. Pt. ce sa-si mai dea silinta sa arate bine daca deja si-a atins scopul, deja are partener cu acte-n regula pe care n-are cum sa-l piarda, fiind de-acum legat de ea? Si urmeaza sa-i dovedeasca ce buna sluga e ea la casa omului, ca nu a gresit alegand-o pe ea, ca ea e multitalentata. Si se zbate aiurea, caci el ar aprecia-o mai mult daca ar avea atata mandrie incat sa-i ceara si lui sa contribuie la treburile casei. Daca ar avea curajul sa zica cateodata (dar nu tot timpul): \”Iubi, spalam si noi vasele, ca eu mi-am facut unghiile?\”

  14. Bunn… daca se observa ca se zbate o femeie… sa ceara ajutorul pt a spala vasele.

    Dar daca sotiorul drag se apuca de bunavoie sa spele el singur vasele ? Sa faca o surpriza nevesticii ( nu tot timpul.. sa nu se invete cu narav asa sotioara, ci din cand in cand )?

    Spuneam si eu ipotetic, ca eu nu ma prea pricep la astea ale casei, doar ce-am vazut la ai mei in casa, unde se pune mana cot la cot impreuna .

  15. @irina: am observat ca multi barbati se schimba dupa casatorie. unii se lasa prostiti, alti devin posesivi, altii violenti, altii isi pierd autoritatea. si mai sunt si cei care urmeaza orbeste o femeie si o cred in orice spne si face. dar vorbim la momentul respectiv

  16. eu si sotul meu ne stin de 9 ani din 2002, in 2006 am facut o fetita iar in 2007 ne-am casatorit in gluma de atunci imi spune\”nevasta\” si nu m-a deranjat niciodata. Dintotdeauna am tinut fraiele casei si visteria..am trait tot timpul o frumoasa poveste de dragoste implinire totala.. in fapt in anul de sarcina si dupa -zice el – inca un an el a trait in delegatiile sapatamanale cu cine i-a picat la asternutul de seara.. daca l-am iertat… nu am fost privata de nimic iar optiunea de a nu fi d-na\”X\” chiar daca ne-am casatorit a fost decizia mea.. Nu am dorit acest statut. Poimaine vine acasa.. eu fiica mea facem deja meniul de weekend azi facem desertul..foietaj cu mere..acusi pun de calcat..fetita aseaza jucariile pt ca eu sa pot aspira.. asteptam ceasul cand taty se va arata eu sunt\”draga nevasta\” el e \”taty\” cand ne revedem dupa 2 sapatamani de delegatie..trece pragul casei cu ochii in lacrimi…ne iubim… dar in urma desconspirarii ..vreau divortul..cu promisiunea ca totul va ramane asa cum e, doar ca \”noi- eu -nevasta si fiica\” nu vom mai fi locul unde sa vina din obligatie..si-ar da viata sa nu mai cred asta.. si desi nu cred -il fierb

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.