Despre stiri incendiare care se sting repede

Am aflat azi ca propunerea legislativa semnata de Silviu Prigoana cu privire la revenirea la cuvantul „tigan” a fost respinsa. Am rasuflat usurata, recunosc. Exista ratiuni de ordin etimologic care fac ca „tigan” (vine din greaca, insemnand „pagan”, „de neatins”) sa fie inacceptabil. Iar „rrom” nu este o constructie artificiala, cum cred multi dintre compatriotii nostri. Nu, cuvantul vine din rromani si inseamna „om, popor”. Ma intreb: Prigoana sa nu fi stiut niciunul dintre aceste lucruri? Sa nu i le fi adus nimeni la cunostinta? Sau, mai degraba, era constient de ele, dar s-a bazat – a cata oara? – pe ignoranta poporului, pe de o parte, si pe populismul temei, pe de alta.

Toata lumea are niste rafuieli cu rromii. Asa ca orice chestiune legata de ei reprezinta un capital electoral pe care fiecare tine sa-l exploateze. Spuza unui astfel de spectacol nu se poate irosi. Si cum „ungurii” au fost adjudecati de catre palida noastra opozitie, puterii ce-i mai ramane?

Acum cateva saptamani, un ungur il „spanzura” pe Avram Iancu. In timpul sau liber. Opinia publica se inflama. La scurt timp dupa aceea, seful sau a decis sa-l transfere intr-o alta localitate, fara sa justifice intr-un fel miscarea si incalcand, cel mai probabil, codul muncii. Etnicul maghiar striga acum „discriminare!”. Si are dreptate s-o faca. Si iata cum poate denatura anormalitatea unui individ in anormalitatea unui sistem.

In urma cu doua saptamani, o sotie de ambasador tinea un discurs. De ziua nationala a Ungariei. Printre altele, a recitat si cateva versuri care exprimau nostalgia Ungariei Mari, cand Ardealul nu devenise, „in acte”, pamant romanesc. S-a inteles ca doamna ambasador exprima punctul de vedere al premierului maghiar Viktor Orban. Iarasi larma, iarasi vuiet. Pana la urma, s-a dovedit ca, la mijloc, era o greseala de traducere. Cati au auzit insa explicatiile ulterioare? Prea putini. Explicatiile au trecut, ura a ramas, ca o contuzie care e mai voluminoasa si mai vanata decat era cu o zi in urma.

Intre timp, in Japonia a avut loc un cutremur. Urmat de un tsunami. O centrala nucleara a fost pe cale sa produca un dezastru. Cu consecinte greu de imaginat. La scurt timp, dupa aceea, in Libia a izbucnit un nou razboi si lumea s-a impartit iarasi in doua tabere: avem sau nu dreptul de a interveni in treburile interne ale unei tari si cat de mare este „lacomia” americana dupa petrol. Cele doua evenimente au tinut si ele prima pagina o vreme. Acum se vorbeste despre o schimbare la fata a lumii arabe, similara cu ce s-a intamplat in ’89 in tarile din estul Europei.

Doar o vreme. Caci, tot in luna lui martie, doua cupluri circoide au decis sa divorteze si atentia „analistilor” s-a mutat de la reactoarele nucleare si de la bombardamentele NATO la reactoarele barfelor locale si ale pasurilor spuse prin emisiuni tv.

Venit-a peste noi torentul wikileaks. As, care torent! Abia un paraias anemic. N-am aflat mai nimic nou. Iar ce-am aflat a venit pentru a confirma ceea ce stiam deja. Nici relatiile diplomatice, nici confidentialul n-au scapat la noi de aromele balcanice. Cam orice poate fi ridiculizat, citit in cheie minora, iar „spionajul” – incredibil, dar adevarat – la noi, se face pe ton de barfa si cu un semn complice din ochi, pe „sestache”, nu in secret. E o diferenta majora intre cele doua. Sssst!

Un europarlamentar, Adrian Severin pre numele lui, este prins la furat. Credeti ca s-a rusinat? Dar de unde. Omul isi striga sus si tare nevinovatia in timp ce in buzunar indeasa mai bine cele 12 000 de euro spaga. Reuseste sa faca asta din bancile Parlamentului European pe care nu se indura sa le paraseasca. In timp ce toti se dezic de el. Pana si Vanghelie. Hm, hm.

Referitor la Rosia Montana, site-urile sunt impanzite de rugaminti. RMGC pare sa promoveze atitudinea de cersetor. Ne vinde povesti lacrimogene cu oameni amarati din zona, doar-doar lasam ca cianura sa le ostoiasca durerile si lipsurile. Jalnic, urat, mizer.

Ceva bun se intampla totusi: s-au mai descoperit 5 gene implicate in dezvoltarea Alzheimer, gene care se adauga altor 5 descoperite anterior, iar din Dilema veche am aflat de Radu, un copil de 12 ani si „primul roman care a iesit din autism” cu ajutorul unui tip nou de terapie, ABA (Applied Behaviour Analysis).

Asa stand lucrurile, nu pot sa nu va intreb: cum vi se pare noua asistenta de la „Neatza cu Razvan si Dani”?