fbpx

Drama oamenilor seriosi

Exista anumiti oameni care uita sa se bucure. Care robotesc de dimineata pana seara, sunt seriosi, confunda un mod scrobit de a se misca cu eficienta, au mare grija la tinuta lor, isi numara vocalele pana sa apuce sa le pronunte si se simt importanti. Importanta le creste pe oase ca niste negi. Ei nu vad, dar in urma lor lasa o dara negricioasa, cu un aspect dubios. E tristetea care curge din ei. E viata netraita pe care o lasa in spate, ca si cum ar accidenta un iepure cu masina si l-ar lasa sa moara pe marginea drumului. Oamenii acestia seriosi, care se iau atat de in serios, care se uita mustrator in cel mai bun caz la cei care mai practica si autoironia, nici macar nu-si dau seama ca sufera de o hemoragie.

Oamenii seriosi ma intristeaza. Ei cred ca au un fel de contract cu viitorul si ca vor incasa „profitul” dupa „n” ani, iar atunci se vor simti eliberati de „obligatii” si isi vor da voie sa se bucure. Acum nu se pot bucura pentru ca au un contract de onorat. Ceea ce ei nu stiu este ca acel contract are doar o parte semnatara, si anume propria lor persoana. Caci soarta, viitorul, Dumnezeu, sau cum vreti sa-i spuneti, nu a pus nicio stampila in dreptul celei de-a doua „parti implicate”. Valoarea contractului lor este nula. Este incredibil cum oamenii seriosi, care se pricep atat de bine la afaceri, au incheiat cel mai prost targ din viata lor si ca, daca ar exista o competitie echivalenta Zmeurei de Aur din cinematografie pentru economie, ei ar fi cu siguranta incoronatii din fiecare an.

Citeste si:  Spuneti-le ca Mos Craciun exista!

Oamenii seriosi spun mereu „hai sa terminam cu prostiile astea” si se uita la tine cu compatimire atunci cand le vorbesti, de pilda, despre o gargarita pe care ai vazut-o in parc. Si cu o indulgenta „limitata” oarecum. Oamenii seriosi nu beau niciodata prea mult, nu merg niciodata prea mult pe jos, nu stau niciodata prea tarziu noaptea, nu privesc niciodata rasaturile. Ei isi economisesc puterile si energia „pentru lucrurile cu adevarat importante”. Oamenii seriosi nu iubesc niciodata prea mult pentru ca asta i-ar distrage.

V-am spus deja ca oamenii seriosi ma intristeaza. Sa va spun de ce. Pentru ca oamenii seriosi nu s-au nascut seriosi. Si nimic nu ma poate face sa cred ca devii asa in urma unui eveniment fericit. Nu, cu siguranta, nu. Trebuie sa se intample ceva “urat” ca sa devii atat de scrobit. Atat de teapan. Ca sangele tau sa circule mereu cu viteza regulamentara, niciun centimetru pe secunda mai mult. Oamenii acestia au fost candva neseriosi. Nu au umblat mereu prin viata cu o agenda in mana, nu si-au facut mereu scheme ale sentimentelor, nu au trasat mereu sageti catre obiective care trebuie bifate. Oamenii seriosi au avut candva gustul imbatator al excesului, dar l-au pierdut intre timp, l-au schimbat pe aroma salcie a masurii.

Aceasta este caracteristica lor principala: sunt masurati. Sunt cumpatati. Isi cantaresc cu grija paharul de whiskey, tigarile pe care le fumeaza, kilometrii pe care ii au de parcurs. Si ii catalogheaza pe ceilalti ca sunt inconstienti. Cand, de fapt, ei sunt cei care pun un pariu extrem de riscant cu viitorul. Ce este uimitor e ca acest gen de pariu nu le creste in niciun fel secretia de adrenalina. Pentru ca nu stiu cat de multe risca, ce pierd si faptul ca recompensa este un valatuc de fum, un nor, un miraj, o fata morgana. Ceea ce ei cred ca vor avea, vor dobandi este o iluzie. Cea mai mare iluzie pe care o pot crea, pe care si-o pot insusi si in conformitate cu ea, isi ghideaza existenta.

O alta caracteristica este faptul ca au mare grija de propria lor persoana. Tocmai pentru ca ajung sa se perceapa pe sine ca un bun, ca un instrument, ca o investitie. Ei insisi devin executanti ai planurilor cincinale si mai putin beneficiari. Mananca dulciuri cu masura („sunt prostii”), conduc cu grija („Doar nu sunt nebun!”), se culca devreme („Maine, eu muncesc!”), isi fac vacantele in hoteluri sterile si in locuri cu grad de periculozitate minim („Eu nu permit sa mi se intample ceva! Platesc pentru niste servicii si am pretentii!”). Cat de tristi sunt oamenii seriosi!

Citeste si:  Tara lui Dracula. Film cu vampiri fara femei frumoase?

Cand se intampla ceva, cand ii izbeste neprevazutul unui eveniment care nu figura in agenda lor pe urmatorii cinci ani, este foarte posibil sa-si piarda mintile. Asa s-a intamplat cu faimosii oameni de afaceri de pe Wall Street care s-au aruncat de la geamurile birourilor lor luxoase atunci cand a cazut bursa. Pentru ca nu isi imaginau ca asa ceva li se poate intampla lor. Pentru ca ei aveau totul prevazut si viitorul a refuzat sa se execute. Omul serios socat seamana cu sotia personajului principal din American Beauty.

Universul are moduri crude de a interveni si de a-i scoate din inertia lor gri pe oamenii seriosi. Le da palme, isi bate jos de ei, le lipeste pene pe fund, le manjeste clanta cu pasta de dinti, le inlocuieste costumele cu kilturi si ii aduce in cele mai putin credibile situatii. Lucruri cu care omul serios nu e obisnuit, lucruri pentru care el nu s-a antrenat. Si il irita cumplit aceasta debandada a sortii, batjocura si ironiile (el nu prea are simtul umorului, decat la nivel pur conventional). Tocmai pentru ca el e un om serios si nu are timp de prostii.

8 Comentarii
  1. Foarte frumos!
    Cand anume scrii aceste articole, la ce ora le postezi? Vreau sa imi trec in agenda ca sa citesc si data viitoare!

    Suna crunt, nu?
    Dar cu toate astea, daca nu ar exista anumite oranduiri, anumite praguri, anumite oprelisti si acesti oameni… s-ar numi epoca Flower Power 2?
    :)))

  2. Frumos articolul, dar cred ca exagerezi pe alocuri. Nu este nimic rau sa conduci prudent, sa nu mananci prea multe duciuri si sa nu pierzi noptile. Asta nu inseamna ca nu stii sa te distrezi sau sa iubesti sau sa te bucuri de viata sau ca n-ai simtul umorului. Fiecare om are bioritmul sau si face alegerile culinare sau turistice care ii fac placere, iar daca nu este fan al sporturilor extreme si isi petrecere vacanta la all inclusive, nici asta nu inseamna ca e prea serios. Am colegi cu un simt al umorului extraordinar care se duc la all inclusive cu familia deoarece au copil mic si inca nu pot sa mearga in drumetii sau calatorii lungi. Desigur, sunt perfect de acord cu tine ca oamenii prea scrobiti, care nu zambesc si nu fac niciodata nimic amuzant sau \”superficial\” cum ar fi sa priveasca rasaritul sau sa faca dragoste toata noaptea chiar daca a doua zi vor fi obositi la serviciu, sunt demni de mila si trebuie salvati. Ideal e sa gasesti un echilbru intre munca si distractie, responsabilitate si risc si sa nu exagerezi in nicio directie.

  3. subscriu si eu antevorbitorilor mei. nu sunt de acord cu oamenii prea chisati. astia au un comportament obsesiv-compulsiv. dar nu e nimic rau in a-ti planifica viata, mai ales daca ai copii si care au nevoie de un program cat de cat normal de viata. altfel. cine vrea o viata fara o prudenta sau o minima planificare se poate muta in padure, pt. ca societatea nu e pt. ei. eu, de exemplu, merg la birou in sacou, blugii sunt oarecum exclusi, in societatea in care lucrez trebuie sa respect regulile – dar fara a fi atat de stresata dupa cum descrie autoarea articolului. apoi, cand ajung acasa, trec la trening, dau jos machiajul, ce-i drept ma dau pe fata cu crema cu protectie solara mare – hic! – si trec la sapat gradina si ingrijit floricele si legume – na, cu manusi de gradinarit – sa fiu mai cu mot: nu, pe bune, sa-mi mai protejez mainile, pt. ca a doua zi stau la sedinte cu persoane normale, dar nu cu maini pline de pamant sub unghii. asa ca se poate si cu sapa si cu mapa, nu se exclud una pe cealalta.

  4. foarte frumos articol, sunt de acord cu fiecare cuvant. Cat despre comentariile fetelor de mai sus…cred ca autoarea se referea la oamenii cu adevarat seriosi, chiar daca unele trasaturi ale lor se regasesc la persoane echilibrate, dar nu serioase in sensul in care \”serios\” este definit in articol. Aici era vorba despre cei care nu apuca sa se bucure de nimic realmente frumos in viata pentru ca mai au o afacere de incheiat, iar timpul inseamna bani.

  5. Foarte bine scris,imi place articolul.Vorbesti despre un fel de robotizare,intrare in tiparul perfectiunii….Impresia mea dintotdeauna a fost ca dintre acesti oameni se nasc adevaratii monstri….Spunea cineva ca nu-i nimic rau in a conduce cu prudenta si a-ti masura dulciurile….Dar sa nu faci nici macar o data ceva nepermis….Unde este omenescul? O viata perfect previzibila si gri….nimic neasteptat,totul calculat….

  6. sunt si voi ramane intotdeauna un om foarte serios…orice vei scrie tu aici.Drama este a oamenilor neseriosi…va bucurati de nimicuri si tocmai de-asta pierdeti din vedere ceea ce este important.Veti ramane intotdeauna mediocrii..

  7. Dau dreptate articolului si in acelasi timp nu,deoarece trebuie sa fi serios ca sa intreti si sa educi un copil , nu poti sa fi cu capul in nori ca un adolescent, un job, un copil inseamna responsabilitate.Da, cand ai 20 de ani iti permiti sa pierzi noptile, sa vezi rasarituri de soare ,sa mergi sa stai in conditii mai putin bune,sa mananci orice ,sa conduci ca un nebun,dar cand ai copii prioritatile se schimba,vrei un job bine platit ca sa-i oferi copilului tau cei mai bun,conduci cu grija ,caci daca faci un accident si mori cine are grija de copilul tau?Daca esti responsabil,si cauti sa traiesti fara extreme nu inseamna ca nu te mai bucuri de viata, ca nu mergi in vacante unde vezi locuri noi si cunosti persoane noi, ca nu razi, ci pur si simplu cu timpul iti schimbi stilul de viata in concordanta cu varsta pe care o ai si cu lucrurile din viata ta.

  8. Echilibrul intre nimicuri si seriozitate.

    Sa te bucuri atat din nimic, cat si de succesul mult timp lucrat.

    Serios, mai serios, mai putin serios sau neserios, tot om esti, si tot o viata ai si trebuie s-o traiesti si trebuie sa te bucuri de ea.

Lasă un răspuns la alexandra Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.