Am si eu ca toate femeile descrise atat de pitoresc la Coltul Misoginului o poseta imensa. Debordez de sinceritate si recunosc ca nu gasesc niciodata nimic de care am nevoie in ea; stau 10 minute in fata usii pana dibuiesc cheile si cartela de la interfon si o jumatate de ora daca vanzatoarea de la magazin ma roaga sa-i platesc cu maruntis pentru ca nu are rest.
Mai am si o mica pasiune pentru posete asa ca posed frumosul numar de 12 (care sunt intr-un anumit moment in „circuit” – adica fara sa le pun la socoteala pe cele pe care nu le mai port). Pe langa acestea mai am si curelele si incaltamintea asortata aferenta.
Cand ma duc la hipermarket cumpar toate prostiile care sunt la promotie si triplez lista initiala. Am la casa cel mai plin carucior desi plecasem sa cumpar doar o sticla de ulei – noroc ca am la mine tot salariul pentru ca nu am apucat sa schimb geanta si nici sa platesc intretinerea.
Ma uit la meciurile de fotbal si urmaresc evolutia jucatorilor cu cel mai mare interes – bunaoara zilele trecute i-am intrebat pe prietenii mei care urmareau un meci de ce nu joaca Piturca pentru ca eram foarte afectata de chestiunea asta. Au urmat cateva zambete si replici cum ca meciurile de fotbal se urmaresc in liniste, dar nu prea i-am bagat in seama. M-am suparat doar la sfarsit ca a fost scorul 0-0 – nu mai stiu exact cine cu cine juca – de fapt, cred ca nu am stiut nici atunci.
In fiecare zi ma hotarasc aprinzind o tigara ca de maine ma las de fumat si ma duc la sala de fitness cu o prietena, dar toate prietenele mele devin brusc foarte ocupate exact in ziua respectiva; iar daca se intampla ca una dintre ele sa fie libera eu sigur nu am timp si … sa mergi la sala singura nu are niciun farmec.
Imi intreb partenerul de viata cum imi sta rochia cea noua. Daca spune ca-mi sta bine incep sa ma enervez. De ce nu recunoaste ca m-am ingrasat?! Daca spune ca nu-mi sta bine nu vorbesc cu el trei zile. Ba s-ar putea sa si plang si sa-l urmaresc cu foarte multa atentie in perioada imediat urmatoare. De exemplu daca este praf pe televizor ma gandesc:”Nemernicul! Nu poate sa puna mana sa faca si el ceva prin casa!”. Daca ia pamatuful si incepe sa stearga praful atac direct:”Adica ce vrei sa-mi arati? Ca eu nu sunt gospodina?”.
Nu am permis de conducere dar vreau sa-mi iau in curand si nu ma voi mai da jos din masina. Mi s-a spus cand am mers la masinute (acelea electrice care au o plasa sus si se tamponeaza) in Tineretului ca par foarte talentata si asta cred si eu. Abia astept sa fiu la volan si sa claxonez foarte mult ca sa-i scot din sarite pe toti barbatii din trafic.
La scoala … am fost cam tocilara, dar n-as spune ca mi-a prins rau. Degeaba este preamarita sclipirea care te aduce in centrul atentiei pentru un moment. Sclipirea apare daca are de unde, asa ca inainte de a te astepta sa fii „sclipitoare” trebuie sa pui mana sa tocesti – asta este parerea mea! In ceea ce priveste spiritul critic – am din belsug, sunt ingrozitor de cicalitoare si am mereu la indemana o lista intreaga cu toate situatiile in care partenerul a calcat pe bec si pe care o scot uneori atunci cand trebuie sa imi impun si eu punctul de vedere – este ultima carte pe care o joc daca nu a mers cea cu lacrimile.
Si dupa ce am vorbit atat despre mine citesc mai sus, ma uit la Coltul Misoginului, iar citesc, iar ma uit … Ufff, m-am linistit. Se potriveste! Este dincolo de orice indoiala: sunt FEMEIE! – si … imi place la nebunie!!!
Dintre toate \”apucaturile\” enumerate, singura de care se poate sa le pese si celor din jur este faza cu claxonatul. Nu se vor enerva barbatii, ci orice persoana civilizata. Te rog, abtine-te. Sunt destui cei care o fac si s-ar putea ca al tau claxon sa nu se mai distinga si, atunci, unde e farmecul?!
chiar ca voi femeile aveti o obsesie ciudata cu curatenia; nu acceptati ajutor dar vi l-ati dori!? nu doar la curatenie… pe asta n-o s-o inteleg vreodata …
sa stii Mircea ca suntem ciudate:))) – dar… vorba articolului… e misto sa fim sucite si isterice