Inevitabilul menage a trois: el, ea si niste bani (II)

O sa incep prin a spune ca ma bucur ca, in general, mi-ati dat dreptate legat de ce am scris data trecuta. A fost si o cititoare care s-a suparat, m-a suspectat ca am scris textul avand termen limita (ceea ce nu e neadevarat, insa n-are nicio relevanta) si chiar m-a intrebat in ce categorie ma incadrez. Nu mi-e nicio rusine sa spun ca ma incadrez in cea de-a doua – de jos in sus, din pacate. Insa n-am motive sa ma plictisesc, pentru ca am alaturi majoritatea populatiei urbane din Romania – si fac precizarea asta tocmai in ideea de a evidentia ca dragostea nu trece prin stomac ca printr-o sita prea deasa. Eu vreau doar sa va scot din cap, pe cat posibil, ideea falsa cum ca romantismul infloreste in glastra ca in telenovelele braziliene, fara atelajul statusului social – tradus, direct sau indirect, in bani. Iar cand am spus ca relatiile sunt posibile cu o diferenta de maxim o treapta sociala, v-am spus ca, in cazul in care asteptati ca in viata voastra sa apara un print pe un cal alb (tentatia absolut fireasca a accederii pe scara sociala), sa va faceti o idee corecta despre cam cat de print poate sa fie printul si cam ce marca poate sa fie calul.

Data trecuta m-am referit la bani fara explicatii suplimentare, lasand oarecum senzatia destul de neplacuta ca dragostea poate fi pusa pe taraba. Nu e insa deloc atat de simplu. Banii, ca orice lucru dracesc, au o teribila elasticitate in a exista: ei ne tulbura inimile si ne incurca socotelile in multe feluri: prin prezenta, prin absenta, prin retrospectiva si prin anticipare. Deci nu va ganditi la bani ca la niste chite de bancnote legate cu elastic. Nu, in bani se traduce orice proprietate privata, adica orice legatura dintre noi si lumea materiala. Banii exista inainte de a se naste, se preced pe ei insisi inca din simpla nevoie a noastra de a-i avea. De partea cealalta, dragostea reprezinta aspiratia noastra catre o lume imateriala. Dragostea conjugala, ca forma mai putin evoluata a dragostei mistice, respecta totusi regulile acesteia din urma. Si aici trebuie, cum imi e obiceiul, sa fac o paranteza.

Citeste si:  Incepator in campul muncii

Preotii crestini numesc „intrebarea esentiala” o intrebare pe care un tanar bogat i-a adresat-o lui Iisus: „InvaÈ›atorule, ce lucru bun trebuie sa fac pentru a primi viaÈ›a vesnica?”. Atat de simplu, deci: care e reteta. Iar Iisus i-a raspuns: Trebuie sa implinesti poruncile. Ba mai mult, cand i le-a enumerat, nici nu le-a insirat pe toate, lasandu-le doar pe cele de bun simt: „Sa nu ucizi, sa nu comiÈ›i adulter, sa nu furi, sa nu minÈ›i, sa-È›i respecti tatal si mama si sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Asta ar fi, deci, reteta simpla spre fericire. Tanarul a spus insa ca de mic a respectat toate aceste reguli, si atunci Iisus, stiindu-l bogat, i-a mai pus o conditie, pentru a fi desavarsit: sa vanda tot ce are si sa imparta banii saracilor. Adica sa se desparta definitiv de ideea de proprietate. Tanarul s-a intristat si a plecat: stia ca nu poate face asta. Moment in care Iisus a facut una dintre cele mai cunoscute remarce ale sale: „Este mai lesne pentru camila sa treaca prin urechile acului decat pentru bogat sa intre in imparatia cerurilor”. Multi dintre cei care citeaza, dupa ureche, Biblia, cred ca asta le da saracilor mai multe sanse. Catusi de putin: imediat dupa aceea, Iisus recunoaste ca mantuirea completa, adica ruperea de orice forma de proprietate, este tehnic imposibila: „La oameni aceasta este cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta.”

Citeste si:  Oricine poate face copii. Vi se pare normal?

Iata un raspuns surprinzator de cinic, mai ales ca e venit chiar dinspre o religie a blandetii: ne putem distanta, mai mult sau mai putin, de ceea ce inseamna banii. Dar sa rupem legatura cu ei, asta ne este cam imposibil. Iar, in dragoste, cum spuneam mai devreme, problema este aceeasi: sentimentele perfecte trebuie sa se rupa de bani, dar nu pot. Si-atunci, nu avem decat o solutie: sa ne obisnuim sufletele cu acest mediu toxic, pentru a le putea imuniza, intocmai unui organism care isi dezvolta anticorpii abia dupa ce s-a confruntat cu microbii. Da, alt termen nu gasesc: inima trebuie vaccinata pentru a putea iubi sanatos – si multi dintre noi facem asta fara ca macar sa ne dam seama. Altfel, daca nu ne cunoastem limitele, vom dori sa zburam cat mai sus, ca Icar, fara sa stim ca soarele ne va topi aripile.

Bine, veti spune, mitologia ca mitologia, dar care e latura practica a acestui text lung si plictisitor?

Citeste si:  Cum trecem de Duduia de la resurse umane ?

Pai, simplu: acceptati lucrurile asa cum sunt. In primul rand, nu va mintiti singure. Daca aplicati strategia strutului, cautand dragostea cu capul in nisip si prefacandu-va ca nu au contat nici salariul lui, nici casa de vacanta a socrilor… Ei bine, atunci sa nu va mirati ca intr-o zi vor aparea complicatiile si neplacerile! Mai bine intrebati-va, inainte de a fi prea tarziu, cat de mult va puteti rupe de sentimentul proprietatii, de bani, atat voi, cat si cei de care va indragostiti. Cautati-i nu doar in aparenta, cat si in detalii ascunse. Cei mai multi oameni se schimba instantaneu, fie cand apar banii, fie cand ei dispar, dezamagindu-i pe cei dragi. Esti sigura ca n-ar putea sa fie asta si cazul tau, sau cazul lui? Ganditi-va din timp la viitor, daca nu vreti sa aveti surprize neplacute. Nu ignorati, luate de entuziasmul varstei, aceasta parte dizgratioasa a vietii. Si, mai ales, discutati despre asta. Vorbiti cat mai deschis, cu cei pe care-i iubiti, asa incat sa fiti sigure ca acordati aceeasi importanta partii materiale a vietii. O sa vedeti ca simpla punere pe tapet a subiectului creeaza probleme – dar sa nu credeti ca, ignorandu-le, e ca si cum le-ati rezolva.

O sa inchei cu un sfat pe care l-am primit demult, cand eram ceva mai tanar si ma indragostisem: „Cand faci dragoste, da-ti hainele jos, dar ai grija sa nu le arunci pe fereastra!”.


6 Comentarii
  1. Sunt binevenite completarile astea. Si ai atata dreptate cand spui si ca relevante sunt situatiile in care apar banii sau dispar. Atunci iti dai seama cel mai bine de cat de legati suntem de ei.

    Daca aspectul financiar ar fi unul rectiliniu, constant, atunci poate n-am afla niciodata \”lucruri neplacute\” despre celalalt si modul in care se raporteaza, de fapt, la bani.

  2. Fiecare cu steaua sub care s-a nascut si cum a stiut sa primeasca acest dar.

    Fiecare relatie, ca e de facut bani, ca e de iubit.. ca ambele, e unica in felul ei.

    Acum fiecare stie cel mai bine ce e bine pt el, iar daca nu stie, sa stie sa asculte de altul care vede mai bine.

    Pentru unii e dragostea telul, pt altii banii, pt altul o siguranta si liniste, pt altul aventura de viata.

    Depinde de ce-si doreste fiecare si cum lupta pt ceea ce viseaza.

    Dumnezeu iti da, dar nu iti baga iin traista !

  3. Din pacate…..adevarat. tot ce conteaza acum este contul din banca sau nu stiu cate proprietati . viata in sine este o loterie, la fel se intampla si cu, casnicia.

  4. trebuie sa recunosc : ai recuperat din handicap cu ajutorul nuantarilor . articolul incepe sa devina ceva demn de citit, desi eu , personal, as prefera sa te tii departe de etichete si catalogari, mai ales cand criteriul pe care il folosesti e reprezentat de bani. este destul de rusinos ca toti simtim nevoia sa punem etichete in functie de statut, de cont bancar, etc., de aceea consider ca flagelul nu trebuie incurajat si raspandit prin nici un mijloc. articolele tale sunt interesante, uneori chiar insightful, dar cred ca ar trebui sa ne indemne sa crestem, nu sa gaseasca scuze pentru prejudecati si ingustime a mintii.

  5. ok … \”Mihaela\” , ti-am inteles punctul de vedere. Mi-a placut comparatia cu Icar, insa nu stiam ca iubirea are limite. Daca ai o legatura buna cu tine si nu cauti sa te sabotezi/mintidu-te, cred ca restul se rezolva de la sine. Trebuie intr-adevar sa-ti stii valoarea, astfel stii cat poti duce.

  6. @ Florentina

    \”Trebuie intr-adevar sa-ti stii valoarea, astfel stii cat poti duce\”, si puse si in balanta…\”merita sau nu merita efortul\”.

    Aprecierea cea mai buna intai ti-o dai singur si satisfactia sufleteasca uneori e cand iti dai seama ca nu te-a inselat intuitia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.