Iubim barbatii calmi, nu-i asa?

M-am gandit sa scriu ceva despre barbatii calmi pentru ca barbatii calmi chiar merita bagati in seama si adusi in lumina reflectoarelor. Sunt sigura ca oricare dintre noi a trecut prin momente de criza, in care nervii acumulati nu mai faceau loc ratiunii si in care singura reactie de care era capabila a fost sa tipe, sa tipe si sa tot tipe… Ei si atunci a aparut acel barbat calm din viata ei, care a linistit-o si care a ajutat-o sa vada solutia problemei careia trebuia sa ii faca fata… Categoric, barbatii calmi sunt extraordinari si salveaza situatia… mai putin atunci cand motivul marii suparari sunt … chiar ei!

De unde admiram calmul lor de neclintit si modul in care reactioneaza la stres, ajungem sa ne punem mainile in cap cand realizam ca in acelasi fel „calm” reactioneaza si la orice fel de repros al nostru sau la orice fel de doleanta a noastra care nu le convine. Ne lovim exact de ceea ce am iubit la el in prima instanta, adica pozitia indiferenta la orice presiune din partea noastra. Uite asa sfarsim prin a constata ca orice cearta – care in viziune feminina ar fi constructiva – se termina cu el schimbind postul TV in timp ce noi suntem in plina criza de isterie sau, si mai rau, cu el sforaind in timp ce noi ne certam cu peretii…

Citeste si:  Avort pe banii statului?

Bineinteles ca il trezim si facem presiuni in continuare: „Pe tine nu te intereseaza ce am eu de spus despre noi?”, iar raspunsul vine, invariabil: „Sigur ca ma intereseaza, puiule, te ascultam!”. „Nu ma ascultai, dormeai!!!” – „Nu este adevarat, ma gandeam la ce imi spui!”. Orice incercare de cearta cu un barbat calm se termina cu o disputa asupra modului in care el ia – sau nu! – in serios ceea ce avem noi de zis, ceea ce simtim noi sau relatia noastra.

Citeste si:  Cine a spus ca vrem sa ne intelegeti?

Pe masura ce noi ne inversunam, el este din ce in ce mai calm si ne dorim cu ardoare sa-l scoatem din sarite. Incercam totul: ton ridicat, urlete in toata regula, spargem o farfurie doua, amenintam ca plecam la mama si, intr-un final, daca toate acestea nu au efect, aruncam in lupta si ultima arma: un plans care ar inmuia si pietrele… plansul, arma secreta si fara scapare pentru el: daca nu reactioneaza este un insensibil si un nenorocit caruia nu ii pasa de noi – si vom avea grija sa ii amintim asta in urmatorii 20 de ani… daca reactioneaza este tot pierdut… pentru ca printre suspine ii vom spune… acelasi lucru – ca este un insensibil care ne face sa plangem si vom profita din plin de sentimentul lui de vinovatie in timp ce ne tine in brate, reprosindu-i tot ce a facut rau – ba chiar si ce nu a facut, dar era cat pe ce sa faca in ultimele sase luni – plus ceva presupuneri cu ceea ce „suntem convinse” ca va face rau in urmatoarele cateva saptamani…

Citeste si:  O poveste despre rasism. De la o extrema la cealalta, cu oprire pe textul legii

Hm… iubim barbatii calmi… dar parca tot mai simpatici sunt cand reusim sa ii scoatem din sarite!


8 Comentarii
  1. Excelent articol!
    Si totusi sunt mai buni barbatii calmi, si ne castiga mai repede respectul, pentru ca pe cei calmi
    ii simtim puternici si stapani pe sine.
    Iar plansul? E ok daca reusim sa castigam o imbratisare si un strop de afectiune dupa care
    suntem atat de flamande.

  2. Eh da:) acum pot sa spun ca poate o sa-mi schimb parerea. daca articolul acela oribil despre sfarsitul lumii si cosmetica m-a uimit prin ciudatenie, acesta m-a uimit intr-un mod placut. Zici ca au fost scrise de doua persoane diferite….
    Super acest articol, legat, cu subiect, haios pe alocuri, cu o concluzie buna. merita 10 pentru ca este realist si obiectiv

  3. asa e. tot mai simpatici sunt cand ii scoatem din sarite. e mai distractiv sa-i impacam si stim siguri ca nu raman indiferenti la ce simtim si le spunem. distractiv articol 🙂

  4. foarte frumos articolu si intr-adevar barbatii calmi si stapani pe sine sunt cei mai buni eu una asa cred din moment ce iubitu meu este unu dintre acesti barbati:)
    asa ca ma simt si sunt una din cele mai noroacoase fiinte din lume ca am asa barbat………

  5. Iubitul meu este calm, iar eu ma enervez din orice. Cum sa nu il iubesc cand mereu isi asuma toate greselile, indiferent ca sunt comise sau nu de el. :)) Lasa puiu, sunt eu de vina si de data asta …
    Si cat imi place sa il scot din sarite. 😡
    Reusit articolul. Ma regasesc in ce ai scris.

  6. Vai vai cata superficialitate….hai sa-l scoatem din sarite cu istericale ,banuieli si acuzatii doar din placerea sadica e a-l enerva si de poate poate obtii si un sex de impacare asa.Sau daca nu merge versi cateva lacrimi ca sa primesti imbratisarea aia \”dupa care tanjesti\”. Asa ii manipuleaza unele dar de ce? Oare din lipsa de incredere in ele sau sunt doar isterice?
    Nu trebuie sa apelezi la acest gen de manipulare ca sa obtii ceea ce ti s-ar oferi cu palcere ..daca te-ar iubi indeajuns.

  7. Si daca iubiti asa de mult barbatii calmi spune-ti-mi va rog si mie cum se face ca majoritatea lor sunt singuri si nedoriti de nimeni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.