Iubitul meu se drogheaza!

Uneori parca traim intr-o lume oarba, avem senzatia ca anumite lucruri nu ne pot lovi tocmai pe noi. Nu intelegem ceea ce se petrece in jurul nostru pentru ca noi nu traim si nu simtim asa ceva. Lumea noastra este poate una inca nevinovata! Sau cel putin asa o percepem in mintea noastra! Ai auzit probabil povesti cum ca X sau Y se droga, iubitul prietenei tale, varul ei, copilul prietenei mamei. Oricine, numai cei apropiati noua, nu! Insa drogurile sunt un flagel ce pot lovi orice om. Cu siguranta, te-ai gandit ca nu ti se va intampla tocmai tie. Dar ce te faci atunci cand afli crudul adevar? Acela ca iubitul tau se drogheaza.

Atunci lumea ta se prabuseste, tot ceea ce crezusei sau ce cladisei in mintea si in sufletul tau nu mai este real. Te cuprinde un sentiment de dezorientare profunda, iti doresti sa te izolezi oarecum de restul omenirii. Nu poti face fata adevarului si nu poti admite ca persoana de langa tine isi va distruge viata, iar tu poate ca nu vei putea face nimic.

Dorinta de a ajunge la stari de euforie isi are radacina in timpuri foarte vechi, atunci cand stramosii nostri fumau anumite ierburi, cum ar fi canepa indiana, pentru a le oferi placeri afrodisiace si halucinogene. In prima faza, drogurile au fost produse artificiale, create chiar de oamenii de stiinta pentru a fi de folos in anumite situatii mai speciale, cum ar fi razboaiele, atunci cand soldatii trebuiau sa reziste pe front cat mai mult fara hrana si apa. Acestea, in forma lor primara, aveau efecte „benefice”. In sec. al XVII-lea, s-a descoperit morfina un medicament care calma durerile. In timp, s-a constatat ca morfina administrata in mod repetat duce la dependenta fizica si psihica. S-a cautat un inlocuitor al acesteia si prin derivarea morfinei cu opium s-a descoperit heroina care initial se credea ca nu da dependenta. In realitate, dependenta heroinei este de 7 ori mai mare ca a morfinei.

Dupa primul razboi mondial, drogurile au inceput sa fie consumate in masa, urmand ca pana la sfarsitul anilor ’30 sa fie ilegale. In timp, au devenit o sursa foarte mare de profit in special pe piata neagra, comercializarea lor fiind ilegala. Flagelul a pornit din America de Sud si Orientul Mijlociu, insa a cuprins intreaga planeta. Data fiind pozitia geografica a Romaniei, ea reprezinta tara de tranzit intre Orientul Mijlociu si Europa de Vest. Ca orice tara de tranzit, a devenit si ea consumatoare. Fenomenul a luat amploare in anii ’89, urmand ca in perioada anilor ’90-’96 sa atinga apogelul. Principalele locuri unde se comercializau erau caminele studentesti. Cu timpul insa, a cuprins cluburile de noapte, discotecile, colturile de strada sau barurile. Impactul a fost mare mai ales in randul tinerilor, unde majoritatea recunosc ca prima oara au incercat de curiozitate, din teribilism sau solidaritate fata de anturaj. Cele mai cunoscute droguri la noi, in Romania, sunt pana la ora actuala: cocaina, L.S.D., marijuana, hasisul si heroina.

Mai jos, va vom dezvalui marturia unui suflet macinat de durere. Persoana care a dorit sa faca marturia, sub pseudonimul ei „Marcy”, a dorit sa traga un semnal de alarma pentru toate persoanele, atat barbati, cat si femei care se lasa prada acestor substante neiertatoare, arme albe. Si a mai facut-o, de asemenea, in semn de solidaritate fata de toate femeile care traiesc aceeasi drama ca a ei.

Citeste si:  Despre stiri incendiare care se sting repede

„Iubitul meu ajunsese o epava infioratoare. Isi batuse singur joc de el. M-am rugat de el si pentru el zi si noapte. Nu imi doream decat sa termine. Sa inceteze sa isi mai faca rau singur. Insa nu intelegeam ca ajunsese la un punct unde deja era peste puterea lui. Eu am aflat mult prea tarziu. Primele semne pe care le dadea le puneam pe seama oboselii sau a lipsei de chef. Niciodata nu a dat de banuit nimic, a avut mereu grija „sa ma fereasca”, sa ascunda orice urma. Mi-am pus semne de intrebare cand am vazut ca starile lui de disconfort erau din ce in ce mai dese, iar uneori era apatic, absent, aproape lesinat. Am crezut ca e bolnav, chiar ma speriasem la gandul ca ar putea avea ceva grav. Nu intelegeam de ce se opunea si nu voia niciodata sa mearga la medic. Intr-o zi am aflat crudul adevar! Iubitul meu se droga. Deja ajunsese la injectabile. Am impietrit. O perioada nici nu am stiut cum sa reactionez. Nu ma mai intalnisem cu o asemenea situatie si nu imi venea sa cred ca mi se intampla tocmai mie. De ce eu? De ce el? De ce a facut-o? In prima faza, dupa ce m-am dezmeticit si dupa ce am plans continuu doua zile, mi-am pus in gand sa discutam. L-am prins calm, lucid si coerent. Mi-a spus ca se drogheaza de foarte multi ani, dinainte sa fie cu mine, nu mi-a spus de frica sa nu ma piarda si mi-a recunoscut ca este dependent. Insa m-a asigurat ca se va lasa!

Nu stiam daca sa il cred. Stiu ca mintea narcomanilor o ia razna. Nu mai puneam baza pe cuvintele lui. Bineinteles ca a continuat sa se drogheze. Venea acasa la mine halucinand, abia daca isi putea tine ochii rosii si pierduti deschisi, tras la fata si cu o privire animalica. Slabise foarte mult, avea o agitatie locomotorie deranjanta. Deja parintii mei il vedeau si ma intreba ce se petrece cu el. Ma intrebau mereu daca e bolnav. Nu stiam ce sa le spun, mereu inventam scuze, le-as fi spus orice, numai adevarul nu. Am incercat sa am o discutie serioasa cu el, insa m-am lovit de adevarata fata a drogurilor! Iubitul meu nu mai era acelasi om. M-am dus la el unde am gasit numai seringi insirate, dezordine si haos total. Jaluzelele trase! Intuneric. Am vrut sa le ridic. M-a oprit punandu-si mana la ochi. Refuza sa discute cu mine si vroia sa se izoleze. Devia de la subiect, avea accente paranoice, pentru cateva momente ma confunda cu te miri ce personaje din imaginatia lui, pierdea firul, uita ce vorbisem acum doua secunde, era anxios.

Atunci m-am ingrozit! Atunci am inteles cat de grava e situatia. Stateam de vorba cu un om nebun, cu un om al carui creier fusese multe prea afectat de stupefiante. Am plecat, hoinarind pe strazi. M-am oprit in parc pe banca si am plans. Il lasasem acolo in chinurile groznice ce il macinau. Ma simteam vinovata si mi se rupea sufletul de el. Insa nu stiam incotro sa apuc si cui sa cer ajutor. Aveam un sentiment de frica, de frustrare si de o foarte mare dezamagire. Era iubitul meu si il iubeam. Puteam sa il parasesc ca pe un caine in propria mizerie? M-am adunat cu greu. M-am dus acasa prefacandu-ma. A doua zi, el m-a cautat. Stia ca ne vazusem insa nu mai retinea nimic din ce s-a intamplat. Dupa alte discutii, m-am oferit sa il sprijin, sa ii fiu alaturi, sa incepem sa cautam impreuna clinici specializate. O perioada a fost bine. Ma asigura ca s-a oprit, a renuntat la ele de frica sa nu ma piarda. Dupa o vreme, s-a prezentat la mine acasa. Cand l-am vazut in fata usii am impietrit. Era drogat. Nu am apucat sa scot nici un cuvant, m-a impins direct si a intrat in casa. Nu ma mai gandeam la nimic, decat la mei, care erau si ei prezenti. S-a pus pe scaun si bineinteles ca era intr-o stare de constinua halucinare atat vizuala, cat si auditiva. Vorbea singur, gesticula, se certa. Am inceput sa plang, nu stiam ce sa fac, m-a cuprins tremuratul si o stare de panica nemaiintalnita.Va spun sincer si cu mana pe inima, am crezut ca fac infarct de frica. Mama mea a aparut acolo auzind zgomotele. El nu a recunoscut-o si implicit nu a salutat-o. Era muta de uimire! M-a intrebat ce se intampla si m-a vazut ca plangeam. A incercat sa vorbeasca cu el, insa nu o baga in seama. Intre timp, eu am incercat sa il scot din casa. In nebunia mea, ma si gandisem sa ii mint pe ai mei ca era beat sau ca nici eu nu stiu ce are. Atunci a fost apogeul, a devenit violent, agresiv, m-a trantit la pamant, m-a lovit. Tatal meu a coborat si el socat. A fost ceva oribil! A reusit sa il dea afara din casa pana la urma. Timp de o saptamana, nu am coborat din camera mea, tineam telefonul inchis, iar la serviciu mi-am luat concediu. Am telefonat si am spus ca sunt bolnava. Ai mei mi-au interzis sa ma mai vad cu el! Dupa o vreme, mama lui a sunat la noi acasa. Era ingrijorata pentru ca fiul ei nu mai daduse nici un semn de viata. Si ca a venit de cateva ori in lipsa ei acasa, dupa care a constat ca ii lipsesc cateva bunuri. Atunci m-a intrebat ce se petrece. Mi-au dat lacrimile si nu am putut sa ii ascund adevarul. Mi-am dat seama ca incepuse sa fure din casa pentru a-si procura droguri. Intamplarea a facut ca dupa aproximativ o luna sa ne vedem, el m-a asteptat langa un bar pe care stia ca il frecventez. Era drogat! Slabit, cu ochii incredibil de rosii, pupilele marite, ma privea ca un psihopat. A incercat sa ma retina folosind forta. Le-am facut semn prietenilor mei sa ma astepte la cativa metri. Contrar comportamentului violent de ultima data, acum a inceput sa planga ca un copil. M-a luat in brate si mi-a zis ca eu sunt tot ce are, iar daca nu ma intorc la el se sinucide. M-au cutremurat aceste cuvinte, am plans, iar sufletul meu era negru de durere. Nu puteam sa il las, dar ce puteam face? Prietenii aproape ca m-au luat cu forta, in timp ce el ma urmarea cu privirea si nu contenea sa imi rosteasca numele. Le era teama sa nu imi faca vreaun rau. Deja nu mai exista jena, nu mai exista rusine, durerea mea era prea mare comparativ cu ceea ce ar fi putut gandi ei.

Citeste si:  Cat de natural e lookul natural?

A doua zi, ne-am intanlit intr-o cafenea. Nu era drogat. Insa mintea si creierul ii erau deja afectate. Gandea incet, se exprima greu. Avea o oarecare tenta de depresie, era trist, privirea ii era incetosata. Atunci mi-am spus ca, orice s-ar intampla, trebuie sa raman alaturi de el. Au trecut 6 luni de atunci. O singura data a mai avut o cadere. Am mers la diferiti doctori si clinici, insa a refuzat spitalizarea. Nu locuim impreuna. Si asa, am avut mari probleme cu parintii mei care imi interzic sa fiu cu el. Se tem pentru viata mea si ii inteleg. Uneori si eu ma tem! Am inteles insa ca deja pentru el era prea tarziu. Persoana lui era subjugata de aceste substante. Creierul ii era afectat in mod iremediabil. Nu cred ca se va mai vindeca vreodata. Insa macar sa poata tina sub control. E clar ca iubitul meu initial nu mai exista. Acea parte din el este pierduta pentru totdeauna. Daca stau bine sa ma gandesc bine, oricum toata relatia am trait o minciuna. Urmeaza un tratament pe care trebuie sa il tina cativa ani. Nu mai are voie nici sa se atinga de bautura, iar unii medici i-au spus chiar si de tigari. Cica si acestea ar avea efecte narcotive cel putin pentru creierul lui afectat. Uneori am senzatia ca nu voi rezista si nu voi face fata.

Citeste si:  WTF - Pot sa cumpar o vocala?

Ma rog la Dumnezeu zi si noapte sa redevina ceea ce a fost sau macar sa nu se mai drogheze. Ma rog si pentru mine sa imi dea putere. Am atata nevoie! Am incercat prin toata caile, inclusiv mergand la biserici. Sunt deznadajduita. Nu stiu ce viata voi avea alaturi de el. Nu stiu daca vreodata va putea fi un om responsabil sau daca va fi capabil sa isi creasca copiii. Viata noastra sexuala este oricum la pamant. Insa in acest moment nu ma mai gandesc la asta. Se pare ca drogurile si aici au intervenit afectandu-i aceasta capacitate. Acum trecem printr-o perioada de tranzit, e liniste, insa mi-e frica sa privesc in viitor, mi-e frica de necunoscut….”

Marcy

Toxicomanii sfarsesc de regula prin sinucidere, supradoza, infarcte miocardice, accidente vasculare cerebrale, blocaj renal si ciroza hepatica. In cazul in care acestia renunta la droguri, creierul nu isi va mai reveni niciodata.


27 Comentarii
  1. cat adevar in acest articol
    am o prietena al carui iubit se drogheaza.sau se droga.ideea este ca sunt f multe astfel de persoane insa stiu sa ascunda acest lucru.pe lana sex si alte nebunii.(gen videochat, amante) si ce am mai vz pe aici.dau si eu ex :))) consumul de droguri a ramas inca un subiect tabu.
    ceea ce scrie in marturisirea fetei respective nu este nici pe departe exagerat.ba mai mult de atat, realitatea este mult mai dura.exact asa cum povesteste marcy, cred ca am zis bine, la fel imi povestea si prietena mea.
    toata realtia ei a fost o intreaga nebunie.azi erau, maine nu erau.el o zi era bine 5 era drogat.niciodata nu putea pune baza pe el, cand ii era lumea mai draga, el aparea drogat in public.
    pana la urma au aflat si ai ei.insa aici situatia a fost chiar un pic mai trista deorece parintii tot pe ea au acuzat-o.si desi pare ireal au luat masuri mult mai drastice.aproape k au inchis-o in casa, o urmareau tot timpul.ii faceau scandal dc intarzia.bine, probabil k si ei tot la binele ei se gandeam.acum s-au impacta.cica nu se mai drogheaza dar sincer eu nu prea as crede.in fine…de multe ori ma gandeam la ea…nu stiu cum poate face fata.ai ei nu stiu k s-au impacat.cred ca ar face crize

  2. Cum poti sa stai langa un om si sa nu-ti dai seama ca se drogheaza? Chiar daca nu cunosti simptomele toxicomaniei si tot iti dai seama ca e ceva in neregula. Daca deja trecuse pe injectabile nu avea urme pe maini?

  3. destul de controversat
    insa nu poti stii exact cum s-a intamplat
    si prietena mea a trecut prin aceeasi situatie
    era iarna, purta maneca lunga, atunci cand faceau dragoste, ceea ce era destul de rar, o faceau numai cu lumina stinsa iar dc ea vedea ceva…el o mintea spunandu-i diverse….normal k pana la urma s-a aflat
    cred ca poate si ea a fost destul de naiva…sau s-a gandit k e imposibil…credea orbeste in el sau nu vroia sa admita…crudul adevar!

  4. hmmm, nu stiu, mi se pare ciudat. asa ceva nu poti sa nu observi. mai ales daca incepe sa se drogheze in timpul relatiei. daca o face deja de ani buni, imi dau seama ca e priceput in a se ascunde, dar daca incepe atunci cand e deja cu tine, n-ai cum sa nu observi.
    si oamenii nu incep sa se drogheze asa degeaba, mai ales dupa o anumita varsta. astazi stie toata lumea cat de periculoase sunt drogurile. poate aia de 17 ani care se cred mari si tari si invincibili sa o faca din teribilism, dar astia mai mari de 23-24 de ani care stiu la ce riscuri se expun cred ca incep sa se drogheze fiindca exista o problema undeva. ceva ii supara atat de tare incat nu-si gasesc consolarea decat in droguri. si n-ai cum sa nu-ti dai seama ca iubitul tau e atat de suparat pe ceva incat ar fi in stare sa se drogheze numai ca sa uite.

  5. hai sa iti spun din cate stiu si eu.ei sunt impreuna cam de 3 ani, adica 2 k unul au stat despartiti
    cand l-a cunoscut ea nu stia k se drogheaza
    insa el cica se droga de ani buni
    in timp ce era cu ea a trecut la injectabile,inainte se droga cu altceva
    ea a vz ceva suspect insa oricum relatia lor incepuse se scartaie rau
    el venea rar la ea, ti-am zis viata sexuala cam pauza…tot timpul mintea, spunea k ii e rau, k e obosit, k nu se simte bine, k are probleme acasa
    asta a fost ultimul lucru la care ea s-a gandit!
    si normal k la un mom dat a aflat! nu stiu sigur dupa cat timp, cred ca nici ea nu stie!
    insa el i-a martusiti k a trecut la injectabile in timpul relatiei lor

  6. este strigator la cer cum acest flagel a luat amploare si la noi in romania
    este f trist sa afli ca iubitul se insala dar ganditi-va ce e in sufletul unui parinte care afla ca fiul se insala
    consider ca inca nu sunt luate toate masurile necesare
    iar mai mult , la noi in romania toxicomanii sunt priviti ca niste delicventi
    nicidecum ca niste bolnavi.ptr ca asta sunt! sunt dependenti, nu mai au control asupra lor
    sunt prea putine institutii care ii pot ajuta din pacate

  7. N-as zice ca avem putine institutii. Cred ca avem destule. Avem centre de prevenire si consiliere, avem spitale de psihiatrie cu centre de dezintoxicare, avem clinici speciale pentru toxicomani. Sunt destule. Fara sa fi avut nevoie vreodata de asa ceva pot sa-ti spun cel putin 2 locuri in Bucuresti in care un toxicoman poate sa ceara ajutor.
    Totul este sa fii in stare sa ceri ajutor.

    Mai degraba as zice ca problema noatra este mentalitatea. Asa cum ai zis, toxicomanul este la noi un infractor in primul rand si abia apoi un om bolnav, care are nevoie de ajutor. Un toxicoman in familie este un stigmat, un motiv de rusine, motiv pentru care familia nu cere ajutor.
    Mai este mentalitatea aia pe care o avem noi ca nu e nevoie de doctor sau de psiholog. Asa cum stim singuri sa ne umflam de antibiotice pentru o raceala, avem impresia ca putem singuri sa tratam un toxicoman, ceea ce nu este adevarat. Daca ai pus mana pe o cantitate de metadona nu inseamna ca gata, poti sa-l vindeci. Ma rog, sunt multe de spus.

    Este la fel ca si cu alcoolici. Toate nevestele batute de soti alcoolici cunosc ceaiurile si pastilele pe care le pui in pahar ca sa-i faca rau bautura si sa nu mai bea pe viitor. Dar cate au apelat la un centru de dezalcoolizare?

  8. cata dreptate ai bebelusa!!!!

    asta cu stigmatul in familie e cat se poate de real!

    adik nu apeleaza ei la medic ptr alte probleme dar ptr asa ceva…dc afla x, y, vecinul, mai stiu eu cine

    exact.acelasi lucru se petrece si cu alcoolicii.

    ai foarte mare dreptate! de ex ptr problema avorturilor, a cancerului de san si col uterin se face mult mai multa propaganda.si e f bine! insa ar trebui si ptr problema dogurilor!

    intr-o perioada incepusera si la noi.fel si fel de emisiuni, de miscari ale diferitor organizatii, afise peste tot, in ziare, in reviste, concerte care sa sustina ideea de a spune NU drogurilor, etc…

    insa inultima vreme nu am mai vz nimic.cred ca au lasat-o mai moale

  9. Acum 8 ani, cand eram la liceu, m-am lovit prima data de droguri. erau droguri usoare, marijuana, poate hasis,..droguri mai putin nocive decat tutunul… am vazut colegi care si-au ratat viitorul, care au ajuns prin inchisori..evident..trecusera la droguri mai tari, deci mai periculoase. Imi e frica sa ma gandesc la ce e acum prn scoli, daca atunci, la un liceu bun erau liceeni care se drogau. Atunci, majoritatea celor care se drogau erau copii de bani gata..carora poate parinti le dadeau oricat pentru a compensa lipsa… plus..era cool..si mai erau si cei care furau, pentru a putea sa fie in gasca celor \”importanti\”. E greu liceul, de aia cred ca cei 7 ani de acasa sunt foarte importanti, iar mai apoi… mai avem nevioe si de putin noroc.

  10. am avut un prieten bun care se droga, e oribil.nu m-a tentat niciodata desi in jurul meu existau multi tovarasi care o faceau
    l-am tinut de mana inclusiv cand se droga.nu imi placea ceea ce facea insa era prietenul meu si trebuia sa il ajut intr-un fel sau altul.l-am sfatuit adesea sa se lase dar era prea tarziu ptr el
    in timp am rupt relatiile insa am aflat ca el este prin puscarie acum
    asta e drate! din pacate, o data intrat in jocul asta este greu sa mai scapi

  11. E greu sa-ti vezi jumatatea distrugandu se..mai ales vcand e o persoana cu un nivel de inteligenta mult ridicat…Eu stiu pt k traiesc drama asta de 2 ani de zile…ne invartim intr un cerc vicios,,,,minciuni,certuri,speranta,decadere,alte minciuni…..Acum am gasit un tratament nou ,foarte bun ..Sper sa dea rezultate…Intotdeauna am considerat heroina ca fiind amanta iubitului meu….Sincer nu as sfatui pe nimeni sa intre intr-o relatie cu un narcoman..e foarte greu iar pe tine te distruge….

  12. marissa cred k se prezinta : buna sunt X si sunt narcoman?never..nu stiam…eram mica si indragostita…el era ceva mai mare ca mine..intr adevar incerca sa se lase cand ne am cunoascut…dar nmu i a reusit…pna la urma eu am pus piciorul in prag,am fost la parintii lui si asa am reusit sa il facem sa renunte…a stat un an si jumatate fara…ca apoi ……sa o ia de la capat..iti dai seama cat de dezamagita am fost ..iart inceredere in viitor nu mai este.plus k parintii mei nu vor sa auda de el….Deci mea culpa k nu am deschis ochii bine de la inceput

  13. wow lia

    cat de tare se aseamana povestea ta cu a celei ce a relatat mai sus
    defapt ideea este ca toate urmeaza acelasi fir in general.cam asta se intampla. nu cred ca este nimeni chiar atat de inconstient sa se bage in relatie cu un narcoman.si chiar nici cu un fost narcoman.ptr k si asa stai pe un sol alunecos.
    ce-ti pot spune imi pare sincer rau ptr tine si sper ca D-zeu sa iti dea puterea sa mergi mai departe.despre el nu stiu ce sa iti spun, daca se va lasa cu adevarat, dupa cum probabil stii si tu creierul este organul care nu isi va mai reveni niciodata.insa nu se merita nici sa stai si sa iti distrugi viata langa el.
    bafta

  14. mda ma gandesc si eu din ce in ce mai des k nu se va ajunge niciodata la un happy end…deja sunt create precedente ..foarte dureroase..il iubesc dar mi am dat seama k trebuie cel mai mult sa ma iubesc pe mine.Nu stiu cat voi mai copntiunua…nush ce sa fac.Oricum e o lectie pe care viata mi a dat o.

  15. e greu..am o relatie de 2 ani si jumatate ,iar akum 2 zile am aflat k se drogheaza ,trage pe nas,chestii legale..dar ka are datorii f mari..nu stiu cum sa il ajut ,ma gandeam ka daca as vb ku ai lui,kre au increddere n mn,l as putea ajuta..doar k e f greu..toti..toti prietenii lui se drogheaza..ar insemna s si scimbe viata definitiv..si,am inteles ka si in acele centre specializate..dk vrei,te poti droga..deci..el akm 1 an,s a mai drogat dar 1 sapt cv d genu..si apoi a rupt legatura ku rpietenii lui,a constientizat kat e de periculos..dar akum s a reapucat..ma gandeam ka dk ar merge la un psiholog ar fii un prim pas..cum pot sa il ajut?

  16. Cel mai bine e sa incerci sa vorbesti cu parintii lui .. sa le explici situatia . Eu am tacut cand trebuia sa vorbesc crezand ca isi v`a reveni singur .. ma gandeam la ce v`or spune parintii si am tacut .. iar acum cand au aflat si parintii am fost scoasa si eu vinovata ca de ce nu am spus nimic …

  17. Probabil o sa-si incheie tratamentul, dar in niciun caz nu o sa se lase din prima incercare. Ca sa se lase are nevoie de mai multe vizite la dezintoxicare si eventual sa-l descopere pe Iisus. Daca tipa respectiva vrea sa-si faca un bine ar fi indicat sa-l lase pe om cu ale lui si sa-si caute alt barbat. Asta pana nu o sa se trezeasca cu jumatate din obiectele din casa expuse spre vanzare la cel mai apropiat amanet.

  18. Iubitul meu consuma heroina la tigara de zece ani ,la fel am patit si eu la inceput nu am stiut k se drogheaza si m am indragostit de el ,de sapte luni incerc sa fac ceva pt el sa se lase, m am certat cu toata lumea inclusiv a i mei nu stiu ce sa mai fac la el mi e greu sa renunt,am ajuns de merg in fiercare zi cu el sa si ia doza…crede ma ca te inteleg perfect numai ca trebuie sa fim constiente de faptul k nu o sa se lase niciodata de droguri!e groaznic ce ni se intampla de aceea trebuie sa renuntam noi la ei indiferent de situatie chiar daca e greu e vina lor k au ales aceasta viata acest drum,ne amagim cand spunem k ii ajutam nuu in nici un caz nu i ajutam cu nimik pur si simplu ne irosim viata…

  19. am si eu o iubita care am aflat ca a incercat de citeva ori drogul….mi-a zis ca a incercat de vreo 3 ori si mi-a promis ca se lasa…..ea e un pic stranie si eu nu prea imi dau seama daca si cind e drogata sau nu ….eu nu o cred ca s-a lasat….e usor sa lesi drogurile daca ai incercat de 3 ori?

  20. Buna. Sunt intr o situatie controversata. Nu mai stiu ce sa cred. Am prieten de 6 luni jumate si ne intelegeam perfect…de o vreme comportamnetul lui este iesit din comun..nu mai inteleg nimic..sunt atata de confuza..nu mai are timp sa ne vedem..e tot obosit..se simte rau..suparat..sau stiu eu cate are de facut.si cand ne vedem e foarte distant si rece..adio afectivitate..i am zis sa o lasam balta..ca se vede ca nu tine la mine..insa nu vrea…imi zce ca tot eu sunt cea \’\’dusa cu pluta\’\’ ca vreau sa ne vedem prea des..ca l stresez si de alea…Stiam ca luase o perioada droguri..dar cu mult inainte sa fim impreuna..Un prieten mi a zis ca s a apucat iar..am vb cu el..nu a recunoscut nimc…dati mi un sfat….

  21. Si ubitu meu se drogheaza:(.sunt c el de 1 an si tot ii zc sa se lese de droguri,dar el imi zice ca el nu se drogheaza\”doar fumeaza\”ca el nu fumeaza mult..l`am sp la fratele lui mai mare,el i`o sp la maicasa ,s`or certam si ziua urmatoare am fost la el ,iar el cum era suparat pe mine o ncet sa se imbete (el are 21 si eu 17).

  22. cand vorbesc cu el la telefon incepe sa rada ca prostu,cand se drogheaza sta pana la 2 3 noaptea si at imi dau eu seama ca el se drogheaza.ma doare inima ca mi`o promis de o 1000 de ori ca renuta.o vn intro zi un pr a el si am fs si eu acolo si o vn sa faca o tigara sa poata sa fumeze si baiatu respectiv cand o plecat o vr sa facem dragoste dar eu eram plafonata,iar el avea un chef:|…ne`am sartat si el o vr sa`i fac:Dsi at i`am sp ca nu i fac ,el s`o suparat..cand se drogheaza au o pofta.adv ii ca am fumat si eu de 2 ori dar..acuma ultima oara am tras de vreo 3-4 ori di tigara si radeam necotrolat prin autobuze cu el si cu mai un baiat ..dar nu`s bune:(

  23. :((trist…si iubitul meu se drogheaza:((am aflat deabia dupa ce am inceput sa tin la el,sa il iubesc cu adevarat,cand am aflat asta de la prietenii lui am ramas socata,nu stiam ce sa fac in acel moment,sa il las,sau sa ii fiu alaturi…pana la urma am zis sa ii mai dau sansa,eu i-am ascuns un timp ca stiu ca se drogheaza,iar el nu mi-a zis chestia asta,decat mai tarziu,el a recunoscut singur…tot m-am ferit sa-i spun de teama sa nu reactioneze violent,el tot imi spune ca nu mai ia droguri,dar eu nu mai stiu ce sa cred,pentru ca ori de cate ori ne intalnim e foarte obosit,transpira foarte tare,vrea tot timpul sa stam undeva jos,si se propteste de mine,e cam agitat…trebuie sa lasi mereu treburile asa cum vrea el:((e foarte greu sa stii ca o persoana la care ti foarte mult se distruge singura:((

  24. Da, asa este , nu-si mai revin niciodata.M-am reintalnit dupa 10 ani cu cel pe care l-am iubit mai mult decta orice pe lumea asta la un moment dat.Face 11 ani de cand se drogheaza, incearaca sa renunte …evident nu reuseste.Imi pare rau pentru povestea ta, te inteleg.Putem vorbi daca vrei:rita_lore_s@yahoo.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.