fbpx

Jurnalista de tabloid

Subiectele presei de scandal de la noi sunt cu miros de sex, celebritati, masini, adulter, idile, barfe. Aceasta este paleta din care sunt selectate titlurile ce apar pe prima pagina. Marturisesc ca, pana de curand, ma intrebam cum arata fetele din spatele titlurilor. Nu ma refer la vedetele care fac subiectul articolelor, ci la numele celor care le semneaza. Mai stiam si ca vedetele sunt intr-un razboi cu asa-numitii paparazzi, iar ca pseudo-vedetele intretin cu acestia relatii de lingusire reciproca. “Ma duc sa-mi cumpar niste macaroane si doua legaturi de patrunjel! Nu vii sa-mi faci o poza?”, iar a doua zi apare mare, pe prima pagina “Incredibil, dar adevarat: X cumpara singura patrunjel!”. Exista personaje in lumea mondena care ar face orice sa apara pe prima pagina a ziarelor, sa-si smulga cele cinci minute de celebritate incercand sa se incalzeasca la lumina lor timp de o saptamana. Si apoi sa o ia de la capat.

Ei, de curand am aflat cum arata fetele care apar in partea de jos a paginilor. Si m-am speriat! Ocazia care mi-a prilejuit un astfel de contact a fost organizarea unui concurs Miss Press. Un concurs la care erau invitate sa participe jurnaliste de la publicatii precum Click, Soc, Ring. Adica, ati inteles: tabloide. Presa vesela, colorata, dezbracata, cu poalele mereu in brau.

Pana sa le vad pe participantele la ilustrul concurs, imi imaginam ca autorii materialelor din tabloide doar exploateaza, in mod lucid, slabiciunea poporului pentru barfe si scandaluri. Nu avem cum sa negam aceasta apetenta, ea exista in toate tarile si sa nu uitam ca presa romaneasca doar copiaza tendintele din Occident. Mama Libertatii, a Cancanului, a Clickului si a tuturor celorlalte publicatii de acest gen este britanicul The Sun. Acesta este modelul atat in ceea ce priveste continutul, cat si forma. Nu ii suspectam pe jurnalistii de la tabloide de pacatele lumii in care se invart. Cumva reuseam sa disociez subiectele de autorii lor.

Citeste si:  6 idei preconcepute despre sex

Mare greseala faceam. Nu as fi auzit de Miss Press daca nu ar fi izbucnit, bineinteles, un scandal. Recunosc ca nu m-am documentat indeajuns cat sa deslusesc itele mondene, sferele de influenta si modul obscur, dar sclipicios, in care actioneaza ele. As putea insa sa compun cu usurinta cateva titluri: “Whiskey-ul consumat in exces le-a facut pe concurente sa se impiedice pe podium”, “Oana Roman acuzata de favoritisme”, dar si “Jurnaliste acuzate de agramatism”, “Jurnalistele de la Libertatea suparate ca nu au fost invitate sa participe”. Cu acest titluri, cred ca am rezumat totul.

Ce m-a impresionat cel mai mult nu a fost nedreptatea facuta jurnalistelor de la Libertatea, nici faptul ca Oana Roman ar fi influentat deciziile juriului, ci faptul ca s-a spus ca una dintre probe le cerea concurentelor sa formuleze o fraza care sa contina 4 cuvinte specifice. Si ca, din 12 jurnaliste, 8 nu au fost in stare sa dea curs acestei cerinte. Probabil sunteti familiarizati cu acest tip de exercitiu inca din timpul orelor de limba romana din clasele primare. Este un exercitiu absolut banal, nu li s-a cerut sa compuna un eseu pe teme absconse, nici sa rezume teza de doctorat a lui Einstein. Si aici marturisesc ca am aprobat revolta Oanei Roman care era scandalizata de faptul ca fapturi ce nu sunt capabile sa compuna o fraza au indrazneala de a o critica in mod constant.

Citeste si:  Copiii problema - produsul parintilor inconstienti

Nu sunt la curent cu presupusul razboi dintre fiica fostului premier si presa mondena. Dar punctul ei de vedere ramane perfect valabil. Nu are nimeni pretentia ca ele insele sa fie un exemplu de moralitate si eleganta. Dar folosirea adecvata a cuvantului este o cerinta absolut obligatorie, minima pentru niste oameni care se lauda totusi cu titlul de jurnalisti. Si nu am vazut asta. Am vazut fapturi machiate strident, imbracate vulgar certandu-se ca in piata. Si facand greseli grave de exprimare.

Exista o parere generala proasta despre jurnalistele din presa mondena. Pana acum, am crezut ca sunt doar zvonuri. Sau ca e vorba de o generalizare nepermisa. Dar acum, avand in fata ochilor cele mai cunoscute nume din presa de acest gen si vazandu-le cum se comporta, am fost fortata sa dau crezare zvonurilor. Nu as vrea sa fac vreo nedreptate celorlalte jurnaliste ale tabloidelor, care nu apar la concursuri de miss, care isi vad de treaba lor, dar ce am vazut m-a ingrozit. Nu parea sa fie vreo deosebire intre personajele care populeaza paginile acestor publicatii (Nikita, Sexi Braileanca, Ogica, Naomi si altii asemenea lor) si cei care scriu despre ele.

Citeste si:  Eu maine strang gunoaie. Tu ce faci?

M-am intrebat daca avem de-a face cumva cu un proces contagios. Daca atitudinea vulgara, apetenta pentru scandal, preocuparile frivole, nevoia organica de faima se transmit de la subiect la autor. Oricum, o parte buna a avut tot acest scandal – m-a facut sa inteleg prezenta unor astfel de indivizi in media romaneasca: avand in vedere cine face selectia, mai exista vreo surpriza? Ce mi s-a parut complet disproportionata, nerusinata, absurda, strigatoare la cer a fost pretentia uneia dintre ele, care a afirmat „noi suntem generatia de aur a presei romanesti”.(!) M-am intrebat daca fetele acestea au citit vreodata, in vreun tren, in vreun salon de manichiura, vreun articol. Articol in adevaratul sens al cuvantului. Oare chiar nu au constiinta ca ceea ce fac ele nu se numeste presa? Ci maculatura?

Uneori am impresia ca urmarim cu totii un Freak Show. Ca ne aflam in menajeria unui circ in care se intrec in scalambaieli femeia cu barba, barbatul cu limba despicata si omul-soparlo-camila. Dar nu stiam si ca papusarii sunt asemenea tristelor marionete pe care le manuiesc cu mai mult sau mai putina gratie si indemanare. Prea adesea se pare ca fac schimb de locuri.

6 Comentarii
  1. Seara frumoasa, de toamna calda, pe terasa unui bar, la o bere si un mic.
    Langa mine, doua doamne, sotiile cunoscutilor mei.
    Toata seara au vorbit doar despre \”aia micii\”. Catre sfarsit, au abandonat acest subiec, si slava domnului, nu am mai auzit expresia \”la ziua lu\’ ala micu\” sau \”cand i-am facut ziua lu\’ ala micu\”. Deja auzisem asta de vreo 300 de ori.
    Ei, domnita \”care ii facuse ziua la ala micu\” se hotarase la cei 21 de ani, sa lase barbat si pe \”ala micu\” cu ziua lui cu tot, si sa dea la facultate!

    Unde credeti ca vroia sa isi duca expresiile? La jurnalism, evident.
    Ca s-a uitat ea printre facultati si ceea ce ar putea sa faca e jurnalismul la o particulara.

    Am sarit ca ars, spunandu-i sa nu faca asa gest, ca e naspa rau la jurnalism.

    Prietena ei ce credeti ca a zis??!!

    DA FATA, SA TE DUCI DUP\’AIA SA SCRII LA UN ZIAR PE 10 MILIOANE???? MAI BINE FACI ASE!!!!!!

    Asadara….

    Felicitari pt articol!

  2. Un articol foarte real,nici un moment nu mi-a trecut prin minte in timp ce citeam ca ar putea fi scris de o persoana care nu avea ce face si s-a pus sa se dea cu parerea despre acesti \”paparazzi\”.Foarte direct si la obiect,a scrie despre acesti jurnalisti(nu in ideea de ai face si pe ei \”vedete\”) poate fi un inceput in a schimba ceva in presa de scandal care exista si este interesanta atata timp cat nu sunt depasite barierele bunului simt si a bunei educatii,jurnalistii adevarati daca se straduiesc cred ca ar putea sa ii scoata din aceasta meserie pe cei care doar se joaca dea jurnalismu.
    Este un articol bun,mi-a placut.

  3. @ alexandra: multumesc si sa stii ca i-am zis ca e naspa la jurnalism deoarece chiar nu mi-am mai dorit o proasta care sa fi facut aceasta facultate.
    Nu mai vreau inca o proasta care la stirile sportive sa imi spuna care e ultima betie a lui x sau ultima manechina a lui y.
    Nu mai vreau proaste care sa imi spuna \”lesko, pentru cine dai acatiste?\”
    M-am saturat de imbecilele astea! Si imbecilii, ca sunt si barbati pe acolo.

  4. Seara buna,
    Sunt jurnalista (nu de tabloid 🙂 ) si am avut ocazia sa lucrez in redactia Antena 1 si Antena 3 stiri.
    Nu vreti sa stiti citi agramati cu facultate scriau jurnalele cu care va delectati la Cronica Circotasilor…
    La ziarul Bursa, prin 2001, o fatuca – studenta la ASE in anul II (2, da?) intreba: \”Bursa (de marfuri) e o institutie recenta, nu? A aparut dupa 1990 in Romania?!\”
    Well, no, I-am spus eu, absolventa de banal liceu economic si cu doar un an de facultate la activ…
    Asa ca patalamaua de facultate valoreaza zero in ochii mei, pina la proba contrarie. Adica pina omul demonstreaza ca n-a mers la facultate degeaba.
    PS. Pacat ca termenul de \”tabloid\” (TABLOÍD s. n., adj. [cotidian] care are jumătate din formatul tradiÈ›ional al unui ziar. [< engl. tabloid, fr. tabloïde]) a capatat sensul asta, aici si in Marea Britanie.

Lasă un răspuns la alexandra Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.